Dumnezeu mi-a adus în cale de multe ori oameni plăcuţi de El. Jean Constantinescu, unul dintre părinţii reformei energetice româneşti, mi-a acordat odată un interviu pentru Cotidianul, dispărut de pe site. Timp de cinci ore mi-a explicat cu rigoare de matematician şi cu o pasiune de Dirty Dance despre dragostea sa dintâi: energia. Ce nu am ştiut atunci este că domnia sa a fost la un pas de moarte în timpul revoluţiei din 1989. Iată aici mărturia sa cutremurătoare. Jean Constantinescu nu-şi caută răzbunarea sau criminalii, doar frumoasele femei care l-au pansat şi i-au redat dreptul la viaţă. Iată frumuseţea spiritului, mai înalt decât condiţia umană.

Sunt încredinţat să cred că fiinţele plăcute lui Dumnezeu arată ca Jean Constantinescu. Urmaţi-i calea şi ne veţi bâjbâi în întuneric!

Aproape două milioane de dolari a costat rebrandingul ANAF, instituţie care nu iartă, nu colindă, nu dansează. Sigur că în America am priceput sintagma mi-e frică de Fisc şi de Dumnezeu. Acolo banii contribuabililor sunt la vedere. Aici, nu. Dacă nu aş fi unul dintre răstigniţii de pe strada Roma, locul în care vezi comunismul în toată splendoarea sa, unde eşti plimbat la şapte ghişee de-ţi vine să-ţi blestemi zilele, unde ţi se aplică penalităţi la restanţe neştiute, un loc de smintit nervi şi de trimis toate invectivele pământului, nu aş fi pus în chenar “rebrandingul” instituţional. Două milioane pe nişte sigle de găsit pe net. La fel ca în cazul frunzei Elenei Udrea. În plus, dacă ar fi existat întradevăr specialişti, aceştia ar fi ştiut că verzalele nu se folosesc oricând şi oricum. citeşte