mariusghilezan.ro

Toţi primim prin naştere

lăstarul vieţii

puţini dintre noi îl udăm cu lacrimi,

pentru a-i hrăni înălţarea,

mulţi nu simt durând înmugurirea,

apoi, sărutul încarnat al florilor

– ca pe o rodnică polenizare –

pentru fruct,

doar spinii-i văd

– fără a şti –

supliciul precede învierea.

Acei puţini, cu grădinară grijă,

cultivă o livadă,

dăruiesc pentru că aşa au învăţat:

viaţa e un dar

seminţia creşte din seminţe

bine semănate.

dar când mâinile întinse

sunt precumpănitoare?

Ţi-ai mâncat sănătatea pentru a face bani

acum ai mânca banii pentru sănătăte

dar nimeni nu mai dăruieşte.