Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Ultimul jucător al Ripensiei a plecat puţin

Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.

Italia sub zodia celor “5 stele”

Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo,  a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.

Ruga lui Ezicăprar

Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

Tag: regele mihai

Argumente pentru cei care se luptă cu republicanii

Până în 1945, odată cu instaurarea Guvernului Groza, nimeni nu a contestat Dinastia română, timp de peste 80 de ani. Chiar şi pe vremea dictaturii Regale, românii nu s-au dezis de Suveran. citeşte

La doamna Doina Cornea, acasă, Regele e pus, precum sfinţii, pe uşă

Să ne închinăm eroilor cât sunt în viaţă şi să le mulţumim că s-au zidit la temeliile României de azi şi de mâine. Propun clujenilor să-l sărbătorească pe M.S. Regele Mihai în faţa casei doamnei Doina Cornea, distinsa doamnă a rezistenţei româneşti. Asta dacă nu ne pot însoţi la mitingul din 25 octombrie la Parlament.

Doamna Cornea are Regele Mihai nu numai în suflet, ci şi pe uşă, la fel cum orice creştin îşi pune sfinţii încă de la intrare.

Din 1994, am prevăzut că Emil Constantinescu nu aduce Regele pe tron

Corneliu Coposu rămâne şi peste generaţii simbolul auei altfel de politici. Cât de departe sunt urmaşii săi de la tribunele parlamentare de viziunea celui care-mi spunea, în momente de deznădeşte, că: “nu aveţi voie să abdicaţi de la principii până nu ajungem în NATO şi UE”. citeşte

Înţeleptul şi Regele

Prin coşul pieptului,
bătrânul a exclamat fumul ultimei ţigări,
nu l-au ucis gardienii fricii
sau brigadierii morţii
cu zvastică în suflet şi seceră pe braţ,
nici disperările, nici remuşcările
-ar fi dat, nu un cal pentru un regat,
o herghelie-
a închis în el, precum un sfânt, toate durerile,
a plecat puţin mâhnit,
semenii nu i-au împărtăşit crezul:
libertate şi regat.
S-a dus să adune cavaleria regală
jertfită, niciodată învinsă, gata de luptă,
dar pentru o altă împărăţie,
mai bună şi mai dreaptă
şi de nici o căpuşă morfolită şi suptă!
Suveranul îşi supravieţuieşte exilului,
e copleşit de ignoranţa poporului
ce şi-a făcut republică, copită de Michiduţă triumfal,
şi nu-şi dă seama că i s-a pus deja şaua pe spinare,
moartea a apăsat pe lacăte şi pe clanţă,
sistemul călăreşte, striveşte,
cine să mai scoată din minte,
ochelarii de cal? 

(din volumul “Ţigara unui viitor de paie”, apărut  la Editura Corint, 2011)

Poveste cu un ţăran şi un rege

Prietenul meu Sorin Ruja din Timişoara m-a rugat să-i reamintesc Regelui, dacă-l întâlnesc zilele acestea, povestea bunicului său din Bahna (între Orşova şi Turnu-Severin) care, prin anii ’40, mergând pe o vale la săpat i s-a oprit o maşină în cale. Lesne, l-a recunoscut pe Suveran. citeşte

De ce m-am auto-suspendat din Societatea Timişoara?

dependenta societate de (in)dependenta Monica Macovei
2 februarie 2010
In iunie 2010, s-ar fi facut 20 de ani. De cand am intrat cu tot avantul, cu toata forta tineretii intr-o institutie, reper pentru Romania.

De la o vreme, proiectele noastre au devenit divergente. Ei fanatici cu Basescu, eu anti. Am fost onorat sa particip la primirea Crucii Casei Regale, in decembrie 2009, alaturi de cativa reprezentanti ai organizatiei. Nu m-a deranjat atat de mult insigna PD-L din pieptul unora dintre ei, in fond e dreptul fiecaruia la o optiune politica, ci fanatismul aproape religios, cultul lui Basescu, al multora dintre ei.

Intre pacea crestina din Palatul Elisabeta si strada Administratiei Basescu, manelizata si plina de angoase, nu am inteles atitudinea oficialilor Socetatii Timisoara la tentativa de provocare din 1 decembrie 2009 din Piata Operei, cand s-au mimat violente pentru a putea crea agenda politica lui Traian Basescu. Atunci m-am hotarat sa ma retrag. Nu poti fi regalist la suflet si pedeleo-manelist la butoniera. Un non sens pe care nu am putere sa-l trec cu vederea.

Se pregatesc funeralii pentru Proclamatia de la Timisoara. Punctul 8 e ingropat demult. Numai un naiv poate crede ca Roberta Anastase, fiica celui care a sudat portile intreprinderii ploiestene in timpul revolutiei, dupa modelul ILSA din Timisoara, poate promova Legea lustratiei. Proiectul generos din anii ’96-’97 , al regretatului George Serban, era viabil atunci, nu acum cand fiii nomenclaturistilor si ai fostilor ofiteri de Securitate sunt pe pozitii.

De la moartea lui George Serban, adica de 11 ani, Societatea Timisoara are doar Legea lustratiei pe agenda. Nimic in plus. In secolul vitezei, nu poti trai din amintiri. Din parastase si colive. Societatea actuala are nevoie de proiecte viabile, de autostrazi, de drumuri, de dezvoltare economica, de azimut, nu de ode prezidentiale si de birou parlamentar pentru “apolitica” Monica Macovei. Poate Gheorghe Ciuhandu ar fi avut nevoie de un parteneriat pentru Timisoara, nu de un raspar ‘telectualicist si de vendetele clubului de venerat Presedintele.

Acum cand Yobik, partidul de extrema dreapta din Ungaria, castiga tot mai mult teren inaintea parlamentarelor de anul acesta, cand societatea civila din Serbia e plina de ofiteri de-ai lui Arkan, cand romanii din Serbia sunt lispiti de drepturi, cand tineretului nu ii mai gestioneaza nimeni aspiratiile, cand intoleranta a ajuns politica de stat, eu cred ca un reper moral si cu o traditie deosebita, Societate Timisoara, putea face mai mult. Dar cum vorba lui Mitterand: “societatea civila, nu e militara”, atunci nici participarea mea la regimentul de slava nu e obligatorie.

Ma voi intoarce in Societatea Timisoara atunci cand regimul personal al lui Basescu, pe care acesta il “cotoroseste,” isi va da obstescul sfarsit.

Poate ca orientarea pragmatica se va schimba. Sper ca gestul meu sa fie receptionat in sensul: “opriti ratacirea! Prea e mare pustiul intre noi!” Pana la vreo cuvioasa intelegere, raman la impresia ca Societatea Timisoara nu este altceva, acum si aici, decat o agentie de pompe funebre. Face colive delicoase si parastase de pomina. Sa-mi fie iartata decizia de catre cei multi, care mai cred ca idealurile nu pot fi pervertite.