mariusghilezan.ro

Trăim vremuri tulburi şi de maximă derută. Oraşele par furnicare de alergători bezmetici. Tembelismul şi-a făcut minaret în fiece cartier. La sat e mai multă corvoadă, dar parcă mai puţină disperare. Lipsesc spiritele luminate, dascălii vrednici şi părinţii educaţi. Şi asta e tot o criză, care nu se vede şi nu se simte. La tot pasul, predicatori de rele sau lele nebune gînguresc despre lume şi viaţă. Profeţi mincinoşi şi impostori celebri se dau mari înţelepţi. Vînd agheasmă la preţ de carburant. Cu cît prestidigitatorii sînt mai cinici, cu atît li se apleacă mai mult fiinţele smerite. Paradox al unei lumi dezagregate şi expulzate din normalitate. Dacă ar fi să rodească naivitatea şi tupeul, poporul român ar avea numai livezi cu mere de aur. Peste tot auzi numai cuvîntul criză. Profitorii sînt la tot pasul. Cei care au făcut mercurialul pe piaţă după Revoluţie cu limbuţie pe substantivul, nume străin, „tranziţie“, acum adoptă antonimul bunăstării capitaliste: „criză“. E tot ce ştiu de cîteva veacuri încoace. Să provoace tulburări şi să prostească lumea.
De parcă n-am fi tot într-o criză de cîteva decenii încoace. Acum pare să-i intereseze soarta ţării. Nu că li s-ar fi diminuat privilegiile sau le-o fi expandat fardul de umanism, tupeul le-a rămas acelaşi. Dar acum, ca de altfel doar în ciclurile electorale, deschid iarmaroacele îngăduinţei, unde plasează fie inspectoratele fricii, fie cornurile perfide ale abundenţei, doar de dragul Măritului Vot. Nu vor să împartă prada, doar vînd iluzii unor alegători turmentanţi, deprinşii la vorbe mieroase şi acadele cu E-uri. Mai sînt şi oaze printre loaze. Acolo unde nu pot împiedica voma unor stomacuri sătule de gogoşi prezidenţiale, vin cu schema potopului. Ei ştiu din Orwell, chiar dacă nu l-au parcurs în literă, dar în spirit precis l-au copiat, cum frica stăpîneşte cel mai bine trăirile, gîndurile şi acţiunile indivizilor. La asta sînt maeştri. Dau foc la casă şi pozează apoi în salvatori. Farsori de profesie, tablagii pe masă şi în grad, pokerişti recunoscuţi internaţional joacă la ruletă destinul naţional. Şi asta pentru că li se permite. N-avem timp să-i privim adînc în ochi, să le căutăm dispreţul şi să ne măsurăm îngăduinţa pentru că ei ne-au organizat şi programat haosul în care trăim. Şi-au făcut regulile de organizare, după care au dat liber în ţarc. Ei decid cine, unde joacă şi tot ei arbitrează. Cad guvernele, se schimbă miniştrii, partidele se rotesc la putere, candidaţii promit marea cu sarea, în timp ce mai marele statului anunţă Jihadul.continuare: http://www.observatorcultural.ro/Morala-un-principe-alogen*articleID_22623-articles_details.html