mariusghilezan.ro

 “Politica necesită trudă, multă muncă, spirit combativ şi organizare” –  Nelson Rockefeller

O campanie electorală de succes poate fi realizată dacă partidul are o echipă bine antrenată în domeniul comunicării politice, capabilă să organizeze o strategie câştigătoare şi adaptată profilului candidatului. Încă de la început, liderul partidului va nominaliza, în urma consultării unui for de conducere, un director de campanie, un purtător de cuvânt, un mandatar financiar şi un director de imagine. Este recomandabil ca aceştia să aibă vocaţie politică şi să fie loiali partidului. Pentru ca lucrurile să fie foarte clare încă de la început şi pentru ca fiecare membru al echipei să fie motivat spre acţiune, se recomandă fixarea unui salariu pentru munca prestată. Un ghid complet de campanie electorală, puteţi comanda aici!

Într-o echipă de campanie electorală este importantă distribuţia rolurilor. Fiecare trebuie să ştie de la început ce are de făcut. Mai apoi, în concordanţă cu propunerile celor nominalizaţi, se vor recruta specialişti în domeniul comunicării publice, psihologi, sociologi, agenţii electorali, responsabilii de circumscripţii, voluntarii. Planul de lucru, organigrama şi responsabilităţile fiecăruia (fişa postului) vor fi riguros întocmite într-un timp optim, în concordanţă cu obiectivele propuse, astfel încât să fie asigurate premisele construcţiei planului strategic al campaniei electorale.

Distribuţia rolurilor 

Directorul de campanie se va ocupa de organizarea echipei de lucru. El va desemna câte un responsabil pentru fiecare acţiune. Va organiza agenda candidatului, pe luni, zile şi ore. Lui i se subordonează grupurile de agenţi electorali, de voluntari, de delegaţi la circumscripţiile electorale. Rolul acestuia este de a negocia înţelegeri electorale, pacturi de neagresiune, timpii de antenă (la posturile publice de radio şi tv). El reprezintă partidul sau alianţa de partide în faţa autorităţilor judecătoreşti, când se înregistrează candidaturile la Biroul Electoral Central. El deţine ştampila şi are drept de semnătură, pe baza mandatului primit de alianţă/partid.

Purtătorul de cuvânt reprezintă interfaţa între partid/candidat şi opinia publică. Principalele lui atribuţii sunt: se ocupă direct şi răspunde de tot ce implică imaginea organizaţiei sau a candidatului – apariţii publice, interviuri, conferinţe, întâlniri electorale, conferinţele de presă etc. Ori de câte ori este cazul, face declaraţii presei despre anumite evenimente sau oferă informaţii despre agenda candidatului. El redactează informaţiile de presă sau comunicatele ce se vor difuza în mass-media.

Practica ne demonstrează că purtătorul de cuvânt nu este luat în considerare în momentele strategice ca un membru al echipei restrânse de decizie. El nu este nici măcar invitat la întâlniri. Nimic mai greşit. Trebuie să participe la toate momentele importante din viaţa partidului, pentru a putea să-şi facă o idee proprie despre ce are de spus în faţa presei. Purtătorul de cuvânt nu este un papagal care reproduce ce alţii hotărăsc că se spune în faţa presei şi nici o pelerină de vreme rea.

Responsabilul cu new media va fi ales dintre cei cu experienţă în domeniu, nu dintre cei care ştiu să mânuiască instrumentele. Un pantofar nu va creea niciodată un curent sau o nouă linie pe piaţa încălţămintelor. Acest membru important al echipei coordonează nu numai pagina de internet, blogul candidatului, conturile de twitter sau facebook, ci interacţionează permanent cu utilizatorii, fie direct, fie intermediat de identităţi ajutătoare. Va avea o echipă de postaci pentru amplificarea şi retransmiterea mesajelor.

Directorul de imagine construieşte, împreună cu echipa sa de specialişti din domeniul comunicării politice, strategia electorală, nu înainte de a analiza sondajele de opinie. El coordonează echipele de copywriteri (scriitori de mesaje), de responsabili cu mass-media, de tehnoredactori, de producători ai spot-urilor audio-video, de outdoor, de monitorizare a mass-media, de tipografi şi de distribuţie a materialelor publicitare. Directorul de imagine numeşte un şef al biroului de presă şi un producător audio-video. Foarte important ! El trebuie să testeze mesajele, conţinutul afişelor, a spoturilor, culorile, cuvintele cheie pe focus-grupuri ( test-grupuri formate dintr-un număr de 10-12 persoane aparţinând unui corp social sau profesional). După organizarea a 4-5 reuniuni cu grupuri reprezentative, rezultatele se vor interpreta împreună cu sociologii instituţiei de sondare a opiniei publice sau ai formaţiunii politice.  În timpul campaniei, va ajusta din mers elementele legate de imaginea publică a candidatului.

