Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Ultimul jucător al Ripensiei a plecat puţin

Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.

Italia sub zodia celor “5 stele”

Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo,  a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.

Ruga lui Ezicăprar

Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

“Ursul” lui Cehov, într-o nouă viziune regizorală

Despre Cosmin Pleşa bănăţenii mei au mai auzit (“Meşterul Manole“, premiat la Festivalul de la Moscova cu distincţia”Cavalerul de argint”), dar moldovenii încă nu. În sărmanul Ateneu din Tărăraşi a montat piesa “Ursul”, celebra “farsă într-un act” a lui Cehov, într-un registru personal, făcând să se vorbească în dulşili târg despre “Fenomenul Pleşa.”

Nu voi vorbi despre păţaniile văduvioarei Popova şi cum a rămas ea datoare după moartea soţului ei lui Smirnov cu 1200 de Ruble, doar despre punerea în scenă a unui spectacol de zile mari. Acest mare creator de personaje, Anton Cehov nu s-a gândit atunci când a scris opera, în 1888, că va veni un bănăţean ca Pleşa să-i pună becul lui Thomas Alva Edinson pe scenă. Tânărul regizor timişorean, citind bine cu ochi de istoric timpul, a jucat doliul Popovei în jurul unei lumini pâlpâinde, la fel ca sufletul defunctului plâns. Aici am remarcat tuşa fină a unui taloner ce scoate balonul din grămadă. Sigur că o pictură murală, stil icoană, în locul potretului celui răposat, ar face pe mulţi să strige: “Blasfemie!” Dar teatrul e joc şi interpretare. Dacă Cehov l-a descris pe Smirnov ca pe un bădăran care nu ştie să se poarte cu femeile, Cosmin Pleşa l-a făcut monsieur, vorbind în versuri şi franţuzindu-se pe scenă. Sigur că ar fi ieşit şi mai bine dacă tânărul Dumitru Florescu şi-ar fi intrat mai bine în rolul de seducător al profesoarei lui Laura Bilic (el fiind încă student), care a jucat perfect dedublarea Popovei, de la văduvă la curtezană.

Servitorului Luka ( Andrei Ciobanu) nu i s-a dat prea multă importanţă, poate doar pentru a pune în lumină jocul Popovei de la mântuire la orgasm, însă jocul lui a fost credibil.

ursul cehovS-ar cuveni câteva cuvinte şi despre sponsorii ieşeni care au înţeles că şi în amărâtul cartier Tătăraşi pot umbla ţinutele nobilelor de altădată. Fastul cehovian a fost coborât la simplitate, doar pentru că regizorul e bănăţean, adică zgârcit cu zorzoanele inutile.

Vorba unchiului meu Cornel Hatmanu, fost administrator al “Naţionalului ieşean”, “nu credeam că în sărăcia Ateneului din Tătăraşi se poate face adevărată artă teatrală.”

Şi aici nu e decât meritul regizorului care s-a ocupat şi de costume şi de lumină şi de pregătirea actorilor. Directorul Ateneului, liberalul Liviu Brătescu, a binemeritat aplauzele de la premieră, cu toate că mulți îi vor capul, din motive de algoritm politic. Însă, după cum știm, „omul sfințește locul”, iar dacă instituția e bine condusă și publicul e mulțumit, fotoliul de director e în siguranță. Vom urmări în perioada ce vine și alte producții ale Ateneului Tătărași, instituție care asigură o oarecare stabilitate în Iași, pe fondul unui scandal de durată la teatrul Național Vasile Alecsandri.

“Ursul” lui Pleşa e altfel decât obişnuitul “Urs”. Merită văzut.

 

 

Taguri: , , , , , , ,

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.