mariusghilezan.ro

Lucian Blaga avea să spună că dialectul bănăţean e singurul dintre toate, în care o doamnă din înalta societate când vorbeşte rămâne la fel de frumoasă.

În dialectul bănăţean, în acord cu spiritualitatea locului, consoanele tari se înmoaie, pentru că limba e purtarea omului şi nu portul sufletul omului. Aşa e paorele care timp de câteva secole nu a avut voie să intre în cetatea pe care o venera.

La bănăţeni, ziua este dzâuă, iar Dumnezeu Dumnedzău.

Lugojeanul se grăbeşce pră geal, unge ginu e o ţâră mai bun în şol.

Victor Vlad Delamarina rămâne cel mai mare poet în grai bănăţean.

“Cultura Banatului reprezintă barocul etnografiei româneşti”

“Cultura Banatului e neapărat o cultură etnografică, anonimă, populară. Ţăranul de aici are un cuvânt, prea cunoscut ca să-l mai amintim, de-o extraordinară mândrie locală. Oricât de „ţanţoş” şi de caraghios ar părea ţăranului de aiurea, bănăţeanul are totuşi dreptate să se socotească într-o anumită privinţă „fruncea”. Solul mănos, belşugul în pâine şi vin, un temperament cu multă conştiinţă de sine, s-au întâlnit pentru a crea sub inspiraţia continuă a unui minunat peisaj o floră culturală de-o bogăţie barocă. (…) Ardealul are o cultură etnografică incomparabil mai săracă, iar despre celelalte provincii nici nu mai amintim. Un fapt incontestabil se poate deci preciza: cultura Banatului reprezintă barocul etnografiei româneşti. Vorbeşte pentru aceasta şi felul celor câtorva personalităţi care s-au ridicat cuoarecare relief din masa bănăţeană.”(Lucian Blaga: Barocul etnografiei româneşti – revista”Banatul” din ianuarie 1926)

Lucian Blaga a locuit în perioada 1924-1926 la Lugoj.