Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Ultimul jucător al Ripensiei a plecat puţin

Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.

Italia sub zodia celor “5 stele”

Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo,  a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.

Ruga lui Ezicăprar

Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

Mariza a dat la Bucureşti o lecţie de muzică şi de actorie

Nu-mi place muzica Fado. E prea soft pentru mine. Am dat curs invitaţiei unor prieteni vechi. Aşa am ajuns la concertul Marizei de la Sala Palatului. Nu m-am aşteptat la trăiri aprinse. Ştiam stilul. Vocea cântăreţei portugheze e încântătoare. Dar nu pentru mine unul care vrea hard. Rock să fie.  La început eram plictisit. În timp ce partiturile, inspirate din cântecele săracilor lusitani, aşa cum avea să recunoască, chiar ea, încântau audienţa, extrem de numeroasă, am descoperit artistul complet. Rapid a captivat publicul. Ca om de comunicare am fost uluit de cât de rapid a reuşit să intre în empatie cu sala. A dialogat cu spectatorii, le-a spus poveşti simple despre Mozambicul tatălui său, despre farmecul limbii portugheze. Şi lumea a îmbrăţişat-o. În aplauze.

Aşa am înţeles de ce BBC a desemnat-o “Cel mai Bun Artist European.” Înainte de a fi cântăreaţă e o artistă.

Rar mi-a fost dat să întâlnesc o voce atât de tandră cu aşa o capacitate de a electriza publicul. Nu neapărat prin scenografii deosebite, cât prin naturaleţe şi farmec  scenic. A dat mâna cu oamenii, i-a pus să fredoneze, nimic nu era forţat.

Admirând personajul, m-am gândit la cât de şloampeţi sunt creatorii români. Mariza a dat Bucureştiului o lecţie. De cântec şi de purtare. De bunăcuviinţă. Respect.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.