Sâmbătă 14 noiembrie 2015, în holul Ateneului Român, ora 12,00, Ana Blandiana şi Romulus Rusan organizează o reuniune omagială a Alianţei Civice. Domnul Mihai Şora, în vârstă de 99 de ani, va avea cuvântul de deschidere. Apoi se va prezenta filmul Lucicăi Hossu Longin despre marele miting din 15 noiembrie 199o, când au fost peste 100.000 de participanţi. Intrarea este liberă.

În final, se va lansa o carte despre Alianţa Civică.

Textul meu din volum:

Se invocă mereu în discursul public din ultimul timp neimplicarea
societăţii civile în problemele cheie ale actualităţii.

Ca unul care a trăit în spiritul Alianţei Civice şi a supravieţuit biruinţei ideilor sale constitutive pot spune că nicio organizaţie non-profit nu a mai reuşit în anii care au urmat înfiinţării sale să strângă atâtea adeziuni, atâtea sute de mii de oameni la mitinguri şi să organizeze zeci de filiale în străinătate într-un timp rapid. Eu cred că AC rămâne singura formă naturală de coagulare a societăţii civile, atât de firavă în anii ’90, dar demnă şi hotărâtă.
Nu a avut sponsorizări de miliarde, doar a grupat entuziasmul multor generaţii într-un deziderat comun: “Jos Comunismul!” Mijloacele ei de informare erau firave. Simplele anunţuri în ziarul “Timişoara”, în “România liberă”, la BBC şi la Radio “Europa liberă” reuşeau să adune sute de mii de români care voiau o altă Românie. Sub pavăza nevinovatelor steaguri albe şi a mesajului atât de romantic şi de inofensiv:“Dreptate, ochii trişti vor să te vadă”, scris pe pânză de cearşeaf, românii au reuşit să se înţeleagă pe sine, să-i iubească pe ceilalţi, să-şi respecte valorile şi să înveţe un cuvânt uitat: Solidaritate.
Alianţa Civică rămâne în istoria societăţii civile ca singura asociaţie care a reuşit să schimbe agenda politică a unui puteri absolutiste, cum era FSN-ul lui Ion Iliescu de atunci, să grupeze caractere indiferent de poziţiile sociale şi să armonizeze mai multe generaţii într-un deziderat comun.
Fără a folosi mesaje războinice, liderii Alianţei Civice – cu aură blajină – au însufleţit masele să se mişte, să organizeze pragmatic idealurile spre o societate liberă şi prosperă.
Sigur vor fi unii care îmi vor spune că nu doar Alianţa Civică a reuşit să mobilizeze mulţimea şi să influenţeze deciziile politice. Poate îmi vor da exemplul #unitisalvam. Numai că asociaţiile angrenate în mişcările de stradă din anii 2012 nu au unit, ci au învrăjbit categoriile sociale, tineri contra mineri, au organizat acţiunile pe baza unor agende ascunse. Doar eu am publicat zeci de dovezi care să susţină afirmaţia că protestele erau finanţate de George Soros, miliardarul american, cu interese financiare în jocul acţiunilor subscrise la o serie de companii miniere. Loviturile peturilor în asfalt reprezentau pentru finanţator adevărate lovituri de bursă. În plus, numărul protestatorilor a fost în anii recenţi mult mai redus decât prin 1990.
Dacă Alianţa Civică a unit, mişcările de stradă, #unitisalvăm a învrăjbit. Unii mai poartă cu cinste titlul de „golan”, chiar şi la maturitate, dar puţini tineri se mândresc cu apelativul de “hipster”.
De ce în ultimul timp societatea civilă nu se mai implică în problemele cheie ale societăţii? Ar fi cel puţin trei motive: liderii de azi ai organizaţiilor non-guvernamentaler nu mai au reprezentativitate şi nici statură morală, sunt mai mult interesaţi de problemele materiale şi fac jocuri cu agende ascunse.
Cauze ar mai fi, dar noile organizaţii sunt prea „targetate”, ca să folosim din limbajul lor, mai mult pe proiecte finanţabile, decât pe efectele sociale sau schimbarea paradigmelor politice.

Fals tratat de manipulare

Alianţa Civică a fost un “Solidarnosc” pentru noi. Ne-a învăţat să iubim adevărul, să luptăm pentru dreptate şi să ne respectăm unii pe alţii.
Am participat la toate mitingurile din Bucureşti, Timişoara, Cluj sau Iaşi. Nu am simţit niciodată oboseala, deznădejdea sau disperarea. Pentru noi mesajele Alianţei Civice au fost versetele dumnezeirii. După sincopa timpului dărâmării, am simţit firava creştere a timpului zidirii. Alianţa Civică ne-a învăţat că „nu putem reuşi decât împreună.” Mi-e dor de solidaritate, dar şi de vocile celor care au fost şi nu mai sunt.
Dacă azi ne bucurăm de scutul de apărare al NATO şi de drepturi egale cu ale oricăror cetăţeni europeni este pentru că o serie de idealişti au pictat fresca unui timp şi au dăltuit pilonii dăinuirii când mulţi mai credeau că revine fantoma trecutului.
Alianţa Civică a fost un fenomen unic. Face parte din viaţa noastră. Dacă astăzi suntem înzestraţi cu mai mult curaj este pentru că frumoşii idealişti ai timpurilor de atunci ne-au hrănit ADN-ul cu Speranţa.
Nouă ne-a păsat de România, pentru că am cunoscut ferocitatea răului, poate că generaţiile viitoare din “prea mult bine” ne vor înţelege. Am fost şi noi un timp, o flacără o idee.