mariusghilezan.ro

Ştirea că au început negocierile între canadieni şi statul român a scos iar patima la luptă. “O uşoară creştere a participaţiei statului la proiectul minier Roşia Montană, unde zăcământul de aur este concesionat companiei Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) în vederea exploatării, este singura formulă acceptată de către compania canadiană Gabriel Resources în negocierile cu Executivul de la Bucureşti, dar şi aceasta condiţionat de crearea unui cadru legislativ “de îmbunătăţire” a activităţii operatorilor minieri, relevă un document guvernamental obţinut de MEDIAFAX.

Negocierea dintre doi parteneri e un lucru obişnuit. Nu am auzit pe nimeni dintre marii “salvatori” să protesteze faţă de facilităţile fiscale (scutiri de taxe şi de impozite), acordarea unor concesiuni pe sume derizorii, infrastructură guvernamentală şi sprijin local pentru afacerea Nokia de la Jucu.

Cei de la firma care administrează parcurile industriale din județul Cluj, Tetarom SA, au fixat taxe modice, iar Guvernul a alocat 20 milioane de euro să amenajeze terenul de la Jucu, unde exista o plantație experimentală a celor de la Universitatea de Științe Agricole din Cluj Napoca. Mai mult, anul acesta a cerut reducerea taxei pentru exploatarea a 32 de ha. Undeva sub 100.000 de euro pe an. După mai puțin de trei ani de la deschidere, Nokia și-a luat sacii în spinare și s-a mutat în Vietnam. Aceasta după ce a realizat un profit net de 35 de milioane de euro. A plecat şi a lăsat gunoiul. Nimeni nu a protestat din guturala societate (ne)civilă.

Klaus Johannis: “După părerea mea, aşa ceva se numeşte comportament de lăcustă industrială. Vine într-o locaţie, consumă frumos resursele puse la dispoziţie, după care pleacă”, citat de Agerpres.

Contractul Ford rămâne secret. În ciuda facilităţilor fiscale şi a legii speciale de acordare a ajutorului de stat, în valoare de 17,9 milioane de euro/anual, a investiţiilor în infrastructură, Ford nu s-a ţinut de contract. A promis că va produce 250.000 de maşini pe an. Până la această dată, abia dacă au ieşit pe poarta fabricii 5.000 de autoutilitare uşoare Ford Transit Connect, de la începutul anului şi până acum. Nimeni din societatea civilă nu a protestat. Doar guvernul a tăiat subvenţia fără tam-tam.

Două mari companii de maşini: Montupet şi Mercedes au cerut şi pe mama şi pe tata, numai ca să vină în România. Adică la Arad, respectiv Timişoara. Terenuri, infrastructură, deduceri fiscale, până şi locuinţe pentru management şi tot s-au răzgândit. Polonia şi Ungaria le-au rezolvat mai rapid pretenţiile. E firesc să negocieze. Nicuna nu e vreo casă de binefacere. Apropo, Patriciu nu şi-a reeşalonat datoriile? Sau că din banii lui se plătesc caţavenci, tone de publicaţii asta nu se pune.

O lume normală este cea a dialogului între parteneri. Practica negocierilor e de când e lumea. Apropo, de grupurile de interese…

De ce o companie listată la bursa canadiană cu un market share de 2,6 miliarde de dolari nu e un partener interesant?