OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Bădiţă anunţă falimentul #rezist

Florin Bădiţă, promotorul cauzei #corupţiaucide, anunţă pe pagina sa de facebook  că e falit. Taman din Budapesta. Spuen fanilor că are nevoie de 4000 de Euro, pentru a-şi achita datoriile. Bădiţă nu e ca alţii asemenea lui. Cu job şi citeşte

rippled jeans

Poţi ieşi la vânătoare de lei în ripped jeans?

  Blugii rupţi nu sunt pentru oricând şi oricine. E un timp de purtat şi unul de agăţat. Vremea când babele luau pantalonii rupţi şi îi coseau a trecut. Îmi amintesc că într-o carte, de acum jumătate de deceniu, Michel citeşte

poker

Un joc dur ca viaţa, frumos ca viaţa, pe care n-ar strica să-l știm cu toţi

    La fel cum piloții de avioane de linie se antrenează mai întâi zeci şi sute de ore pe simulatoare de zbor înainte de-a transporta sute de oameni cu 800 de kilometri pe oră, și noi cei care trebuie citeşte

miciuri 2

Poema muncii

Sfârâie micii în jar proletar ard hălcile în furci de grătar fum de mahorcă mesenii cinstesc halbe la metru berarii servesc.   iar defilează izmele de miciuri Nicio paradă, doar răstigniri prin beciuri.   Dincolo de geam, dublurile privesc cu citeşte

floriile

Intrarea lui Iisus în Ierusalim

Astăzi e ziua în care Iisus intră în Ierusalim călare pe un asin. Îl înviase pe Lazăr, mulţimea îl însoţea. Cei mulţi strigau: “Osana!” În limba ebraică însemna “salvează-ne.” Oamenii l-au văzut în timp ce dărâmă tarabele negustorilor şi cum citeşte

Gulaşul şi Rapsodia maghiară

Patinoar budapesta

Frigul budapestan e cu miros de guias şi aburi de chimen. Revelionul, “Szilveszter” în limba maghiară, se desfăşoară într-o altfel de iarnă, decât cea bucureşteană. O adevărată metropolă rar cade sub asediul generalului iarnă. A ştiut să-şi păstreze mai mereu tonalitatea simfoniei imperiului. Chiar şi sub şenilele ocupantului sovietic. Doar Terror Museum  şi Memento (Parcul statuilor) mai aduc aminte de comunism. Vremurile sunt grele şi pentru maghiari. Dar nu renunţă la atributul politeţii. Ei ştiu că zâmbetul nu costă şi poate aduce bani. Peste 60.000 de turişti străini au umplut restaurantele, barurile plutitoare, Vaci Utca, un fel de ChampsElysées mai la est de Sena, o Dunăre albastră, vin fiert şi mult gulas. 

Să asculţi Rapsodia Maghiară într-o biserică din centru cu doar 10.000 de forinţi (cam 150 de lei) sau să petreci o noapte pe Dunăre în acorduri simfonice sau să dansezi altfel de ritmuri ţigăneşti e o altfel de abatere de la “norma” curcanului de restaurant românesc, cu sarmaua moţ. Până şi preţurile sunt mai reformate la ei. Poţi petrece o noapte întreagă cu 20 de euro, ceea ce la Bucureşti, mai greu.  Majoritatea străinilor preferă apartamentele. Undeva în jur de 50 de euro/noapte, cu o curăţenie exemplară. Din bucătărie nu lipsesc nici măcar piperul, darmite cafeaua sau zahărul. Deh, ospitalitate şi acel îndemn să mai vii.

Pe Vorosmarty utca, nu departe de Vaci,  într-o piaţetă au loc concerte live, performance-uri de teatru, şi expoziţii de artă decorativă, toate în stradă. Poate cel mai apetisant este locul aburind de la leves-urile de varză şi carne, cu focoase unguroaice, gata să-ţi satisfacă poftele, ce-i drept, doar ale burţii. La un moment dat, un grup de irlandezi au reuşit să le enerveze. Nu au înjurat în limba maghiară, ci au spus şoptit doar un “nu vă place, mergeţi acasă!”

Pe la “Octogon”, rockerii se adună spre seară. Ascultă Live. Într-una din discoteci am auzit câteva versuri în româneşte. Nicio grimasă şovină. O spun şi o repet, problema româno-maghiară e doar în creierele înfierbântate ale unor politicieni şi în Călăraşi sau Dolhasca.

Le place când le spui că eşti ardelean. “De aia ne înţelegem aşa de bine cu voi, pentru că aparţinem de Ţara Mamă,” spune Joseph, agentul de închirieri. Tata ar fi explodat.

Ei şi l-au revendicat şi pe Matei Corvinul şi pe Gheorghe Doja. La ei personajele au alte identităţi istorice, decât cele ştiute de noi. Cine ne opreşte să nu ni-l promovăm pe Béla Bartók, din Sâmnicolau Mare? Un artist la fel de generos cu muzica românească, ca şi Enescu. Nu am intrat niciodată în dispută pentru că nici acum nu mă lămuresc de ce de la Timişoara la Viena fac cu maşina mai puţin decât de la Timişoara la Bucureşti. Distanţele au fost demult prevăzute de Traian Vuia. Cred că ele trebuiau mai aspru negociate. Altfel mirările mele par simple note nostalgice.

Taguri: , , , , , ,

Articole asemanatoare

Comentariu (1)

  1. Jan 6, 2013

    Shadow

    @Marius

    super articol :-). Ai bagat gulas la tona colo sa. Sa-ti fie de bine.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.