Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Ultimul jucător al Ripensiei a plecat puţin

Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.

Italia sub zodia celor “5 stele”

Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo,  a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.

Ruga lui Ezicăprar

Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

România, încotro?

Va fi România o ţară terminată, aşa cum anunţa apocaliptic Ilie Şerbănescu? În niciun caz. Poporul român a găsit mereu resurse de regenerare. Ce-i lipseşte e un proiect de dezvoltare. Omul fiind sub vremi, încă de la Cronicar încoace, a ştiut să se mobilizeze când Domnitorul, Vodă sau Regele l-a condus cu înţelepciune şi fără să i se perceapă interesele personale.

Administraţia a ajuns la un nivel rar întâlnit de corupţie. Elitele sunt dependente de politic, ca niciodată în istoria ţării. Există pericolul, mai mare ca oricând, ca românii să se sature de România. Deja sunt aproape 4 mil în străinătate.  Citind recent materialul documentar al profesorului Florin Pinţescu “Consideraţii privind atitudinea germanilor şi românilor din Bucovina faţă de regimul românesc în anul 1919”, apărut în publicaţia “Codrul Cosminului”, nr. 5 din 1999, am înţeles mai bine ca oricând de ce ţăranul din  Bucovina îi zicea primarului la peste zece ani de la Marea Unire: “dar crăiuţii când se mai întorc?” Asta referindu-se la administra’ia habsburgică.

Venind din Timişoara, pot spune că există un sentiment de frustrare generală cum demult nu a mai existat. Bănăţenii sunt tot mai sătui. Plătesc impozite şi taxe tot mai mari, iar statul oferă tot mai puţin, la schimb. Autostrăzile rămân pe hârtie. Bolile se tratează în spitalele din Viena sau Szeged. Administraţia fiscală e tot mai împovărătoare. Autorităţile tot mai agresive, în comportament şi în atitudine. Spre ce ne îndreptăm?

Spre o disoluţie a statului. E o prostie să vorbim despre dictatură. Deşi suntem în NATO şi UE, României îi lipseşte un model. Şi cred că o apropiere de Germania şi de proiectul ei social ar fi o variantă de salvare, chiar dacă motorul economic al Europei trece printr-o sincopă.

Când au domnit nemţii, parcă aerul era mai respirabil şi oamenii aveau mai mult spor.

Taguri: , ,

Articole asemanatoare

Comentariu (1)

  1. Dec 31, 2011

    Deceneus

    Nu-i o prostie sa vorbim despre dictatura si modelul exista. Este o dictatura a mitocaniei, dupa model rusesc, o dicatura ca nu permite bunului simt sa scoata capul, pentru ca ea detine toata media si puterea de unde se finanteaza.
    Nu putem sa preluam un model nemtesc peste o cultura a valorilor orientala. Cele doua trebuie sa mearga mana-n mana.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.