Despre Biblioteca Familiei Regale

Un tânăr scriitor, bun organizator de evenimente ÅŸi un fin cunoscător a istoriei culturii române, m-a întrebat odată de ce nu se găsesc cărÅ£i tipărite în limba română de dinainte de 1866, în afară de cele religioase? Un lung dialog ne-a convins pe amândoi că până la venirea lui Carol 1, ca domn în Principatele Române, nu exista o cultură de masă, chiar dacă paÅŸoptiÅŸtii au încercat să scoată o populaÅ£ie din feudalism. Este meritul de netăgăduit al lui Carol l, fondatorul Dinastiei Regale, de a fi construit primele instituÅ£ii de cultură, universităţi la IaÅŸi ÅŸi la BucureÅŸti, Ateneul român ÅŸi mai ales întâia  Bibliotecă naÅ£ională (actuala BCU), ” spre binele tinerimii universitare de la toate facultãţile din Å£arã, înzestrat cu o bibliotecã totdeauna deschisã”, aÅŸa cum  scria la 3 mai 1891 preÅŸedintelui Consiliului de MiniÅŸtri. citeÅŸte

Cei patru zburători ai aripioarelor ţărăniste, MiluÅ£, Ciorbea, Pavelescu ÅŸi Lupu, s-au adunat deodată de oaie, nu împreună, în cuibul lor din bv. Carol, ci pe acolo pe unde cântă cucuveaua. La “mediatorul” Traian Băsescu, chiar la prânz. Las deoparte că nici o prerogativă prezidenÅ£ială nu-i dă dreptul preÅŸedintelui să rezolve probleme de partid. Ce mă enervează e că după ce ÅŸi-a luat Ordinul Regal Nihil Sine Deo, Victor Ciorbea a fugit în deal – nihil sine cononis – să fie împăcat de cumătrul PrinÅ£ului din comedia regală. citeÅŸte