Piesă de teatru în 2 acte
Personaje:
Ministru
Reporter
Alinuţa
Găbiţa
Secretara
Slăbănogu
Şefa de la cadre
Omul cu bermude şi cravată
Domnul ministru se trezeşte devreme. Ştirile, telefoanele, problemele familiei îi dau bătăi de cap încă de la prima oră. Fixul îi sună:
REPORTER
Sunteţi în direct!
MINISTRU
Aăă, îî…Proiectul despre care spuneaţi e cea mai serioasă investiţie de la Burebista încoace…
Spune ceva despre problemele apărute, dar nu mai ştie dacă politic e corect sau nu, în acord sau în dezacord cu linia politică. Transpiră, dar vorbeşte apăsat. Nu vrea să-şi trădeze emoţiile, vrea doar să dea bine la ascultători.
REPORTER
Sunteţi sigur?
MINISTRU
Dar partidu’ zice altceva.
REPORTER
Domnule preşedinte aveţi microfonul.
MINISTRU
E prima oară când aflu. Lăsaţi-mi o adresă de email şi vă trimit un comunicat oficial. Mărie, ia un pix şi notează!
REPORTER:
Dar ascultătorii sunt pe unde…
MINISTRU
Unde-mi sunt ochelarii?
REPORTER
Pe unde….
Se aude o bătaie în telefon şi o bubuitură
REPORTER
Domnule ministru, mai sunteţi pe fir?
MINISTRU (îngrijorat)
Proiectul….îh… e amplu. Poate fi consultat pe site-ul ministerului.
REPORTER
Dar azi dimineaţă a fost heckărit. Apare un text intitulat FAROANE!
MINISTRU
Imposibil…Am să institui o comisie.
REPORTER
Dar proiectul?
MINISTRU
Vom da un comunicat oficial.
Şi închide. Nici nu salută audienţa. E îngrijorat de bubuitură.
MINISTRU
Of, preşedintele…Se pune pe telefoane. Vrea să afle. Nimic.
Nici să se bărbierească nu poate, darmite să-şi savureze în tihnă cafeaua, alături de cei dragi. Pleacă de dimineaţă, cu noaptea în cap. Telefoanele-i ţiuie, gălăgia străzii îl stresează, pietonii îl enervează.Nici gazetele, aduse de şofer, nu le poate parcurge în tihnă. Traficul îi îngreunează deplasarea. Ar vrea şi el girofar, dar nu e în misiune. Înainte de desemnare, totul i se părea grandios: secretare zîmbitoare, trupe de protecţie, divizii de vasali. E la prima experienţă. Ministeriatul nu e o sinecură, aşa cum ar fi meritat. Gîndurile nu-i dau pace. Dar ce, mai poate să gîndească? În jur e un vacarm de nedescris.
MINISTRU (gândeşte cu voce tare)
Nu mai am voie să merg cu bicicleta, nici cu metroul. Rangul nu-mi mai permite. Eram, şi eu, înainte de învestire, un om normal. Un investitor. Puteam ieşi în parc cu căţelul, eram liber să fac ce vroiam. Să merg la firmă, la bancă, să negociez contracte. Să mă urc în „patru ori patru“. (mimează condusul) Acum, totul s-a schimbat: nu în bine, cum m-am aşteptat, ci în rău. Până şi vecinii mă apostrofează, de parcă eu aş fi de vină pentru degradarea vieţii, pentru căderea cursului monedei şi pentru criza economică mondială. Nu mă mai recunosc. Dintr-un om calm a ajuns un om cu nervii la pământ.
Ajuns la minister, este primit cu salutul degetelor lipite de chipiu. Gardienii îi fac reverenţe. Nu se mai uită în spate, ca în prima zi. Acum ştie că el este autoritatea.
MINISTRU
La ce foloseşte funcţia cînd am numai obligaţii? (pentru sine)
Biroul e plin. Pe fotoliul maro din piele, fetele de la partid chicotesc. Se amuză copios. Citesc reviste glossy şi discută despre noile modele de haute couture. Cică nu se mai poartă blăniţă peste rochiile de seară, că nu mai merg pantofii Gucci cu poşetele Armani şi nici nu se cade să mai folosească Yves Saint Laurent, doar acum sînt la putere. Zîmbesc trecător ministrului, unele mieros, altele profesional. Doar una îi sare în braţe şi îl sărută pe obraji. Domnul ministru pare că şi-a mai revenit în fire. Doar pentru o scurtă vreme. Rapoartele, telefoanele, problemele îl readuc la realitate. Toată lumea îi cere ceva. Aşa că cere şi el o cafea. Secretara i-o aduce cât ai clipi.
MINISTRU
Mai cere cineva ceva? (Priveşte divergent, nu convergent, ca şeful suprem, către fete şi către consilieri, în acelaşi timp, întrebînd din priviri. Şi fiecare comandă ceva.)
BURTOSU
Dar whiskişoru’?
MINISTRU
Ăla, la partid….Aici conducem ţara şi nu putem urca băuţi la volan.
SLĂBĂNOGU
Păi, ştii doar, nouă ne place cafeaua stropită.
MINISTRU
Mai bine ia numărul ăsta şi du-te de fă-ţi dantura. Ia şi mia de la mine!“
SLĂBĂNOGU
Să fie primit, naşule!“ (zice înşfăcînd teancul. –„Şi mie, şi mie“, strigă fetele în cor)
MINISTRU
Voi, mai spre seară
Să ne trăiască şefu’, că-I mare şi darnic e!“
(se strigă în cor, urmînd urale ca pe stadion).
