Octopus și-a făcut harakiri în România. Nu mai finanțează fundația care îi purta numele. După ce a hrănit cu aproape 200 de milioane de crustacee, numite dolores, în limbaj vulgar, molusca vulgaris se autodevoră? Rămâne plevușca oengistă fără hrană? Greu de apreciat viitorul gurilor hulpave.
Obișnuită în viața de acvariu, nevertebrata are trei inimi. Puțină lume știe că e una dintre puținele trăitoare acvatice care-și lasă brațul, din cele opt, captatio benevolente, în gura prădătorului. Perdeaua de cerneală întunecă mediul. Așa că trebuie sporită vigilența.
Mai mult, două treimi dintre neuroni îi sunt în tentacule. Vă dați seama? E un organ de stat (în mare) cu creier în brațe…
Veritabilă nălucă, atacă doar noaptea. Se poate regenera. Vă dați seama că, deși i s-a tăiat porția de hrană din incubator, acum în sălbăticie, poate fi și mai nervoasă? Și mai agresivă?
Vă dați seama? Prădătorii vulgaris, adepții scripturii ecologice vulgata, vulgarii salvatori de păpădii și de Roșii Montane fi vor în derută, cine le mai finanțează marea, marea barieră de corali din munte, marea salată cu focacia de dolores? Se vor reorienta.
Dacă molusca era puternică în captivitate și mai agresivă va fi pe sponci. Adică pe bureții de piatră. Că din salvarea cu muște și răbdări prăjite nu se hrănește dihania. Sporiți atenția! Caracatița se reinterpretează. E nervoasă la mușchi. O s-o vedem pioasă prin teledonuri sau mironosiță la Capatos, așa că dacă o prindeți liberă în spuma mării, n-o fericiți cu poză, că nu-i maimuță, dați-o pe mâna braconierului. Pentru că nici nu știți cât bine veți face, marilor bucătării!
Taguri: caracatita soros, ecologism, fundatia pentru o societate deschisa, octopus, romania, rosia montana
