Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Ultimul jucător al Ripensiei a plecat puţin

Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.

Italia sub zodia celor “5 stele”

Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo,  a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.

Ruga lui Ezicăprar

Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

Semnificaţia unei fotografii regăsite

După 25 de ani, Delu (Decebal Daşcău, operatorul cu plete din foto) scoate din arhivă o fotografie dragă mie. Era un Miting al Alianţei Civice la Timişoara. În plan îndepărtat, regretatul Bebe Costinaş, ziaristul dispărut fără urmă în timp ce pregătea un film despre Securitate. Mugur Stănescu, al doilea operator, este directorul VW Timişoara.

Ce nu spune imaginea e o întâmplare ciudată petrecută în acea seară pe care mi-o amintesc cu o stare de iritabilitate maximă şi acum. Eram alături de Ana Blandiana, Octavian Paler şi Petre Mihai Băcanu la intrare în Librăria Eminescu din oraş. Aşteptam lansarea unei cărţi. Deodată şi-a făcut apariţia un tip cu părul scurt, parcă ieşit proaspăt de la închisoare. Părea stingher. A venit glonţ către mine şi m-a luat în braţe. Octavian Paler a întrebat: “vă cunoaşteţi?” “Da, sigur că da, noi l-am băgat la Medicină.” Noroc că pe drumul de la Bucureşti le-am povestit dinstinşilor reprezentanţi ai Alianţei Civice cum am dat de trei ori la medicină şi am picat. Mama, înainte de a muri, mi-a povestit că trimişi ai omului negru i-au recomandat că pot intra la facultă doar printr-un mic aranjament. I-au spus că trebuie să semnez un angajament, asemenea multor colegi de-ai mei. Nu le-a dat niciun răspuns. Doar m-a întrebat dacă am bani să trec frontiera, că m-ar ajuta şi ea cu ceva. Lucram la Fabrica de Mănuşi. Aveam bani puşi deoparte. În noiembrie 1989, CI-istul fabricii le-a silit pe două fete de la secţia “croit” să se culce cu el, ameninţându-le că în caz contrar le dă pe mâna Miliţiei. M-am dus şi l-am strâns de gât în cămăruţa lui. A urmat Jihadul împotriva mea. De mai multe ori se dădeau spargeri simbolice în fabrică. Aşa se ascundea furtul instituţional. Cu două luni înainte, tatăl unor prieteni buni, colonel de Miliţie la secţia economică a judeţului, m-a întrebat la fel ca mama: “Ai bani să trec frontiera?” Mi-a mărturisit că se lucra la urme şi probe că eu aş fi făptaşul. I-am povestit incidentul din cămăruţă. Mi-a recomandat s-o tai.

Nu am plecat. Tata nu-şi mai aminteşte “oferta organelor.” Individul stingher prin anii 1992, dar cu tupeu, pe numele din buletin Radu Tinu,  e azi prosper om de afaceri. Vorba lui Doru Braia: “ieri ne-a asigurat moartea, acum ne asigură viaţa.”

 

 

Taguri: , , , , , ,

Articole asemanatoare

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.