poker

Un joc dur ca viaţa, frumos ca viaţa, pe care n-ar strica să-l știm cu toţi

    La fel cum piloții de avioane de linie se antrenează mai întâi zeci şi sute de ore pe simulatoare de zbor înainte de-a transporta sute de oameni cu 800 de kilometri pe oră, și noi cei care trebuie citeşte

miciuri 2

Poema muncii

Sfârâie micii în jar proletar ard hălcile în furci de grătar fum de mahorcă mesenii cinstesc halbe la metru berarii servesc.   iar defilează izmele de miciuri Nicio paradă, doar răstigniri prin beciuri.   Dincolo de geam, dublurile privesc cu citeşte

floriile

Intrarea lui Iisus în Ierusalim

Astăzi e ziua în care Iisus intră în Ierusalim călare pe un asin. Îl înviase pe Lazăr, mulţimea îl însoţea. Cei mulţi strigau: “Osana!” În limba ebraică însemna “salvează-ne.” Oamenii l-au văzut în timp ce dărâmă tarabele negustorilor şi cum citeşte

stoicov 2

Duelul Stoicov-Manolo s-a sfârşit

Adrian Stoicov şi-a dat jos tricoul de antrenor pentru a urca la cer şi a întregi echipa galactică a lui Poli. S-a sfârşit la doar 49 de ani, un cancer fudroiant l-a terminat în mai puţin de două luni. Un citeşte

monica

Filosoful şi procuroarea vor arde LIDEgazul

Pentru Comisia LIDE (de justiţie şi libertăţi civile) a Parlamentului de săptămâna viitoare, când se va discuta din nou despre OUG 13, Dana Gârbovan, preşedintele Uniunii Judecătorilor, nu mai trebuie brifată, în schimb, Gabriel Liiceanu, invitatul special al #rezist Monica citeşte

Liviu Antonesei despre cartea mea de poeme în suferinţă

22 august 2011
“Îl ştiam pe Marius Ghilezan drept comentator – mai întâi politic, apoi şi cultural –, reporter feroce şi blogger frenetic, care iată a glisat de la fenomenul politic la cel cultural. Mărturisesc că ultima postură în care ma-ş fi aşteptat să-l întâlnesc era cea de poet. Să fiu limpede. Nu vorbesc însă de simpla postură de autor al unei cărţi de poezie, pentru că mulţi îşi pot aroga o asemenea poziţie, mai degrabă din orgoliu decât din talent, ci de cea de poet autentic, cum excelent argumentează Doina Uricaru în prefaţa volumului “Ţigara unui viitor de paie”.

Şi, totuşi, la ultima ediţie a Târgului de carte Bookfest, între multele surprize plăcute de care am avut parte a fost şi aceea a primirii – din chiar mâinile poetului – acestei cărţi de poezie veritabilă, al cărei ton oscilează între pamflet şi rugăciune,
între imprecaţie şi cele mai duioase sunete ale psalmilor. Dacă termenul nu ar fi compromis de atâtea conotaţii, problematice sau de-a dreptul dubioase, aş spune că Marius Ghilezan este un poet angajat. Nu-l aflăm însă de partea unor cauze partizane ori a unor personaje ce se dovedesc mai mereu funeste, ci de partea unor repere valorice, a învinşilor istoriei şi a celor nedreptăţiţi de aceasta. Iată, frumoasa formulă din titlu este ultimul vers dintr-o poezie ce evocă compromisul de la Yalta, care a făcut prizoniera totalitarismului roşu cam o jumătate din Europa. Aş vrea însă să fiu cât se poate de limpede – Marius Ghilezan scrie aici poezie, nu „teze şi antiteze“, abordează aşadar temele mari ale istoriei şi pe cele mai mici ale biografiei cu uneltele poetului, nu ale jurnalistului sau, Doamne iartă!, propagandistului. Eu îl felicit pentru ceea ce îi iese în final, pentru că este una dintre zonele cele mai dificile şi mai riscante pentru orice autor de poezii – e ca şi cum ai dansa pe sârmă cu mâinile legate la spate!”
(Liviu Antonesei, “Tmpul”, august 2011)

Taguri: ,

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.