Marius Ghilezan

La început, la fel  ca orice intelectual cu atitudine, am fost împotriva proiectului propus de Frank Timiş.  Concesionarea minelor mi s-a părut o şmecherie pur românească. Apoi am urcat drumul anevoios spre Roşia Montană. M-am revoltat pe reprezentanţii companiei RMGC pentru apa roşie. Aşa am început să mă documentez. Pentru a putea fi critic, trebuie mai întâi să cunoşti, nu?

Susţin Proiectul Roşia Montană din cel puţin paisprezece motive:

1. Compania Gabriel Resources, cea care s-a asociat cu Minvest SA Deva (companie de stat), înfiinţând Roşia Montană Gold Corporation S.A., face parte din consorţiul Newmont, prima companie de aur listată pe Dow Jones şi una dintre cele mai  bine clasate în Top 500 Fortune.

2. Fidel principiilor mele liberale, încă din 1990 am susţinut vinderea pe 1 dolar a companiilor de stat firmelor străine de prestigiu. Numai un  management privat poate creea valoare adăugată. Aşa credeam atunci, aşa cred şi acum.

“În schimbul principiilor hrănitoare de deschidere, ni s-au închis visurile în carapacea atât de păguboasă a lui “Nu ne vindem ţara.” Au privatizat o ţară columbenii, cristeştii, păturicii, vânturile, valurile, malurile – Mamei lor de troglodiţi! – pe un pumn şi restul seminţe. Au devalizat bănci, punând gaj garoafa din fereastră. Toţi limbuţii şi flecarii, întreaga clooacă de parveniţi şi găgăuţi, zarzavagii şi ciocli,  pastramagii şi opincari, şmenari şi bastarzi îşi plimbă lohiile în maşini de paradă şi ne râd în nas. După 20 de ani putem trage linia: decenii pierdute pentru România”.

3. Prietenia mea cu Andreea (Stamate) Năstase, vicepreşedinte pe probleme de comunicare a RMGC, este de notorietate. Ne-am cunoscut prin anii 1990, la biroul de presă al PNŢCD. Era elevă atunci… Acum, una dintre cele mai profesioniste personalităţi din domeniul comunicării instituţionale. A dobândint cunoaştere şi abilităţi practice la Central European Consulting, Coca&cola, UPC.

4. Pe Dragoş Tănase, CEO-ul companiei româno-canadiene, l-am cunoscut încă de pe vremea Ligii Studenţilor din ASE, un tânăr care – în ciuda pregătirilor sale în domeniul managementului financiar – se încăpăţânează să creadă că te poţi realiza profesional la tine acasă şi nu printre străini. Puţini manageri vorbesc atât de frumos despre ţara lor.

5. Sus în munte, acolo unde bate vântul şi promoroaca, mi-am găsit un coleg din galeria lui Poli. Cătălin Hosu, azi purtător de cuvânt şi amfitrion al tuturor intelectualilor dornici să cunoască, cu biroul în Roşia Montană, a fost unul dintre primii cititori ai romanului Furia.

6. La Roşia Montană am găsit cei mai profesionişti arheologi care m-au lămurit în cuvinte simple ce înseamnă aurul dacic şi ce tehnologii au adus romanii.

7. Sunt împotriva ecologismului de salon, twitter sau facebook. “Salvatorii” Roşiei Montane nu adună nici măcar mucurile de ţigări pe care le lasă la fâs-festuri, sus în deal spre Bucium, darmite peturile de pe Valea Arieşului. E uşor să fii trandy din birou şi să fugi de realitate. (foto: La vărsarea Arieşeniului cu oxizi de fier în Arieş)

8. Opoziţia locală e coordonată de un fost peremist, inginer minier pe timpul comunismului, care are un alt univers de valori decât mine.

9. Nicio companie românească sau străină nu mi-a facilitat accesul la proiect, precum echipa de conducere a RMGC, sută la sută românească.

10. Nu fac parte din Reţeaua Soros sau din oengita naţională, mereu în căutare de finanţări.

11. Oficialii companiei şi primarii din zonă m-au asigurat că patrimoniul va fi conservat. Statul român nu a făcut nimic. Ba mai mult a distrus. Haldele de steril sunt neecologizate, craterele, lăsate de exploatarea comunistă, sunt tot acolo, în dispeţ faţă de natură.

12. Demararea proiectului ar putea deschide apetitul şi altor investitori de faimă pentru Patrulaterul aurifer.

13. Cred în învăţăturile lui Iisus. Morala din Parabola talanţilor: Celui care are i se va mai da şi‑i va prisosi; dar de la cel care nu are, şi ceea ce are i se va lua.

14. Fidel principiilor mele de o viaţă şi slujitor al Casei regale, ştiu că populaţia Vechiul Regat a fost scoasă din condiţia de trăitoare în case de chirpici în cea de naţiune europeană, doar atunci când şi-a exploatat raţional resursele naturale. Afacerea Nokia de la Jucu nu e un model de succes.