Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.
Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo, a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.
Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte
Noua sectă “justiţiarismului de bulevard”, inspirat din prepuţul gândirii Şcolii de la Frankfurt, e compusă din trei categorii:
1. Antipesedeii care varsă ficaţii în stradă.
2. Spălaţii pe creier de activiştii civici.
3. Ateii patibulari care pupă picioarele procurorilor, precum altădată lacheii pantofii nobilior.
Profetul a împărţit tablele. Şi-a ales trâmbiţele. A setat un şir de reguli: “Fă-te că eşti voluntar, nu divulga cine-ţi încarcă telefonul şi-ţi plăteşte chiria!” “Judecă, nu cerceta!”, “Acuză, n-ai milă!”, “Stigmatizează-i!” “Fă-i să se ruşineze!” “Aprinde luminiţele, vine noul Mesia.”
Cine e noul Mesia?
Discipolul lui Popper, ieşit din văgăuna Muntelui Adevărului, un demn urmaş al lui György Lukács, fostul ministru al culturii din guvernul Béla Kun, izgonit de armatele române, a creat noua doctrină a corectitudinii politice.
Deodată a apărut Omul Nou (atât de visat de Ceauşescu), posedat de adevăr, învârtoşat de crezul că de el depinde lumea, şacalul scos din vizuina omului negru, atunci când bursele îi fac cu ochiul.
Anticreştinii de pe Montele Veritas au astăzi discipoli bine hrăniţi. Nu-i întrebaţi cine le bagă motorina, de ce sunt mai prezenţi la ambasade, decât în satul bunicii.
Ei sunt postadevărul, cum era înainte Rudolful inhiziţiei. Îşi zic progresişti, pentru că aşa li s-a ales identitatea dogmatică.
Şcoala de la Frankfurt a fundamentat ateismul şi corectitudinea politică, ca factori de contaminare colectivă. Adepţii justiţiei sociale, neagă rolul lui Dumnezeu ca unic judecător.
Habar nu au că sunt parte a unui experiment social, născut în Elveţia, de trântorii veganişti, practicanţi ai nudismului, ca formă de emancipare a goliciunii creierului, adepţi ai post-marxismului, care au creat diferite cauze parazitare societăţii.
În mintea lor de papuaşi procurorul e mai presus decât judecătorul, insulta, ca argumentul, jihadul ca ortodoxismul.
Posedaţii de adevăr, judecătorii noi ordini date de sistem, sunt duşmanii valorilor tradiţionale şi ai creştinismului pur.