În urmă cu aproape 300 de ani, Timişoara devenea “oraş liber crăiesc”.
În urmă cu 26 de ani, primul oraş liber al României.
Ieşirea muncitorilor de pe platformele industriale în dimineaţa zilei de 20 decembrie 1989, unii chiar din spatele uşilor sudate, a salvar revoluţia. Când am văzut că vin zeci de mii de pe Calea Buziaşului şi alte zeci de mii din zona Gării, am ieşit cu curaj în faţa trupelor militare din faţa clădirii Primăriei. Un soldat mi-a pus baioneta în piept. Am dat-o uşor deoparte. I-am spus tare: “mâine poţi fi tu în locul meu, dar o sută de mii de muncitori nu-i veţi putea ucide niciodată.” Am scăpat. La un moment dat de pe o tanchetă venită dinspre strada Loga flutura un steag găurit. Am sărit cu toţi în urale. Parcă eram o imensă galerie de fortbal: “Noi nu murim, noi nu cedăm, jos comunismul!”
Şi am biruit.
Dacă azi am limba ascuţită e pentru că Dumnezeu m-a ţinut printre supravieţuitori să mărturisesc generaţiilor care vin cât de criminal a fost sistemul comunist şi falanga sa lungă Securitatea.
Noaptea am petrecut-o în faţa Operei. Pe la ora 4 dimineaţa mai rămăsesem doar vreo mie. Eram disperaţi. Dar pe la şase au sosit întăriri.
Nu voi uita niciodată maxima solidaritate. veneau femei cu ceaiuri fierbinţi, cu langoşi, poate cei mai buni mâncaţi în viaţa mea.
Pe la ora 14 s-a strigat prima oară: “Vrem făină şi mălai / Şi pe Regele Mihai!”
Am fost puternici pentru că eram uniţi.
Pe atunci şobolanii sistemului chiţcăiau. Acum şi-au scos colţii. Noroc că avem şunci groase şi voci puternice.
Comentariu (1)
Dec 20, 2016
Druckerul din Mehala
Pe Senior nu l-au vrut ptr-ca nu a mancat salam cu soia