Inima Doinei Uricariu bate în ritm normal. O mică, dar grea încercare, a pironit-o într-un pat de spital. Prin grija celui Puternic şi a bunilor doctori români e bine. Sistole, diastole pentru sufletele lui Alex Andreea şi Livio, familia sa atât de unită. Dar şi pentru noi cei care am amărât-o în ultima vreme. Vrea să ne reprezinte la New York, aşa cum suntem. Chiar dacă nu ne înţelege. De unde atâta izvor de ură? A fost ultimul subiect al discuţiei noastre. Zilele trecute a finalizat un proiect maiestuos. Vlaicu Ionescu, interpretul lui Nostradamus are, graţie Doinei, şi un album ressaune a operelor sale. Un pictor al contrastelor pe cerul greu, încărcat al suferinţelor diafane.
“Înger şi şobolan” a fost poemul pe care mi l-a citit ultima oară. Evident din “Vindecările.” Forţă, nerv şi contrast. Autorul inimii axionometrice are nevoie de gândurile nostre bune şi de rugăciuni. Şi sigur mai puţină invidie pentru poziţia pe care ar fi putut-o ocupa în oricare altă guvernare. Să înăllţăm îngerul de şoapte peste Jugastrul micimii umane.
Doina, Dumnezeu să te aibă în pază!
Ne rugăm
Taguri: doina uricariu, inima axonometrica
