Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Ultimul jucător al Ripensiei a plecat puţin

Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.

Italia sub zodia celor “5 stele”

Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo,  a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.

Ruga lui Ezicăprar

Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

Anca Gheorghe, de la mătură la copita de cal

Recent am fost pus să aleg între Sandra Pralong şi Anca Gheorghe, între o femeie distinsă, cultivată,  din viţă nobilă şi una bucată coadă de mătură, neam de clăcaşi, mult lăudată de corul său de aplaudaci, ambele candidând pentru funcţia de preşedinte a ARRP (asociaţia profesioniştilor din PR).(foto stânga: Sandra Pralong)

Sigur că îmi veţi spune că nu se poate compara calul cu copita sa. Pe Sandra Pralong o suport de mulţi ani. Îi ştiu calităţile, precumpănitoare defectelor. N-am ai reproşa decât stilu-i şedinţoman, din stârpea lui Victor Ciorbea. Dar când te uiţi la CV-ul ei nu te poţi decât cutremura. Sandra Pralong a lucrat la departamentul de marketing al prestigioasei publicaţii Newsweek, apoi a condus fundaţia Soros, când duduia Gheorghe era o tânără speranţă. Plus că cea din urmă suferă  de o crasă criză de identitate. În faţa găleţilor de bani ai publicitarilor care sunt trimişi la TVR îşi pune şorţuleţul de contabilă, iar în breasla căutătorilor de prestigiu cocul de PR-istă (cu “d” la mijloc pour les connaisseur)

Rar am văzut atâta aroganţă în ochii unei femei, precum a Gheorghiţiei, care seamănă cu altă mătură, aciuiată la transporturi, Anca Boagiu. Ambele se dau deştepte fără a recunoaşte că fără propte erau simple torcătoare la fusul vremii. Una a avut norocul ca şi chiloţii să-i fie priviţi într-un hiatus istoric de Traian Băsescu, iar alta de a duce cafele lui Andi Lăzescu la Monitorul de Iaşi. Dacă al doilea mandat al lui Băsescu se sprijină pe sauna lui Vântu, primul Monitor pe banii adunaţi de Vântu. Câtă coincidenţă.

Revenind la personajul de inimă neagră, Anca Gheorghe, neplăcută-mi mie, mi-a căzut în plasă când am întrebat-o, simplu şi direct, dacă are un exemplu personal în carieră de câştigare a prestigiului personal. A sărit ca după o şedinţă de epilare, ţăţesc şi oligofren: “E un atac la persoană.” Mi-e milă de cei care-i mai duc trena.

Taguri: , ,

Articole asemanatoare

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.