Traian Băsescu a scris în cartea de condoleanţe deschisă la sediul central al PNŢCD, unde se afla depus trupul neinsufletit al lui Ion Diaconescu.
“Adânc respect pentru memoria unui om căruia semenii i-au făcut mult rău şi cărora, la rându-i, le-a răspuns cu simplitate, cu bunătate şi cu iertare”.

În decembrie 1996, imediat după alegeri, alianţa CDR – USD (PD+PSDR) trebuia să desemneze un preşedinte al Camerei Deputaşilor. Nominalizarea trebuia să o facă PNŢCD.  “Dacă ăştia ni-l bagă pe gât pe Raţiu, lucrurile se vor complica. Dacă îl susţinem pe boşorogul, ne vom putea impune. Diaconescu e o marionetă”.
Era vocea plina de respect si de bunătate a lui Băsescu. Mărturiseşte George Şerban pe blogul Roxanei Iordache.

Dacă tot au vocaţie de tribuni ai ecosistemelor şi de apărători ai râmei de Roşia Montană, le recomand ecobotanicilor de la ‘Oxpublica să pună mâna pe lopeţi şi să sape la teme mai din casa lor Realitatea, nu de pe coclaurile patriei: citeşte

Când l-am văzut pe Florin Iaru pe Realitatea discutând un film cu Ceauşescu la chef, m-am enervat. Pe cine interesează subiectul? Eu în locul lui mă ridicam şi plecam sau propuneam să discutăm liber despre Zelea Codreanu, dacă tot caută mogulaşii fuga din (i)realitate.
Difernţa între Căpitan şi pingelar e de câteva biblioteci lumină. Poţi discuta pe vreo televiziune germană despre Hitler şi Ewa Brown? Florine, ai IPad-ul cu tine?