Lucian Blaga avea să spună că dialectul bănăţean e singurul dintre toate, în care o doamnă din înalta societate când vorbeşte rămâne la fel de frumoasă.
În dialectul bănăţean, în acord cu spiritualitatea locului, consoanele tari se înmoaie, pentru că limba e purtarea omului şi nu portul sufletul omului. Aşa e paorele care timp de câteva secole nu a avut voie să intre în cetatea pe care o venera.