Fugit din Bucureşti pentru a nu fi în oraş de Ziua Regelui, Emil Boc s-a dus la Carei, acolo unde se agaţă harta în cui, fără a avea la el şi bagajul de cultură. În locul bunului simţ despre care vorbea M.S. Regele Mihai, ca necesar în  politică, primul ministru a cărat la sufertaş bunul plac. Adică placul preşedintelui. Dar, lipsa de cultură istorică, i-a jucat festa. A spus în faţa celor prezenţi că a venit să omagieze eroii pentru eliberarea ţării din 1945. Opa! În 25 octombrie 1945, deja aveam pe cap guvernul Groza şi Regele Mihai era în grevă regală.

“I s-ar fi părut o lipsă de respect faţă de Armata Româna dacă nu ar fi fost prezent la manifestările care au avut loc la Carei”, a declarat premierul.  S-a văzut ce  respect are, nici măcar nu ştie istoria.

Ce nu ştie valetul lui Băsescu este că eliberarea ultimului petec de pământ românesc s-a realizat pe 25 octombrie 1944, ca un cadou de Ziua Regelui.  Generalul Macici ( pun pariu că nici nu ştie cine e acel ilustru ofiţer al Armatei Regale) a fost cel care a pus steagul românesc pe Parlamentul de la Budapesta. Drept răsplată, puterea comunistă, pe care o continuă azi micul Boc sub flamură capitalistă, l-a trimis la moarte. La fel ca pe alţi 32 de generali ai Armatei Regale. La Nurnberg au fost condamnaţi mai puţini.

Ce să ştie fiul de iobag ce înseamnă demnitate, patriotism, cunoaştere istorică? A ratat momentul istoric din Parlamentul României doar pentru că vremelnicului preşedinte nu-l înghite pe Regele Mihai. Bine că înghite zilnic ploşniţa din sticlă. ce oameni mici ne conduc.

Trăiască Regele! Ultima staţie a demnităţii naţionale şi unicul simbol al reconcilierii.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Sunt mai bine de şaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie şi cu speranţă invitaţia reprezentanţilor legitimi ai poporului. citeşte

Au trebuit să treacă 20 de ani de democraţie, pentru ca de la tribuna Parlamentului să se audă cel mai exemplar discurs ţinut vreodată. Într-un discurs de doar opt minute, M.S. Regele a cuprins ce alţii nu au potut rosti în două sau mai multe mandate. Simplu, concret şi la cestiune. Celest, într-un singur cuvânt. Regele nu este un mare orator, dar vibraţia sălii, zecile de minute de aplauze, împăcarea care a domnit peste grupurile politice, toate au un singur adevăr: Regele e un Augustus. citeşte

Tot într-o zi de marţi

Este 25 octombrie 1921, iar noaptea s-a aşezat deja în tăcere pe zidurile Castelui Peleş. E aproape 7 şi patruzeci de minute când liniştea e pulverizată de ţipătul scurt al unui nou-născut. citeşte

Pe Pomiculturii / Gyümölcstermelők utca din Timişoara un platan de peste 300 de ani este îngrijit de oameni şi de autorităţi. În Bucureşti se taie tot…

E de pe vremea Paşalâcului turcesc, a trecut printr-un imperiu şi vreo zece regi. Curat domnesc.

Poate fi votat aici.

Cînd Papa Pius al XII-lea le-a solicitat Aliaţilor un loc la Tratativele de Pace de după cel de-Al Doilea Război Mondial, Stalin ar fi întrebat, conform mărturiilor istorice: „Cîte Divizii are Papa?“. La moartea dictatorului sovietic, Papa a răspuns: „Acum se vede cîte divizii avem“.

Seria de evenimente festive este prilejuită de împlinirea vârstei de 90 de ani de către Regele Mihai. Cele mai importante momente vor avea loc chiar pe 25 octombrie, ziua de naştere a Majestăţii Sale. Este vorba despre organizarea unei şedinţei solemne a a camerelor reunite ale Parlamentului României, prilej cu care Majestatea Sa Regele Mihai I al României va ţine un discurs adresat naţiunii române. De asemenea, Majestatea Sa va oferi un dineu, la care vor participa peste 120 de membri ai unor familii regale din Europa şi Asia. citeşte

Cronica revenirii Regelui.

Timişoara: 20 decembrie 1989, ora 10.30. Peste o sută de mii de timişoreni strigă în piaţa Operei: “Vrem făină şi mălai şi pe Regele Mihai!”

Zurich, 26 decembrie 1989: Jurnalistul de la televiziunea locală, F. Mitterand, îl întreabă pe Suveranul României dacă este pregătit să se întoarcă în ţară. Regele răspunde sec: “Întotdeauna am fost pregătit.” citeşte

Nicolae Grigorescu şi John William Godward  deschid licitaţia din 26 octombrie 2011 de la Lead Bonhams din New York. Dacă pictorul englez al secolului al XlX-lea este prezent cu “The Trysting Place”, pictorul român cu celebra sa lucrare “Carul cu boi”. Licitaţiile pornesc de la 100.000 – 150.000 de $.
“După ce a refuzat ideea de a deveni un pictor academic, părăsind atelierul lui Sebastian Cornu din Paris, Grigorescu a fost profund influenţat de pictori din Barbizon,  o zonă de lângă Fontainebleau”, scrie pe site-ul Casei de licitaţii Lead Bonhams.

De curând a apărut o reclamă care stresează lumea: “Pate Ardealul cu gust fain pentru că folosim fainoşag.” Ştiind că sunt din Banat, mulţi mă întreabă ce e fainoşagul că nu-l găsesc printre condimente. citeşte