Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Ultimul jucător al Ripensiei a plecat puţin

Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.

Italia sub zodia celor “5 stele”

Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo,  a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.

Ruga lui Ezicăprar

Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

The WALL!

Mulţumesc lui Dumnezeu am ajuns şi în ziua mult visată: Roger Waters, simbolul Pink-Floyd, în concert la mai puţin de un kilometru de casa mea. O victorie a anticomunismului nostru. marius roger waters
Când eram liicean am trimis timbre în plic pe adresa Britannia Row Studios, din Londra, acolo unde trupa a cumpărat o fabrică dezafectată,  rugându-i frumos să-mi trimită un album fotografic. Am primit the Animals. Eram tare mândru de el. A circulat prin toată şcoala, până ce amicul Sorin Bogdan, împreună cu Sorin Târbujaru, a decis să facă postere din el.  Nu l-am mai văzut. Tare necăjit am fost. 

the pig pink floyd

Asemenea multora de seama mea visam să trec frontiera şi să car scule la Pink Floyd. Pe atunci nu doream mai mult de la viaţă. După apariţia “The Wall” pentru mine, trupa britanică a rămas un simbol al anticomunismului. Târziu, aveam să aflu motivaţia lui Roger Waters… La un turneu canadian al albumului “The Animals” a sărit gardul şi l-a scuipat pe un fan.

The_Wall_-_Pink_Floyd

În vara anului 1981, când eram în clasa a X-a, am fost prima şi ultima oară  cu mama într-o excursie externă. Pe Unter den Liden-ul est berlinez am ajuns la câteva zeci de memama1tri de celebrul ZID. Ne-am şocat când s-a apropiat de noi un bărbat plin de sânge şi auzindu-ne că vorbim în româneşte ne-a spus doar atât: “Nu vă apropiaţi!” Probabil că s-a apropiat prea mult de fereastra libertăţii şi i-a căzut geamul ca o ghilotină în cap. Bănuiam că i-au făcut-o grănicerii. Pe drum mama mi-a povestit despre cum s-a ridicat Zidul. Nu credea că va trăi ziua dărâmării lui.

Atunci m-a încurajat prima oară să fug, să trec frontiera. “Prin tine, voi ajunge şi eu în lumea liberă!” Şi acum îmi amintesc. Şi i-am povestit despre succesul mondial al albumului “The Wall”. Eram convins de mesajul antisovietic al său. Trăiam un imaginar întremător. Ca orice tânăr cu spaţiul larg al orizonturilor visării.

unter den liden1Seara am mers într-o discotecă. Pe mama n-au vrut s-o lase să intre pentru că era în şlapi. Mi-a zis intră tu că eu rămân să mă plimb pe afară. I-am răspuns în engleză: “Are you fucking crazy,  you put your mind to those communist terror’s guards?” Noroc că n-a priceput. Dar au înţeles băieţii de la intrare şi ne-au condus pe amândoi la locurile VIP. Deh, est-germanii respectau occidentalii. Noroc că aveam pe mine ţoalele Sergio Tacchini, recent aduse de tata din Italia (tatăl meu putea merge în Occident, fiind medicul lui “Poli” Timişoara n.a.) Aşa am jucat prima oară rolul unui vestic la veşminte, ascunzându-mi estica teamă în trup. Am fost serviţi cu un cocktail de fructe din partea casei. Mi-au adus şi o damă de companie care mi-a lăudat mama: “Ce soră drăguţă ai, my honey!” Mi-a zis la ureche. Noroc că o învăţasem pe mama să spună câteva cuvinte englezeşti: “beautiful, wonderful, nice”. Le tot repeta. Era şi spaţiul potrivit laudelor. La un moment dat s-a ridicat şi a dispărut. Mă lăsase singur cu domnişoara. După o oră de dulcegării cu frumoasa blondă, în ciorapi Lycra, o noutate în acea vreme, când am cheltuit cam jumătate din micile mele economii, am găsit-o pe mama în faţa aşezământului pe o bancă. “Fără?” A râs sugestiv. Mamă, am auzit la mii de decibeli “Another Brick In The Wall“. A fost printre puţinele momente când am luat-o în braţe şi am pupat-o ca pe o soră. I-am mărtusit că interpreta rolului de dansatoare a făcut-o mai tânără cu vreo 20 de ani. A zâmbit cu satisfacţia oricărei femei căreia i se spună că e tânără.

În 1989 cădea Zidul Berlinului. La câteva luni şi dictatura lui Ceauşescu.

berlin_wall_0417_6e5f1În 1999, la invitaţia prietenilor mei din CDU-Berlin am fost la celebrul concert “The Wall”. Plângeam. La întoarcere le-am povestit politicienilor vest-germani ce am simţit, eu, care în urmă cu aproape 20 fusesem dincolo de ZID cu mama, fără a avea speranţe că voi ajunge DINCOACE.

Acum mă pregătesc să mă duc la concert la Roger Waters, precum la liturghie. Mama mea nu mai este. Prin mine trăieşte bucuria dărâmării Zidului. Tot n-am luptat în zadar pe baricadele anticomuniste. Cred. Sau mă amăgesc live?

 

 

Taguri: , , , , , , , , , , ,

Articole asemanatoare

Commentarii (3)

  1. Aug 29, 2013

    huzaru-kultural

    ” Roger Waters, simbolul Pink-Floyd, în concert la mai puţin de un kilometru de casa mea. O victorie a anticomunismului nostru. ”
    SA MORI TU MA PROSTANE ? :)))))

  2. Aug 29, 2013

    Alexandru Ciolan

    ZIDUL nu trebuie identificat exclusiv cu Zidul Berlinului. În Pateric se vorbeşte despre sfârşitul lumii atunci când nu vor mai exista cărări între chilii. Înstrăinarea nu e atributul exclusiv al comunismului.

  3. Aug 29, 2013

    Alexandru Ciolan

    Şi încă ceva: Un concert de muzică rock nu este o liturghie decât dacă nu ştii ce înseamnă o liturghie sau ce înseamnă muzica rock.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.