Când vezi un Dandy bătrân cu o maşină de epocă pe lângă Arcul de triumf te freci la ochi. Nu-ţi vine să crezi. Mai sunt şi altfel de oameni. Bucureştiul nu este numai al beizadelelor cu maşini tunate şi Ferrari-uri, adevărate plase de prins muşte naive. Există parcă o anumită normalitate.

Bătrânul, căzut parcă dintr-un pictorial de “Time” al anilor 1930, căra în spatele limuzinei domneşti un cufăr? Mi-e teamă să nu poarte cu el titlurile nobiliare, de teama samsarilor, apăruţi ca lăcustele.

P.S. Într-o discuţie cu un tânăr avocat, îmi descria samsarul drept un om cu iniţiativă şi foarte curajos. Vorbind despre copite şi gherare, care au furat case boiereşti şi acum se dau investitori, mi-am exprimat temerea că bandiţii de azi vor avea peste ani statui precum Toma Alimoş, tâlharul. Citesc în ochii multor tineri o prea mare veneraţie pentru învârtiţii regimului. Mi-e teamă că dacă nu vine mai repede DNA-ul cu mătura, fostele fete în casă vor deveni boieroace cu acte în regulă… Un jurist bun să aibă, fără prejudecăţile noastre.