În harta alăturată se poate vedea clar cum este divizată Ucraina. Aşa poate înţelegeţi de ce Radoslaw Sikorski, ministrul de externe al Poloniei, este la Kiev. Interesul major al guvernului de la Varşovia este să susţină interesele prooccidentale ale ucrainienilor. În aceste condiţii, puterea de la Bucureşti tace sau o bălmăjeşte ca Traian Băsescu “cu provocările de ambele părţi.”
Orice om politic cu experienţă ştie că fără mâna Moscovei, Ianukovici n-ar fi intervenit în forţă în Piaţa Maidan. Viitorul e previzibil. Războiul civil bate la uşă. La Lvov deja populaţia se înarmează. Ce face România? Doarme-n păpuşoi. Nu cred că neutralitatea e o soluţie. Priviţi harta şi veţi înţelege că noi nu ne vom învecina direct cu zona filorusă. Tamponul nostru de securitate este Moldova. Ar trebui toţi românii să înţeleagă, nu numai politicienii, cât de importantă este stabilitatea politică la Chişinău. Moscova va depune şi mai mari eforturi pentru susţinerea comuniştilor din Basarabia. Ce e de făcut? Prounioniştii trebuie susţinuţi material, cu logistică, pentru că există riscul reescaladării conflictului din Transnistria. Moscova nu doarme.
Ce ghinion că noi nu avem un ministru de externe ca Sikorski, coleg de facultate cu primul ministru britanic David Cameron.
Totuşi suntem în NATO şi în UE, să-i mulţumim încă odată lui Corneliu Coposu, pentru viziunea sa privind pălăriile de securitate.
În condiţiile în care Bulgaria, Serbia, Ungaria, trei ţări vecine cu noi au guverne filoruse, interesul României este crucial. Şi când te gândeşti că noi pierdem vremea cu mizilicuri de gen: e ilicit USD sau nu e. Interesul strategic al României nu poate fi jucat la balamucuri de alcov. Guvernul de la Bucureşti trebuie să se implice. De partea taberei proocidentale. E crucial.