MINISTRU
Potoliţi-vă!
Ministrul e foarte prietenos şi cavaler cu domnii şi doamnele de la partid. Cu ei a trecut hopul uninominalului. Şi e lesne de înţeles că le este dator. Un singur lucru nu suportă. Să se aşeze cineva pe locul său – cel de la pupitrul de comandă. E fascinat de beculeţe, de computere, dar mai ales de firul roşu. Îi place cum i se adresează operatoarea: „cu ce vă putem fi de folos, domnule ministru?“. Într-una din zile, sedus de numărul operativ, şi-a sunat toţi colegii din ministere. Orice solicitare, orice treabă de serviciu sau orice cerere rămîneau nebăgate în seamă.
MINISTRU
La treabă. Că nu-i timp de şaradă!
Bărbaţii se scufundă la un moment indefinit în dosare, organigrame şi state de funcţiuni. În cabinet nu intră nimeni, dacă nu e de la partid. E ordin. Pe holuri, forfotă mare. Secretara triază corespondenţa, notează cererile de audienţă şi răspunde profesional la solicitări. Doar sindicaliştii devin nervoşi că nu pot fi primiţi de ministru. În camera cu ecrane, băieţii de la serviciul special se amuză. Recunosc personajele, clienţii mai vechi ai instituţiei, toţi reprezentînd grupurile de interese mai noi sau mai vechi.
MINISTRU
Iată oligarhii!
SLĂBĂNOGU
Nu înţeleg care e circuitul şpăgii aici.
OMUL CU BERMUDE ŞI CRAVATĂ
„Taci, că te mai aude cineva!,
SLĂBĂNOGU
Acum sunt ai noştri peste tot
MINISTRU
Mai tăceţi!
Intră secretara cu cererea de interviu a unui ziarist.
MINISTRU (jucând la calculator)
Nu-l pot primi!
SECRETARA
E totuşi de la o televiziune importantă.
MINISTRU
Nu înţelegi, femeie, am agenda plină toată săptămâna. Şi basta.
Iese spăşită cu un teanc de documente primite de la noul ei şef, cel care pare şarmant doar cu aspirantele sale la poziţiile ministeriale. Nu-şi bate capul. Cît despre concurenţă, nici nu poate fi vorba. Ce ştie ea să facă nu ştie nimeni.
SECRETARA (în gând)
Au trecut valuri de miniştri peste mine.
GĂBIŢA
„Păi erai atât de deschis la presă… Ce ai păţit?
MINISTRU
Asta era înainte. Acum, ce să le zic, nu ştiu pe ce lume trăiesc, de unde să scot argumente cînd nimeni nu mă ajută.
ALINUŢA
Păi te ajutăm noi!, sare o graţie de pe fotoliul maro de piele.
MINISTRU
Frumoaselor, cât de săritoare mai sunteţi, păpuşele dragi!
Şi, aşa-mi vine câte-o dată…să bag cuţâtu-n piatră…(cântând)
SECRETARA
Preşedintele….
MINISTRU
Da, să trăiţi…îm făceam griji…. Dacă e ordin….da…de la împărăţie….se rezovlă. Să vină la mine.
ALINUŢA
Să dansăm…
MINISTRU (pentru sine)
Dar iar telefoane, iar documente şi cereri de audienţă. Nu mai suport.
GĂBIŢA
Stai calm, o saună bună, un masaj şi un whiskişor te fac bine.
MINISTRU
Sună mobilul. Tăceţi! E prim-ministrul. Da’, şefu’… sigur, şefu’… Ordin de la licurici… se poate… cum să nu.“
Îşi ia haina şi pleacă. Le promite că revine.
În lipsa ministrului, noii consilieri se interesează de salarii, de grile, de poziţii. Se poartă ireverenţios cu şefa de Cadre – mai nou, numită director la Resurse Umane. Discuţiile se încing. Toţi vor poziţii. Doar Slăbănogul ascultă foarte interesat planurile directorului de la Achiziţii. Are de adus nişte firme noi.
SLĂBĂNOGU
Cum, s-a tăiat planul de investiţii şi de achiziţii?,
ŞEFA DE LA CADRE
Păi, nu ştiţi, e ordonanţă!“
Ministrul se întoarce mai rapid decît se aşteptau ceilalţi. Pare vesel că o prinde pe directoarea de la Resurse Umane.
MINISTRU
Cum dăm afară 20%? E gata propunerea?
ŞEFA DE LA CADRE
Păi…, majoritatea sunt funcţionari publici, îi apără legea
MINISTRU
Nu mă interesează. Ca să te iert că nu m-ai votat în alegeri, găseşte soluţia. Altfel, îţi fac vânt.
Şefa de cadre se dă plecată, cu capul în podea, auzindu-l din spate pe noul ministru urlînd:
MINISTRU
Şi să faci loc în schemă colaboratorilor mei!
ŞEFA DE CADRE
Dar nu pot!
O ştire legată de noile isprăvi ale actriţei sale preferate îi atrage atenţia. Dispare în separeu cu cele două orfeline
SECRETARA
Şefu!…Şefu! Sunteţi în direct!
Băieţii au plecat la o partidă de fotbal, ministrul rămânând cu dragile lui curtezane. Ţara fiind cu sufletul la gură.
La un moment indefinit, cameramani, reporteri, dau năvală. În faţa ministrului despuiat se instalează prezentatorul
PREZENTATORUL
Aceasta nu e o farsă, ci o zi din viaţa unui ministru.
În final poporul suveran dă năvală şi preia conducerea.
Taguri: marius ghilezan, om politic, piesa de teatru
