mariusghilezan.ro

De la caleştile lui Sissy, pân’ la jeep-urile lui Frunzăverde-mpărat, paurii de pe floaşterele cătunelor cărăşene n-au mai văzut atât “Trîmbiţ, dobe, larmă, chihot,/Fluier, strâgăt, râs şi ropot…Şie să fie ?/ Şie să fie? /Iacă-n târg, minajărie!” Trecuse Druckeria în “marşul spre victorii.” *

În Lupac a fost primită cu dobrodošli.  E unul dintre puţinele sate croate din Banat. Micii, marii Pasalic au făcut o frondă bună. Dar ASU Poli luase startul din tun încă de pe Ştiinţa. Aşa că echipa suporterilor, cu toate ielele din păduri, n-a putut fi oprită. Pe un stadion de Val d’isere, tifoşii au declanşat fiesta. Şi gazdele au smuls o victorie de palmares. Poate că lumea cărăşană nu mai ştie legenda lacului Beiului, nici locul unde era Palatul lui Sissy în Herculane, poate că timpul a ros cu dinţi de rugină furnalele lui Auschnitz, poate că trecerea lui Bozi, Almăşan, Păltinişanu prin Valea Domanului s-a uitat, dar de izbucul cu fum violet, de nu s-a mai văzut pre lume, greu se va uita de oamenii locului.

“România e doar geografie, n-are istorie”. Poate aţi mai auzit vorba asta, puţini ştiu că-i scrisă de Emil Cioran.

Când am realizat primul reportaj despre croaţii din Lupac nu ştiam că pot trăi şi o altă poveste.

Iată că druckeria face istorie. Primul club susţinut exclusiv de suporteri din Divizia C.  Şi marşul său nu pare a se opri.

Scurt comentariu la final de etapă.

În România prin metoda MEBO s-au pus la podele fabrici şi uzine. De frica revenirii comuniştilor cu celebrele CAP-uri, ţăranii nu se mai asociază. Tinerii preferă succese individual. E foarte greu de sindicalizat azi un proiect. Un ideal. Fără să curgă bani de la Soros sau de la Şari-neni, grupul entuziaştilor iată că face istorie. Şi câţi mai aşteptau cu prapurii negri pe la colţ? Iată un proiect bine făcut. O lecţie despre iubirea care leagă şi adună. Băieţii în ghete muncesc pe banii suporterilor. S-au deschis filiale ale Druckeriei în Anglia şi în Germania. Ofticoşii pot să crape de ciudă.

“Cei mai frumoşi ani sunt cei care vor veni”, o spunea odată Victor Hugo. Acum e scris pe şaluri violete. Sunt prea multe ca să poate fi zdrobite de pietrele de la fiere ale cârcotaşilor.

Să coborâm o ţâră de pe youtube:

*Victor Vlad Delamarina: “Ăl mai tare om gin lume”