Mandatarul financiar este desemnat din rândul experţilor contabili ai partidului, fiind delegat să colecteze fondurile şi să facă plăţile către furnizori. El va obţine, conform legii electorale, un document justificativ de la Ministerul Finanţelor, instituţie care-i eliberează un certificat de atestare. La sfârşitul campaniei electorale, va încheia raportul financiar şi va trimite spre publicare la Monitorul Oficial – cu acordul prealabil al  directorului de campanie – bugetul de venituri şi cheltuieli, aşa cum prevede Legea. Mandatul său se încheie odată cu finalizarea raportului financiar.

Atenţie! Firmele româneşti care nu doresc să apară în Monitorul Oficial ca finanţatoare ale unei campanii electorale, vor putea contribui financiar prin depunerea banilor de către persoane fizice, fie prin Foaie de Vărsământ, fie numerar la casierul campaniei, doar în limita impusă de legea electorală.

Nu uitaţi! Companiile străine sau fonduri provenite din străinătate sunt interzise de lege.

Consilierul politic este numit din rândul experţilor partidului în probleme de analiză şi strategie politică. El se remarcă prin echilibru, claviziune şi capacitatea de sesiza orice trend politic. Ţine legătura între candidat şi conducere, imprimă discursului politic o componentă doctrinară şi armonizează acţiunile electorale cu principiile de bază ale partidului. Consilierul politic identifică soluţii pentru menţinerea identităţii politice a organizaţiei şi impune argumente de natură cognitivă discursului public. El e un fel de ideolog al campaniei, capabil să adapteze permenent mesajele partidului cu “cererile” pieţei electorale. Consilierul politic trebuie să fie conectat permanent la pulsul politic regional, ţinînd sub supraveghere toţi contracandidaţii. Oferă soluţii politice la orice moment din zi sau din noapte. Fiind un bun strateg, el mută ca la şah alianţe conjuncturale pentru a da mat Regelui.

După numirea reprezentanţilor pentru aceste funcţii, se vor desemna membrii echipei de campanie, din care nu pot lipsi:

 

–         delegatul pentru Biroul Electoral Central sau Biroul Electoral de Circumscripţie;

–         şeful biroului de presă;

–         responsabilul cu social media (nu trebuie să fie neapărat It-ist)

–         coordonatorul echipei de voluntari;

–         coordonatorul delegaţiilor la circumscripţiile electorale;

–         un specialist în baze de date;

–         un psiholog;

–         un sociolog;

–         un director economic;

–         un grafician;

–         cel puţin o secretară;

 

Structura echipei

 Membrii echipei de campanie formează un grup omogen sau eterogen în funcţia de compoziţia sa şi are o serie de caracteristici structurale :

–         norme

–         roluri

–         statut

–         coeziune

 Normele sunt acele caracteristici prin care membrii grupului interacţionează unii cu ceilalţi, o serie de coduri de conduită care precizează în termeni clari ceea ce membrii trebuie să facă sau să nu facă. Ele reglementează comportamentele importante ale membrilor importanţi care iau decizii.

Rolurile reprezintă distribuţia responsabilităţilor pentru fiecare membru pe baza înţelegerilor prestabilite referitoare la “cine ce face”.

Statutul înseamnă rangul, recompensa şi prestigiul oferit diverşilor membri ai echipei. Mai precis, reprezintă aprecierea grupului faţă de un membru de-al său.

Coeziunea reprezintă factorul psihologic de aderare a membrilor la grupul de lucru sau mai precis gradul în care acesta este atractiv pentru membrii săi.

Mărimea grupului

Sigur că în perioada formării echipei de campanie se va pune o întrebare firească : cât de mare trebuie să fie grupul de lucru ? Mărimea grupului depinde de suma obiectivelor de realizat, de rutina fiecăruia şi de capacitatea de muncă a membrilor. Cu cât sunt mai mulţi, cu atât vom fi mai fericiţi ? Teoretic, da, dar practic, nu. Cu cât este un grup mai mare cu atât avem şansa teoretică şi practică de a avea mai mulţi profesionişti, dar  partidul este interesat în primul rând ca grupul să fie omogen şi să formeze rapid o echipă. Ce facem? Încercăm un exerciţiu logic pe hârtie înainte de a nominaliza componenţa echipei:

 

1. A.     Formăm un grup de  maximum 20 de persoane, compus din specialişti având vârsta de aproximativ 30-35 de ani, care provin din rândurile tineretului şi care se cunosc unii pe ceilalţi.
2. B.     Pe un tabel trecem toţi specialiştii partidului, pe domeniile enumerate la începutul capitolului şi constatăm că lista este mult mai mare, fiind variată datorită grupurilor de vârstă, sex, etnie, religie.

Grupul format din tineri este omogen şi se adaptează rapid la normele şi statutul impus. De obicei, orgoliile profesionale nu sunt exacerbate la această categorie de vârstă, dar lipseşte experienţa atât de necesară.

