mariusghilezan.ro

Corneliu Coposu rămâne şi peste generaţii simbolul auei altfel de politici. Cât de departe sunt urmaşii săi de la tribunele parlamentare de viziunea celui care-mi spunea, în momente de deznădeşte, că: “nu aveţi voie să abdicaţi de la principii până nu ajungem în NATO şi UE”.

L-am însoţit deseori în ţară, i-am fost aproape, i-am interpretat gândurile şi de multe ori îmi asculta sfaturile. Nici după 15 ani de consiliere politică, nu pot spune că ideile mele (bune, proaste) au fost preluate cu atâta determinare, ca şi Corneliu Coposu. Îmi amintesc cum într-una din zile, sătul de ipocrizia lui Emil Constantinescu, i-am propus în locul său o altă figură, o faţă bisericească. I-am dat argumente că profesorul de la Solidaritatea Universitară nu aduce regele dacă va câştiga alegerile (Ceea ce s-a şi întâmplat). După ce mi-a ascultat părerile, mi-a replicat interesat: “Vă gândiţi la Pimen?” I-am spus că, nu, la “Corneanu.” Mi-a zâmbit şi m-a întrebat dacă am bani de avion. Mi-a plătit drumul. Ajuns la Timişoara, Înalt Prea Sfinţitul, Motropolit al Banatului, a acceptat, dar cu o remarcă: “Am colaborat cu Securitatea”. I-am explicat că e mai greu de atacat un mitropolit, plus că şi un malgaş, susţinut de Convenţia Democratică din România, poate câştiga alegerile prezidenţiale. Cel puţin o lună, Corneliu Coposu făcea toate diligenţele pentru propunerea mea, până într-o zi când mi-a explicat că Emil Constantinescu şi-a dat cuvântul de onoare şi că rămâne să-l susţinem pe el. Onoarea lui Constantinescu am văzut-o. Pot spune că în privinţa moralităţii profesorului de mineralogie eu am avut dreptate. Dar domnul Coposu nu mai e!

Emil Constantinescu m-a aşteptat o după-amiază pe banca de la intrarea în redacţia “României libere” să-mi promită că se va ţine de cuvânt. Ştiam că minte. Îl cunoşteam cred mai bine decât Coposu. Şi nu aveam decât 30 de ani.