La 20 mai 1914, se năştea la Bobota şi intra în Partidul Naţional al lui Iuliu Maniu, Corneliu Coposu, Venea pe lume într-o familie de preoţi greco-catolici. Cum de s-a făcut membru în primele zile de viaţă? În discuţiile fluvii mărturisea apropiaţilor că el nu a fost membru, cu legitimaţie al PNŢ, pentru că s-a născut acolo. Ca o ciudată ironie, comuniştii i-au schimbat datele din buletin şi apărea născut în 1916. “Lăsaţi, aşa, par şi eu mai tânăr”, glumea de multe ori. citeşte

10 mai 2012. La statuia lui Carol 1 din Piaţa Palatului Regal, urnaşii lui Dinu Zamfirescu, Radu Câmpeanu, liberalii seniori care la 8 noiembrie 1945 au fost arestaţi în acelaşi loc pentru că-şi apărau Regele, au organizat un miting. Printre vorbitori, tânărul Daniel Gheorghe, într-un discurs excelent, a spus printre altele: “Noi, tinerii naţional liberali ne revendicăm de la alte valori decât ale colegilor noştri din PDL sau PSD.”

O lecţie de demnitate, dar şi de discurs public. La doar 24 de ani.

Cu o o oră înainte de discursul menţionat mai sus, îi spuneam prietenului meu de-o viaţă Dinu Zamfirescu că nu poate decât să-i mulţumească lui Dumnezeu pentru darul pe care i l-a dat. Să aibă şansa să treacă două secole. Dumnezeu i-a dat, asemeni Regelui, o viaţă lungă. Îi reaminteam vorba lui Coposu: “Oamenii nu sunt importanţi. Trecerea prin cele lumeşti e secundară. Importantă e să fie dusă Ideea mai departe.” Şi cu tineri ca Daniel Gheorghe, principiile noastre hrănitoare vor fi conduse elegant în timp pentru generaţiile viitoare.

Sunt coinvins că va veni vremea revenirii la Monarhie. Prea mult am orbecăit ca naţiune prin deşert.

Prin lucrarea “Corneliu Coposu, un stoic contemporan“, scriitorul şi jurnalistul buzoian Dorin Ivan realizează un portret de om politic exemplar. Însufleţit de morala creştină, dârz, intransigent – aşa cum bine îl creionează autorul – Corneliu Coposu a fost deasupra vremurilor pe care le-a trăit.

Pornind de la tinereţea personajului, evocând cei  17 ani în cele cincisprezece puşcării şi momentele de regăsire ale propriului popor după 1989, ce-i drept, altul decât l-a visat, cartea este nu numai un elogiu adus unui contemporan de o mare statură morală, ci şi îndrumar pentru viitorii politicieni care vor să spargă stabilimentul actual al scenei publice. Corneliu Coposu, iată un model.

Cartea este despre o altă lume. Recomandabilă mai ales celor care au lapsusuri istorice. România a avut oameni politici care nu au pactizat cu duşmanul, chiar dacă au fost supuşi celor mai cumplite terori. Au preferat să moară decât să abdice de la principiile de-o viaţă.

se poate comanda pe BOOKiseala.ro

Azi, 28 ianuarie 2012, se împlinesc 20 de ani de când Corneliu Coposu putea să dea lovitura de stat. N-a făcut-o! Iliescu spunea că i s-a pus “sula în coaste.” Putea să i se pună sistemul guler. Seniorul avea peste 100.000 de oameni pe străzi. Muşcam din buze şi priveam la televizor, din îndepărtatul loc al devenirii mele: Timişoara.

foto: Emilian Săvescu

citeşte

După ce am asistat şi am şeruit revoluţia de la Chişinău, după ce am urmărit primăvara arabă pe twitter, după ce am văzut o sută de mii de unguri protestând la Budapesta, iată că şi în România facebook scoate câteva zeci de mii de oameni în stradă. La Târgu-Mureş, la Timişoara, la Bucureşti, la Craiova. Cum de s-a reuşit aşa o mobilizare prin mijloacele electornice? Simplu. Mesajul de susţinere a lui Arafat a fost scurt, simplu şi concis. Oamenii au ieşit în stradă de disperare. Nu mai răzbesc cu traiul de zi cu zi, grijile îii sufocă, li se cer doar taxe, fără să aibă şi drepturi. Antena 3 a avut şi aceasta un rol. citeşte

În fiecare an la 11 noiembrie închinăm gânduri pioase celui care a fost simbolul moral al României, Corneliu Coposu.

Din stânga la dreapta: Bogdan Ficeac, Roxana Badralexi, Corneliu Coposu, Roxana Iordache, Marius Ghilezan, Pavelescu, octombrie 1995, Ambasada Franţei din Bucureşti, când Seniorul a primit Legiunea de Onoare. Foto: Sandi Picalski. citeşte

(din volumul “Ţigara unui viitor de paie”, apărut  la Editura Corint, 2011)