A exista între naştere şi moarte nu-i mare lucru. A fi, iată provocarea! Dacă ai trăit doar pentru a exista e semn că nu ţi-ai îndeplinit misiunea. E plină lumea de târâtoare. Fiinţele sunt numărate, nenumărate sunt lighioanele. Îi duc la exasperare pe cei din jur cu vorba mea: “Fă şi tu ceva!” Nu mi-am permis niciodată luxul supravieţuirii. Mi s-a părut prea plictisitor. Şi împovărător. Existenţialiştii au datorii la bănci, iar noi, nelinişti că nu am făcut destul.
La mine în sat, ţăranii se salută cu “şe lucri?” Nu cu sănătate sau noroc. Aşa suntem noi, bănăţenii, oameni ai faptelor, fără de noroc.
Commentarii (2)
Aug 21, 2015
Lia Lucia Epure
Marius, adesea, cei care fac sunt tintele invidiei, criticilor nefondate, aiurelilor….dar modelul “Banat” este unic, randuiala, respect, cuvant de onoare….dar astea, acum, sunt reperele copilariei noastre.pacat ca globalizarea are si nuante neplacute.
Aug 21, 2015
Razvan Giula
Cand vor invata ca norocul si-l pot face si singuri, banatenii vor reusi sa se rupa de trecut.
Si poate sa isi faca un viitor asemeni trecutului la care se raporteaza.