mariusghilezan.ro

foto: Naşul şi famila Lambrino. Să vă ţineţi de neamuri

Curte de Casaţie şi Justitiea României – secţia civilă a admis cererea recunoaşterii hotărârii de la Lisabona asupra descendenţei lui Mircea Grigore Lambrino din Regele Carol al II-lea. Aceasta a fost formulată de prietenul lui Traian Băsescu, Paul, autointitulat prinţ.

Casa Regală a României a transmit un comunicat de presă prin  care se menţionează:

“Această decizie nu crează niciun drept dinastic, şi nici nu stabileşte apartenenţa persoanei sus-numite, astăzi decedată, la Familia Regală. Aceasta este valabil şi pentru descendenţii săi, indiferent cine ar fi aceştia.

În poziţia sa de Şef al Familiei Regale a României, Majestatea Sa Regele Mihai I este singurul care se poate pronunţa asupra chestiunilor dinastice.”

Casa Regală a României are propriul ei statut. Nicio justiţie din lume nu poate acorda titluri princiare.

Mircea Grigore Lambrino este fructul iubirii dintre Carol al ll-lea şi Zizi Lambrino. Prinţul de atunci, Carol, a plecat împreună cu Zizi la Odessa unde, la 31 august 1918, s-au căsătorit încălcând statulul familiei, acela de a nu-şi lua o soţie româncă. Ferdinand, tatăl lui Carol al II-lea, a desfăcut la scurt timp căsătoria dintre cei doi şi lui Zizi i-a dat bani să părăsească ţara. Ba mai mult, odată cu renunţarea la prerogativele dinastice, Regele Ferdinand a făcut un Codicil la testament prin care îl dezmoştenea.

Plin de furie, înainte de a pleca în jurul lumii, Carol al II-lea a ameninţat că se sinucide. Avea vreo 25 de ani. Şi-a şi tras un glonţ în picior pentru Zizi. Apoi a uitat-o.

Părinţii îi pregăteau însă căsătoria, despre care Neagu Djuvara aminteşte în cartea sa „bunicul Trandafir Djuvara se pregătea să plece în misiune la Atena, pentru a pregăti contractul de căsătorie între Prinţul Carol al II-lea şi Principesa Elena. Închipuiţi-vă că am găsit actul de ratificare al acestui contract, semnat de bunicul!”.

Regele Play-boy nu şi-a recunoscut niciodată bastardul ca fiu.

Paul Lambrino rămâne tot un măscărici. Decizia CCJR nu-i dă ce nu are: SUVERANITATE.