poker

Un joc dur ca viaţa, frumos ca viaţa, pe care n-ar strica să-l știm cu toţi

    La fel cum piloții de avioane de linie se antrenează mai întâi zeci şi sute de ore pe simulatoare de zbor înainte de-a transporta sute de oameni cu 800 de kilometri pe oră, și noi cei care trebuie citeşte

miciuri 2

Poema muncii

Sfârâie micii în jar proletar ard hălcile în furci de grătar fum de mahorcă mesenii cinstesc halbe la metru berarii servesc.   iar defilează izmele de miciuri Nicio paradă, doar răstigniri prin beciuri.   Dincolo de geam, dublurile privesc cu citeşte

floriile

Intrarea lui Iisus în Ierusalim

Astăzi e ziua în care Iisus intră în Ierusalim călare pe un asin. Îl înviase pe Lazăr, mulţimea îl însoţea. Cei mulţi strigau: “Osana!” În limba ebraică însemna “salvează-ne.” Oamenii l-au văzut în timp ce dărâmă tarabele negustorilor şi cum citeşte

stoicov 2

Duelul Stoicov-Manolo s-a sfârşit

Adrian Stoicov şi-a dat jos tricoul de antrenor pentru a urca la cer şi a întregi echipa galactică a lui Poli. S-a sfârşit la doar 49 de ani, un cancer fudroiant l-a terminat în mai puţin de două luni. Un citeşte

monica

Filosoful şi procuroarea vor arde LIDEgazul

Pentru Comisia LIDE (de justiţie şi libertăţi civile) a Parlamentului de săptămâna viitoare, când se va discuta din nou despre OUG 13, Dana Gârbovan, preşedintele Uniunii Judecătorilor, nu mai trebuie brifată, în schimb, Gabriel Liiceanu, invitatul special al #rezist Monica citeşte

România, încotro?

steag

Va fi România o ţară terminată, aşa cum anunţa apocaliptic Ilie Şerbănescu? În niciun caz. Poporul român a găsit mereu resurse de regenerare. Ce-i lipseşte e un proiect de dezvoltare. Omul fiind sub vremi, încă de la Cronicar încoace, a ştiut să se mobilizeze când Domnitorul, Vodă sau Regele l-a condus cu înţelepciune şi fără să i se perceapă interesele personale.

Administraţia a ajuns la un nivel rar întâlnit de corupţie. Elitele sunt dependente de politic, ca niciodată în istoria ţării. Există pericolul, mai mare ca oricând, ca românii să se sature de România. Deja sunt aproape 4 mil în străinătate.  Citind recent materialul documentar al profesorului Florin Pinţescu “Consideraţii privind atitudinea germanilor şi românilor din Bucovina faţă de regimul românesc în anul 1919”, apărut în publicaţia “Codrul Cosminului”, nr. 5 din 1999, am înţeles mai bine ca oricând de ce ţăranul din  Bucovina îi zicea primarului la peste zece ani de la Marea Unire: “dar crăiuţii când se mai întorc?” Asta referindu-se la administra’ia habsburgică.

Venind din Timişoara, pot spune că există un sentiment de frustrare generală cum demult nu a mai existat. Bănăţenii sunt tot mai sătui. Plătesc impozite şi taxe tot mai mari, iar statul oferă tot mai puţin, la schimb. Autostrăzile rămân pe hârtie. Bolile se tratează în spitalele din Viena sau Szeged. Administraţia fiscală e tot mai împovărătoare. Autorităţile tot mai agresive, în comportament şi în atitudine. Spre ce ne îndreptăm?

Spre o disoluţie a statului. E o prostie să vorbim despre dictatură. Deşi suntem în NATO şi UE, României îi lipseşte un model. Şi cred că o apropiere de Germania şi de proiectul ei social ar fi o variantă de salvare, chiar dacă motorul economic al Europei trece printr-o sincopă.

Când au domnit nemţii, parcă aerul era mai respirabil şi oamenii aveau mai mult spor.

Taguri: , ,

Articole asemanatoare

Comentariu (1)

  1. Dec 31, 2011

    Deceneus

    Nu-i o prostie sa vorbim despre dictatura si modelul exista. Este o dictatura a mitocaniei, dupa model rusesc, o dicatura ca nu permite bunului simt sa scoata capul, pentru ca ea detine toata media si puterea de unde se finanteaza.
    Nu putem sa preluam un model nemtesc peste o cultura a valorilor orientala. Cele doua trebuie sa mearga mana-n mana.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.