Se ia una bucată raţă de la ţărani, se umple bine cu 2 kg de portocale felii, ţelină cuburi şi 100 gr de migdale. Bine împănată cu 3 căpăţâni de usturoi, unsă în unt, periată cu boia şi piper, îmbătată în 200 de ml de coniac devine candidatul perfect al examenului de 220 de grade. Profesorul cu drag de bucătărit ştie să o întoarcă de două trei ori pentru a deveni rubinie şi crocantă, numai bună de aşezat în patul de rucola, alături de crumpii răsfăţaţi de pătrunjel. Orgia poftelor nu poate fi împlinită fără ducesele gusturilor rafinate. Un vin sec e cavalerul, un fel de companion care ţine lumânarea.
Delicatesea nu intră în meniul proletariatului care tot merge în Paradis şi nu-şi mai găseşte iertarea.

Gusturile ca şi apetitul pentru cultură se rafinează în ani de simandicoasă purtare la marile dineuri din  care niciodată nu pleci sătul. O simplă lecţie de nobleţe.