rippled jeans

Poţi ieşi la vânătoare de lei în ripped jeans?

  Blugii rupţi nu sunt pentru oricând şi oricine. E un timp de purtat şi unul de agăţat. Vremea când babele luau pantalonii rupţi şi îi coseau a trecut. Îmi amintesc că într-o carte, de acum jumătate de deceniu, Michel citeşte

poker

Un joc dur ca viaţa, frumos ca viaţa, pe care n-ar strica să-l știm cu toţi

    La fel cum piloții de avioane de linie se antrenează mai întâi zeci şi sute de ore pe simulatoare de zbor înainte de-a transporta sute de oameni cu 800 de kilometri pe oră, și noi cei care trebuie citeşte

miciuri 2

Poema muncii

Sfârâie micii în jar proletar ard hălcile în furci de grătar fum de mahorcă mesenii cinstesc halbe la metru berarii servesc.   iar defilează izmele de miciuri Nicio paradă, doar răstigniri prin beciuri.   Dincolo de geam, dublurile privesc cu citeşte

floriile

Intrarea lui Iisus în Ierusalim

Astăzi e ziua în care Iisus intră în Ierusalim călare pe un asin. Îl înviase pe Lazăr, mulţimea îl însoţea. Cei mulţi strigau: “Osana!” În limba ebraică însemna “salvează-ne.” Oamenii l-au văzut în timp ce dărâmă tarabele negustorilor şi cum citeşte

stoicov 2

Duelul Stoicov-Manolo s-a sfârşit

Adrian Stoicov şi-a dat jos tricoul de antrenor pentru a urca la cer şi a întregi echipa galactică a lui Poli. S-a sfârşit la doar 49 de ani, un cancer fudroiant l-a terminat în mai puţin de două luni. Un citeşte

Simplă întâmplare cu Paler şi un oarecare preşedinte

Mulţi politicieni mă vor în staff-ul de campanie. E insignifiant că am publicat primul manual de campanie electorală de la noi. Dacă ei cu sfaturile mele au biruit, înseamnă, nu?, că am biruit şi eu. N-a fost aşa mereu. Prima victorie am repurtat-o când l-am scos pe Dinu Patriciu parlamentar de Timiş, prin anii ‘90. Nu datorită ştiinţei mele electorale, încă nu dobândisem deprinderile americăneşti, doar am reuşit să-l conving pe tatăl unui bun coleg Dinu Rozvan să renunţe la poziţia sa, în favoarea următorului pe listă, viitor magnat liberal.

Odată, se întâmpla prin 1996, chiar de ziua mea, un oarecare cap de listă CDR câştiga alegerile prezidenţiale. Intrasem în redacţia “României libere” urlând: “Am învins!” Octavian Paler mi-a replicat: “poate aţi câştigat dumneavoastră ceva, eu mă voi întoarce la disperările mele.” În primăvara anului următor, avea să mă tragă de mânecă, la Bookfest: “Nu mă mai cunoaşteţi? Sunteţi acum la putere”. N-aveam de ce să-i explic că puterea mea nu era mai departe de a lui. Continuam să scriu…comunicate de presă la PNŢCD. Îmi mărturisea că, la fel ca orice intelectual, e şi el curios: “La Scroviştea (reşedinţa preşedintelui) chiar vine cerbul la masa din pridvor?” Spăşit, dădeam să plec, recunuscându-i că n-aveam acest privilegiu. Totuşi a insistat: “Dacă tot aveţi puterea, rogu-vă, să fiu şi eu măcar o dată în viaţă la masă cu preşedintele.” Cocoş, i-am replicat: “floare la ureche”. Credeam că cererea formulată se poate rezolva. Am luat drumul Cotroceniilor pentru a prezenta doleanţa scepticului care slujise speranţa, în dezacord cu trăirile sale (asta am aflat mai târziu). Un oarecare consilier, azi cu o o avere uriaşă, retras prin Monaco ca într-o grădină cu bunătăţi, m-a întrebat sec: “Cine e Octavian Paler, ca să aibă aşa o pretenţie nesimţită?” I-am replicat nervos, cu pumnii strânşi: “Nu ştiu ce vei fii tu la dimensiunea unei naţiuni, dar Paler va rămâne la locului lui.” După câteva luni de aşteptări, în care n-am avut curajul să-l sun pe maestrul de la România liberă, m-am trezit cu un telefon de la cabinetul preşedintelui. Octavian Paler scrisese celebrul editorial “Scafandrii puterii” prin care deplângea singurătatea preşedintelui, apărat până şi de plevuşca marină. Nervos, preşedintele de atunci m-a apostrofat: “Chiar Paler?!” Potopul de vorbe pornit n-a mai admis şi adierea argumentelelor mele cu nefericirea de a cina cu preşedintele. Dar chiar aşa, cine e Octavian Paler, pe treptele istoriei şi cine e Emil Constantinescu?

Taguri: , ,

Articole asemanatoare

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.