Grupul format din specialiştii partidului este eterogen, iar fiecare individ în parte are judecăţi de valoare, dar şi o tendinţă sporită de individualizare. Diversitatea grupului are un impact important asupra modelelor de interacţiune: comunică mai greu; coeziunea necesită timp.

În urma analizării celor două situaţii, ajungem la concluzia că este preferabilă prima variantă pentru realizarea coeziunii grupului, condiţie esenţială pentru funcţionarea echipei şi realizarea cât mai rapidă a acţiunilor de campanie.

Motivarea

Membrii echipei de campanie trebuie motivaţi să acţioneze ca o echipă. Vor fi responsabilizaţi. Acţiunille propuse, strategiile media, precum şi tehnicile de comunicare pe care le susţin trebuie să fie preluate şi aplicate întocmai de către candidaţii partidului. Lucrul bine făcut şi care a dat rezultate va fi lăudat în cadrul partidului şi la întâlnirile cu agenţii electorali. Mulţumirile şi recunoaşterile meritelor în public pot creea sentimentul că de prestaţia membrilor echipei depinde soarta alegerilor şi implicit a ţării. Uneori pot primi şi locuri pe listele de consilieri. Când partidul deţine suficiente fonduri, remuneraţia poate aduce un plus de motivare.

Spaţiul şi logistica

Pentru ca echipa de campanie să fie operaţională se va asigura un spaţiu cu toată logistica necesară, cu suficiente săli de şedinţe, cu un birou al candidatului, un oficiu de presă şi spaţiu de depozitare a materialelor electorale. Se vor închiria câteva linii telefonice necesare comunicării externe şi interne. Cel puţin un număr telefonic trebuie să fie alocat special pentru fax şi Internet. Se va face apel la designerii paginii de web şi la specialiştii care instalează adresele electronice. Va fi pusă la dispoziţie o reţea de calculatoare pentru uzul curent şi pentru monitorizarea rezultatelor din ziua alegerilor, pentru efectuarea unei numărători paralele a voturilor. Într-o epocă a fluxului rapid de informaţii şi într-o perioadă de profesionalizare a comunicării politice, acestea reprezintă un suport logistic minim necesar.

Tehnici de lucru

Munca în echipă presupune anumite procese care au loc în timp şi care se realizează prin anumite tehnici:

 

Procese	Tehnici
Identificarea problemei	– redactarea unei liste de priorităţi- strângerea datelor-şedinţe de gândire creativă (brainstorming)
Selectarea problemei	– comparaţii- alegere
Găsirea soluţiei optime	– capacitate managerială
Evaluare şi acţiune	– analiza punctelor tari şi a celor slabe- distribuţia rolurilor- căi de acţiune- calendarul evenimentelor

Recomandari

Demonstraţi echipei de campanie că munca sa este apreciată. Candidatul ar trebui să-i menţioneze sau să le mulţumească public câtorva dintre cei mari bine importanţi membri. De ziua lor de nume sau de naştere, trimite-ţi-le câte o felicitare care va fi apreciată de familie. Scurte petreceri sau ieşiri la restaurant, organizate după o perioadă de muncă grea, au menirea să întărească unitatea şi coeziunea echipei.

Pentru dinamica grupului şi câştigarea încrederii generale, cei care muncesc şi duc greul campaniei ar trebuie întrebaţi periodic despre părerea lor şi ce idei ar avea ei în plus. Chiar dacă acestea nu vor fi folosite în strategia de campanie, acest atrificiu psihologic are menirea de a plusa la capitolul încredere şi de a motiva oamenii să acţioneze. Fiecare soldat se consideră important în contextul unei mari bătălii. Cultivaţi orgoliul fiecăruia şi nu aveţi decât de câştigat.

Întâlnirile regulate cu membri echipei, ţinute la timp şi la ora stabilită în programul de campanie, sunt importante pentru spiritul productiv al fiecăruia. Nu întârziaţi la reuniunea de lucru. Orice amânare provoacă o stare de iritabilitate a celor veniţi la timp şi un semn de dispreţ faţă de aceştia. Fixaţi încă de la început limita de timp a discuţiilor. Nu lăsaţi să vorbească decât pe aceeia care au ceva de spus. Încercaţi să păreţi foarte interesat de discuţii, ascultaţi şi notaţi toate ideile exprimate. Nu uitaţi că şi tăcerea face parte din comunicare. În finalul reuniunii, recapitulaţi ideile dezbătute, construiţi un plan de acţiune şi precizaţi rolurile fiecăruia. Orice şedinţă este eficientă doar dacă are o finalitate. Altfel, totul este o pierdere de timp, atât pentru candidat, cât şi pentru componenţii echipei de lucru.

Taguri: Manual de campanie electorală - lemente de New Media., marius ghilezan, recrutarea echipei