Blugii rupţi nu sunt pentru oricând şi oricine. E un timp de purtat şi unul de agăţat.

Vremea când babele luau pantalonii rupţi şi îi coseau a trecut. Îmi amintesc că într-o carte, de acum jumătate de deceniu, Michel Houellebecq rememora întâmplarea când femeia sa de serviciu i-a cusut bunătate de blug, luat cu jumătate de salariu.

Acum şi maicile s-au obişnuit cu firescul modei. Chiar şi călugării mai trag un oftat la trecerea unor fese despuiate.

Dar ce te faci când te waţepuieşte revoltat un prieten aflat în Kenya la un safari?

Trebuia să meargă cu noua sa amantă la o vânătoare de lei.

Organizatorii i-au cerut prinţesei să schimbe ţinuta. Ea insista că merge şi aşa.

Jungla nu e cat-walk, i-am transmis miratului aventurier.

Nu poţi expune bunătate de blugi posibilelor agaţamente letale.

În savană, nu mor caii când vor câinii. Şi nici bucile nu rânjesc la dinţii leopardului.

Are şi jungla demnitatea ei.

Acest articol nu este unul publicitar pentru ripped jeans.