OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Bădiţă anunţă falimentul #rezist

Florin Bădiţă, promotorul cauzei #corupţiaucide, anunţă pe pagina sa de facebook  că e falit. Taman din Budapesta. Spuen fanilor că are nevoie de 4000 de Euro, pentru a-şi achita datoriile. Bădiţă nu e ca alţii asemenea lui. Cu job şi citeşte

rippled jeans

Poţi ieşi la vânătoare de lei în ripped jeans?

  Blugii rupţi nu sunt pentru oricând şi oricine. E un timp de purtat şi unul de agăţat. Vremea când babele luau pantalonii rupţi şi îi coseau a trecut. Îmi amintesc că într-o carte, de acum jumătate de deceniu, Michel citeşte

poker

Un joc dur ca viaţa, frumos ca viaţa, pe care n-ar strica să-l știm cu toţi

    La fel cum piloții de avioane de linie se antrenează mai întâi zeci şi sute de ore pe simulatoare de zbor înainte de-a transporta sute de oameni cu 800 de kilometri pe oră, și noi cei care trebuie citeşte

miciuri 2

Poema muncii

Sfârâie micii în jar proletar ard hălcile în furci de grătar fum de mahorcă mesenii cinstesc halbe la metru berarii servesc.   iar defilează izmele de miciuri Nicio paradă, doar răstigniri prin beciuri.   Dincolo de geam, dublurile privesc cu citeşte

floriile

Intrarea lui Iisus în Ierusalim

Astăzi e ziua în care Iisus intră în Ierusalim călare pe un asin. Îl înviase pe Lazăr, mulţimea îl însoţea. Cei mulţi strigau: “Osana!” În limba ebraică însemna “salvează-ne.” Oamenii l-au văzut în timp ce dărâmă tarabele negustorilor şi cum citeşte

Un om mai puţin iubit decât mama mea pe timpul comuniştilor este astăzi ultima speranţă a românilor

regele mihai

De mic, am iubit un om pentru că era mai puţin iubit decât mama mea. Mama mea avea generaţii de elevi care îi aduceau flori, cireşe şi sonete, la absolvire. El transmitea de Anul Nou mesaje de iubire prin “Europa liberă”. Şi nimeni nu-i scria numele în Oracole. Trăia şoptit, nu relevat ca sfintele canoane.  Cu un nume pronunţat doar în serile de rugăciune, părea din lumea îngerilor. Ştiam de la mama că El are grijă de departe de noi. Dar cât de departe?

Universul soldăţeilor mei de plumb nu avea dimensiune spirituală. Ştiam de la bunici că omul e mic şi cineva are grijă de el. Suveranul. Pentru mine acel om avea figură de poveste. Ştiam că  e din neam împărătesc şi dacă se dă de trei ori peste cap schimbă lumea. Ce nu înţelegeam eu, de ce iubitul bunicilor mei nu trecea la atac. Ştiam că e de partea binelui, rugăciunile îi erau adresate, dar de ce nu venea la luptă să doboare Răul?

L-am aşteptat de mic copil să-mi fie alături. Ca un Făt Frumos. Ştiam că el nu merge la meciuri, nu poate veni la balurile noastre dansante, că e chipul ascuns din sufletele bunicilor mei. I-am înţeles taina. Poate de aia l-am ţinut mereu în inima mea. Eu nu am făcut armata. Dar chiar vreau să  mă cheme sub steag. Onor, Majestate! Acum sunt vindecat de iluzii. La atac!

Taguri:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.