Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Ultimul jucător al Ripensiei a plecat puţin

Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.

Italia sub zodia celor “5 stele”

Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo,  a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.

Ruga lui Ezicăprar

Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

Oscar şi Nicolae, doi evrei de cinste ai neamului românesc

Oscar către fiul său Nicolae: “Trebuie să faci închisoare!”

“In 1959, Nicolae Steinhardt este invitat la sediul Securităţii, cerându-i-se să fie martor al acuzării în procesul Noica-Pillat.

Recomandările lui Steinhardt pentru a învinge sistemul

Tatăl său, Oscar Steinhardt, îl sfătuieşte să se ducă direct cu valiza, fiind convins că va intra şi el la închisoare. Securiştii îl şantajează tocmai cu tatăl său care, rămas fără sprijinul său, sigur va muri, având peste 80 de ani. Îi dau 3 zile de gândire. Întors acasă, Oscar Steinhardt îl mustră: Ce-ai mai venit acasă, nenorocitule? Le-ai dat impresia că şovăi, că poate să încapă şi posibilitatea să-ţi trădezi prietenii. În afaceri, când spui lăsaţi-mă să mă gândesc înseamnă că ai şi acceptat. Pentru nimic în lume să nu primeşti să fii martor al acuzării. Tot el, cu înţelepciunea-i patriarhală îi argumentează: E adevărat că vei avea zile foarte grele. Dar nopţile le vei avea liniştite vei dormi bine. Pe când dacă accepţi să fii martor al acuzării, vei avea, ce-i drept, zile destul de bune, dar nopţile vor fi îngrozitoare. N-o să mai poţi închide un ochi. O sa trebuiască să trăieşti numai cu somnifere şi calmante; abrutizat şi moţăind ziua toată, iar noaptea chinuitor de treaz. O să te perpeleşti ca un nebun. Cată-ţi de treabă. Hai, nu mai ezita. Trebuie să faci închisoare. Mi se rupe şi mie inima, dar n-ai încotro. De altfel, chiar dacă apari acum ca martor al acuzării, nu fii prost, după şase luni tot te ia. E sigur.”

În 1964, Nicolae Steinhardt iese din inchisoare. Acesta îşi aminteste momentul reîntâlnirii lor: “Pe tata îl găsesc în stradă, aproape de casă. Îl sprijină vărul care a venit să-l scoată la plimbare şi la frizer. E mic, necrezut de mic, mult gârbovit şi face paşi mărunţei, dar umblă fără teamă şi ochii-i sunt vioi. Îl iau de braţul drept fără să mă fi observat şi când întoarce capul îi cer să nu plângă. Să plâng, zice. Ce-s prost? Ia spune, tu ai mâncat ceva astăzi?
Ultimii trei ani si-i petrec împreună, într-o garsoniera din Str. I, Ghica nr.3, din Bucureşti. Unul a plecat în lumea drepţilor, celălalt în tărâmul de basm al sfinţilor închisorilor.
Taguri: , , ,

Articole asemanatoare

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.