Carnea de raţă porţionată se pune la fiert cca 45 de minute*
Tăiem o căpăţână de varză, eu prefer cea dulce, nu murată, mare, tăiate felii cât mai subţiri, peste care adăugăm – cu inimă – puţină sare, piper şi cimbru, apoi amestecăm şi lăsăm o oră sa se odihnească. Să-şi revină din stres.
Între timp, ca să nu stăm degeaba, călim una-două cepe mari până devin sticloase, nu arse, apoi adăugăm varza şi 3-4 rosii tăiate felii.
Lăsăm să se înăbuşească bine aprox. 30 de minute, cel mai bun gust e dacă e călită în untură de raţă (nu aia din Carrefour)
Apoi, într-o tavă, punem untură de raţă, dupa caz ulei şi adăugăm varza.
Peste varză, punem bucăţile de raţă, care în prealabil au fost scoase de la fiert, (puse să se scurgă într-o sită), pipărată şi plouată de boia dulce sau iute, după gust.
În final turnăm bulion, cam 0.500 ml, şi introducem oala la 170-150 de grade până scade. (se mai amestecă din când în gând şi se întorc bucăţile de raţă pentru ca varza să se călească uniform, iar carnea să fie rumenită pe ambele părţi. Un rumen sticlos, ca de film.
Servim cu mămăliguţă sau pâine şi ardei iute şi castraveciori muraţi (de-ai faini).
Poftă Bună, îmi doresc!
*(În apa care fierbe carnea de raţă se poate face şi o ciorbă delicată, dar asta e o altă reţetă, momentan secretă)
Taguri: bulion, Carnea de raţă, reţetă ardelenească, untură de raţă, varză
