poker

Un joc dur ca viaţa, frumos ca viaţa, pe care n-ar strica să-l știm cu toţi

    La fel cum piloții de avioane de linie se antrenează mai întâi zeci şi sute de ore pe simulatoare de zbor înainte de-a transporta sute de oameni cu 800 de kilometri pe oră, și noi cei care trebuie citeşte

miciuri 2

Poema muncii

Sfârâie micii în jar proletar ard hălcile în furci de grătar fum de mahorcă mesenii cinstesc halbe la metru berarii servesc.   iar defilează izmele de miciuri Nicio paradă, doar răstigniri prin beciuri.   Dincolo de geam, dublurile privesc cu citeşte

floriile

Intrarea lui Iisus în Ierusalim

Astăzi e ziua în care Iisus intră în Ierusalim călare pe un asin. Îl înviase pe Lazăr, mulţimea îl însoţea. Cei mulţi strigau: “Osana!” În limba ebraică însemna “salvează-ne.” Oamenii l-au văzut în timp ce dărâmă tarabele negustorilor şi cum citeşte

stoicov 2

Duelul Stoicov-Manolo s-a sfârşit

Adrian Stoicov şi-a dat jos tricoul de antrenor pentru a urca la cer şi a întregi echipa galactică a lui Poli. S-a sfârşit la doar 49 de ani, un cancer fudroiant l-a terminat în mai puţin de două luni. Un citeşte

monica

Filosoful şi procuroarea vor arde LIDEgazul

Pentru Comisia LIDE (de justiţie şi libertăţi civile) a Parlamentului de săptămâna viitoare, când se va discuta din nou despre OUG 13, Dana Gârbovan, preşedintele Uniunii Judecătorilor, nu mai trebuie brifată, în schimb, Gabriel Liiceanu, invitatul special al #rezist Monica citeşte

Vadim către Coposu: «Am venit să mă salvaţi.Sunt muritor de foame. »

„S-au petrecut multe întåmplări aberante imediat după revoluţie. Într-o zi, la sediul PNŢ, secretara mă anunţă că aşteaptă Vadim Tudor. L-am primit în birou, şi Vadim Tudor mi-a spus: «Domnule Coposu, am venit să mă salvaţi». «Ce să salvez din dumneata?» «Sunt muritor de foame. Nevastă-mea m-a dat afară din casă şi a intentat acţiune de divorţ.»
Lucru care se pare că era adevărat, dar pe urmă s-a împăcat cu ea. «Dorm în Gara de Nord, n-am ce månca.» «Ce pot eu să fac pentru dumneata?» «Deocamdată să mă toleraţi la sediul PNŢ al sectorului 5, care are 2 camere disponibile.» Eu nu ştiam de treaba asta, dar era adevărat. Noi primisem cåte un sediu la fiecare sector şi la sediul sectorului 5 erau 2 camere neocupate.
El mi-a spus: «Domnule, vă rog să mă luaţi în partid şi n-o să regretaţi, pentru că eu cunosc o mulţime de lucruri, am o mulţime de legături şi o să fie în avantajul partidului».
I-am răspuns: «Domnule Vadim Tudor, dumneata eşti aşa de compromis, încåt eu nu pot să te primesc în partid. Noi facem totuşi o selecţie, şi oameni compromişi în mod evident nu putem cu niciun chip să-i încadrăm. Dar părerea mea este ca dumneata să stai deoparte cåţiva ani de zile, pånă cånd se uită ce ai făcut în dauna poporului romån, apoi probabil că te vei reîncadra».
«Şi pånă atunci să mor de foame?» În momentul acela, pentru că se dăduse sfoară în ţară că Vadim Tudor e la Coposu, a intrat un grup de găligani de-ai noştri, l-au apucat de guler şi l-au scos cu picioare în fund. Cu palme şi pumni din sediu.
Atunci am protestat: «Staţi, măi, purtaţi-vă civilizat! Omul a venit aici, a făcut o cerere, l-am refuzat, dar asta nu înseamnă că trebuie să îl bateţi».
Şi a plecat.
Apoi mi-a scris o scrisoare pe care o mai am şi acum, prin care mă ruga ca să îl salvez că e muritor de foame. Asta era imediat după revoluţie. Nu cred că a trecut o lună şi Vadim Tudor era milionar. A cumpărat un CAP întreg, apoi a scos ziarele «Romånia mare», «Politica», a făcut o fundaţie, a închiriat o vilă.“

Rindurile de mai sus reprezinta un pasaj din cartea: „Coposu-Confesiuni“, editată în 1996 de Editura Anastasia

Taguri: ,

Articole asemanatoare

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.