“Mare dezamăgire după ce firava echipă română a aruncat olandezii afară din competiţia europeană”. Necunoscutul fotbalist cu numărul “nouă” din Estul îndepărtat a jonglat abil, a scăpat liber şi a marcat sălbatic, la Rotterdam, făcând un mare antrenor al lumii să exclame: “Eliminarea noastră ar fi a noua minune a lumii!”. citeşte
Piţurcă nu e Coco Dumitrescu şi nici Van Basten, Ernst Happel
Veniţi de luaţi memorie!
Veniţi de luaţi memorie!
prăvălia cu amintiri
are discount-uri grase
lichidare de stoc
scrie pe geam
printre rafturi, vânzătorii
cântă refrenul moliei,
clienţii lipsesc la apel. citeşte
Deus sex machina
Sătul că zeii de acum au mai multe Afrodite decât mine
mi-am luat un Maybach tocmai bun pe post de ceasuri
-piesă de fiţe din flota de uscat a cerberilor îmblânziţi de mine-
destul cât le croiesc pe-un borş
un look de gingaşă purtare,
când vor ieşi la rampă
să facă reverenţă
în faţa neamurilor proaste. citeşte
Memoria
În clasa profesorului Banu Rădulescu
se strigă catalogul celor ucişi în temniţele comuniste:
“unde sunt cei care nu mai sunt?” citeşte
Regele meu
Bunica mea a cerut să fie insoţită
în greaua trecere a vămilor cereşti
de un portret
al unui domn,
strecurat sub rever
ca un mister.
Prost educat şi lipsit de înţelegere,
am crezut, la vârsta minciunilor de alţii mestecate,
că domnul nu e decât un amant
pe care eu, juvete, aruncat în joc,
n-am voie să-l mărturisesc.
Urcat în pod, după comuniunea sa din groapă
-dragoste, pe veci aşezată-
am descoperit figura celui ales,
în pagini de sepia
era Regele meu.
Prost educat şi lipsit de înţelegere,
am crezut, la vârsta minciunilor de alţii mestecate,
că domnul nu e decât un amant
pe care eu, juvete, aruncat în joc,
n-am voie să-l mărturisesc.
Urcat în pod, după comuniunea sa din groapă
-dragoste, pe veci aşezată-
am descoperit figura celui ales,
în pagini de sepia
era Regele meu.
(din volumul “Ţigara unui viitor de paie”, Editura Corint, mai 2011)
Înţeleptul şi Regele
Prin coşul pieptului,
bătrânul a exclamat fumul ultimei ţigări,
nu l-au ucis gardienii fricii
sau brigadierii morţii
cu zvastică în suflet şi seceră pe braţ,
nici disperările, nici remuşcările
-ar fi dat, nu un cal pentru un regat,
o herghelie-
a închis în el, precum un sfânt, toate durerile,
a plecat puţin mâhnit,
semenii nu i-au împărtăşit crezul:
libertate şi regat.
S-a dus să adune cavaleria regală
jertfită, niciodată învinsă, gata de luptă,
dar pentru o altă împărăţie,
mai bună şi mai dreaptă
şi de nici o căpuşă morfolită şi suptă!
Suveranul îşi supravieţuieşte exilului,
e copleşit de ignoranţa poporului
ce şi-a făcut republică, copită de Michiduţă triumfal,
şi nu-şi dă seama că i s-a pus deja şaua pe spinare,
moartea a apăsat pe lacăte şi pe clanţă,
sistemul călăreşte, striveşte,
cine să mai scoată din minte,
ochelarii de cal?
(din volumul “Ţigara unui viitor de paie”, apărut la Editura Corint, 2011)
Robia rodiei
Pe vremea îngheţului dictat
în Güzel Kirimul lor, un fel de Lancrăm al lui Iuda,
grangurii lumii jucau o Yaltă doar în trei,
trei paltonarzi sătui de negoţ
tăiau felii din lume, pe ghioc.
Livadia cu rodiile ei dădea în pârg, citeşte
Scorbaciul prinţesei sângeroase
Era curbat, lung şi negru. Avea o coadă sură şi o arcuire de spaimă. Braţul de ţinte, pielea împletită şi fuiorul din câlţi cânepii plesneau aerul dintre şemineu şi grindă. Deşi pironit, părea gata de atac. Deşi inert, părea suveran pe spaţiu. Lăsa o umbră de teamă şi un miros înfricoşător. De cremă de ghete. De frică lui nu intram niciodată în camera de la stradă. citeşte
