Recent am fost pus să aleg între Sandra Pralong şi Anca Gheorghe, între o femeie distinsă, cultivată, din viţă nobilă şi una bucată coadă de mătură, neam de clăcaşi, mult lăudată de corul său de aplaudaci, ambele candidând pentru funcţia de preşedinte a ARRP (asociaţia profesioniştilor din PR).(foto stânga: Sandra Pralong)
Sigur că îmi veţi spune că nu se poate compara calul cu copita sa. Pe Sandra Pralong o suport de mulţi ani. Îi ştiu calităţile, precumpănitoare defectelor. N-am ai reproşa decât stilu-i şedinţoman, din stârpea lui Victor Ciorbea. Dar când te uiţi la CV-ul ei nu te poţi decât cutremura. Sandra Pralong a lucrat la departamentul de marketing al prestigioasei publicaţii Newsweek, apoi a condus fundaţia Soros, când duduia Gheorghe era o tânără speranţă. Plus că cea din urmă suferă de o crasă criză de identitate. În faţa găleţilor de bani ai publicitarilor care sunt trimişi la TVR îşi pune şorţuleţul de contabilă, iar în breasla căutătorilor de prestigiu cocul de PR-istă (cu “d” la mijloc pour les connaisseur)
Rar am văzut atâta aroganţă în ochii unei femei, precum a Gheorghiţiei, care seamănă cu altă mătură, aciuiată la transporturi, Anca Boagiu. Ambele se dau deştepte fără a recunoaşte că fără propte erau simple torcătoare la fusul vremii. Una a avut norocul ca şi chiloţii să-i fie priviţi într-un hiatus istoric de Traian Băsescu, iar alta de a duce cafele lui Andi Lăzescu la Monitorul de Iaşi. Dacă al doilea mandat al lui Băsescu se sprijină pe sauna lui Vântu, primul Monitor pe banii adunaţi de Vântu. Câtă coincidenţă.
Revenind la personajul de inimă neagră, Anca Gheorghe, neplăcută-mi mie, mi-a căzut în plasă când am întrebat-o, simplu şi direct, dacă are un exemplu personal în carieră de câştigare a prestigiului personal. A sărit ca după o şedinţă de epilare, ţăţesc şi oligofren: “E un atac la persoană.” Mi-e milă de cei care-i mai duc trena.
Taguri: alegeri arrp, Anca Gheorghe, sandra pralong
