mariusghilezan.ro

Sâmbătă, 6 aprilie 2013. Soarele străluceşte. Te îndeamnă la plimbări. Plec să vizitez trenul regal. Pe linia 14, copiii fac poze cu locomotiva. Ascult şi tac. Iar am emoţii. Nu ştiu de ce, doar când e vorba de Casa Regală. Un Gică Priceput la toate turuie despre “marea împăcare a lui Dej cu Hrusciov din tren”. Noroc că mă bate vântul şi sar spre privirile azurii ale zvăpăiatelor cu steguleţ în mână. Şi pentru ele, ca şi pentru mine, e sărbătoare. Prima oară în trenul regal. Puteam fi ca ziarist de multe ori, dar nu am fost invitat. Şi nu-mi stă în caracter să mă autoinvit.

N-am sărutat, precum doamna Anita Stănescu, şina la plecarea regelui. Doar am murmurat în sine: “Doamne, ai în pază Regele!”

Pentru cei care nu ştiu povestea trenului, repet. Guvernul liberal a comandat în 1927 societăţii italiene Ernesto Breda, din Milano,  un tren pentru Regele Ferdinand.  Dar când a fost gata, “cel Loial” a părăsit această lume.  Garnitura originală, care se păstrează şi astăzi, este compusă din cinci vagoane: un vagon-sufragerie (o adevarată sală de recepţie mobilă), un dormitor regal cu baie complet utilată şi trei cuşete pentru însoţitorii demnitarilor. Finisajele interioarelor sunt preţioase, mobilierul şi lambriurile fiind finisate cu furnir de esenţe nobile: trandafir, mahon şi nuc. Scaunele şi fotoliile sunt tapisate cu piele de Cordoba, corpurile de iluminat sunt realizate la manufacturile din Murano, iar vazele şi scrumierele au fost fabricate din alabastru.

Fiecare vagon are câte un ghid. Angajat ai Societăţii Feroviare de Turism. Explică profanilor despre clipe din viaţa zeilor zilei. Nu mă interesează despre cum au profitat liderii comunişti de un simbol. Trec. Fotografiez. Şi tac. Lângă scrumierele preţioase pliante la Mc Donald’s.

Alături de mine un blond cârlionţat extravagant, la vârsta întrebărilor, era tare curios de băi. Poate el va fi un alt  Villeroy  sau Boch român. Cine ştie. Eu mă gândeam la ale mele.

Că vin din Domenii, locul dat de Domeniile Coroanei Ministerului Public pentru a construi un cartier. Aud din spate ceva de oracolul din Dămăroaia. Aha… Silviu Brucan. Îmi zic. Pe ăsta îl ştiu, oamenii. Fac pariu că nu şi de unde vine numele cartierului. Tăcerile îmi erau prea semnificative pentru a intra în raport cu nesemnificanţii.  Pour le connoisseur, muncitorii aduşi din suburbiile bucureştilor nu ştiau să pronunţe Domain Royal şi a rămas cum a stabilit omul cu mistria: Dă…mă…roa..ia.

Un conductor de grup povesteşte cum trenul a fost închiriat nu demult de o nevastă pentru a-i face o petrecere surpriză la aniversarea vârstei de 50 de ani. Şi e destul de piperat. Cam 16.000 de Euro, că merg doi sau o sută.

Impresionant la acest tren este simplitatea şi rafinamentul. Însă Royal sună printre ceferişti ca un Rahmaninov pe lângă Gabriela Luncă.