Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Ultimul jucător al Ripensiei a plecat puţin

Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.

Italia sub zodia celor “5 stele”

Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo,  a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.

Ruga lui Ezicăprar

Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

Traian Popovici, un drept între popoare, pe Descoperă.ro

Am primit cu bucurie noul număr al publicaţiei Descoperă.ro, care prezintă în amănunt viaţa unui mare român din Bucovia uitată. Primarul Traian Popovici, despre care am scris şi eu un poem, merită mai mult decât să fie cunoscut. A salvat viaţa a peste 17.000 de evrei, când autorităţile de la Bucureşti cereau deschiderea lagărelor. Ce nu se menţionează în materialul citat, este că într-o discuţie cu guvernatorul, primarul salvator a spus că nu ştie cum se organizează un lagăr şi că are nevoie de o vizită la Auschwitz pentru a se documenta.

Taci?
Tu eşti parte din răspunsul întrebărilor mele legate de nemurire,
învinşii pier pentru că-şi înghit limba
într-o mediocră subminare a dreptului la apărare,
taci când ai poveri  şi stigmate de dus,
dar când neamul tău a dat lumii
ca drept între popoare
pe unul dintre ai tăi 
cu o listă mai vie decât a lui Schindler,
n-ai dreptul să-ţi plângi nenorocul
şi să taci.
 
 
 Un primar din oraşele de sus,
Bucovină uitată,
Traian Popovici, acum drept între popoare,
pentru că atunci  în plină teroare
semna paşapoartele vieţii, împotriva morţii,
la început firav, pe un colţişor de masă,
un nume de mamă, cu un fiu, apoi câte un tată,
pentru ca strada să-i ceară în genunchi salvarea
contrasemna cu cerneală albastră
alte adaousuri de nume, prenume, pe spatele actelor din inimă
înmulţind exponenţial dreptul la viaţă
şi scăpând gardienii de corvoada
înfierării braţelor cu milioane de cifre.
Deschizând porţile vieţii
a închis coşul de fum.
din volumul “”Ţigara unui viitor de paie”, Editura Corint 2011
Taguri: , , , ,

Articole asemanatoare

Comentariu (1)

  1. Dec 6, 2011

    aimetti

    Eu nu apuc sa citesc revista, asa ca ma multumesc cu site-ul lor. Au articole interesante

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.