Când a intrat în templul culturii, Manase a promis că aduce Fondul Mondial al Patrimoniului, toţi arginţii Romei şi marafeţii lui Soros, pe lângă cogeamitea Axă de înclinat globul pământesc. Roşiei Montane i-a ticluit intrarea în UNESCO sub escortă Navi.
Pentru că se pregătea de o domnie lungă, şi-a pus toţi amonii în ducatele vasale, dictând cu şceptrul sus: “Cultura, adică EU.”
Împărţea paiate, din jilţul său mai presus de Semilună. Era însăşi Calea Lactee. În Pandora lui cerea să fie salutat cu: “Porunceşte domnule colonel, Miles Quaritch!” (fonetic Cu arici)
Pădureţilor aduşi le-a promis ducate, voevodate, chiar spade aurite şi centurioane în loc de bretele.
Domnia sa a fost scurtă. De doar şase luni.
Potera l-a prins la poartă cu ivărul de aur. Atât i-a rămas dintr-o domnie a luminilor nevăzute decât de amoni şi de patrupedele sale.
A plecat, fără regret şi fără suspin, în urma unei crize de Operă. A lăsat un fleac de 22.000 de arginţi. În locul celor 6 milioane. “Cuminţenia pământului” nu e la el. Noroc bun.
Manase s-a dus cu amonii lui cu tot
