Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Ultimul jucător al Ripensiei a plecat puţin

Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.

Italia sub zodia celor “5 stele”

Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo,  a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.

Ruga lui Ezicăprar

Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

Un om mai puţin iubit decât mama mea pe timpul comuniştilor este astăzi ultima speranţă a românilor

De mic, am iubit un om pentru că era mai puţin iubit decât mama mea. Mama mea avea generaţii de elevi care îi aduceau flori, cireşe şi sonete, la absolvire. El transmitea de Anul Nou mesaje de iubire prin “Europa liberă”. Şi nimeni nu-i scria numele în Oracole. Trăia şoptit, nu relevat ca sfintele canoane.  Cu un nume pronunţat doar în serile de rugăciune, părea din lumea îngerilor. Ştiam de la mama că El are grijă de departe de noi. Dar cât de departe?

Universul soldăţeilor mei de plumb nu avea dimensiune spirituală. Ştiam de la bunici că omul e mic şi cineva are grijă de el. Suveranul. Pentru mine acel om avea figură de poveste. Ştiam că  e din neam împărătesc şi dacă se dă de trei ori peste cap schimbă lumea. Ce nu înţelegeam eu, de ce iubitul bunicilor mei nu trecea la atac. Ştiam că e de partea binelui, rugăciunile îi erau adresate, dar de ce nu venea la luptă să doboare Răul?

L-am aşteptat de mic copil să-mi fie alături. Ca un Făt Frumos. Ştiam că el nu merge la meciuri, nu poate veni la balurile noastre dansante, că e chipul ascuns din sufletele bunicilor mei. I-am înţeles taina. Poate de aia l-am ţinut mereu în inima mea. Eu nu am făcut armata. Dar chiar vreau să  mă cheme sub steag. Onor, Majestate! Acum sunt vindecat de iluzii. La atac!

Taguri:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.