Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Ultimul jucător al Ripensiei a plecat puţin

Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.

Italia sub zodia celor “5 stele”

Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo,  a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.

Ruga lui Ezicăprar

Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

Mătuşa Tamara

 

–        Comedie, în trei acte –

          Personaje principale

VANDA

              IONUŢ (copil)

  CLARA

               CRISTI (copil)

                         MĂTUŞA TAMARA

Personaje secundare:

  RUSU

         DINA VAS

                         INVESTITORUL 1

                          INVESTITORUL 2

                           INVESTITORUL 3

                         POVESTITORUL

                   CURATORUL

                                                  ACTUL 1

 

Bebiţă, un om între două vârste, stă pe un scaun aplecat şi toacă ziare în sala mare, cu scară interioară, a palatului familiei. Ia pagini întregi şi mestecă. Niciodată nu i s-a părut mai rece spaţiul său de meditaţie cu tablouri scumpe, statuete de bronz, mobilă stil Ludovic al XV-lea, compus din secreter lucios, masă de şase persoane, comodă şi budoar de cocotă, picior de rândunică. Oglinda veneţiană reflectă toată disperarea omului cu stare, ajuns din om neom, dintr-o biată campaniei de presă pornită împotriva sa, pe tema moştenirii de la mătuşa Tamara, care a murit nu demult. De afară răzbate un strigăt nedesluşit de mulţime. Scandări, cântece, huiduieli. Se ridică nervos. Sparge vitrina cu statueta « cap de copil ». Totul se face ţăndări. Apoi se aud acordurile din Fuga lui Bach, din ce în ce mai puternic, asurzitor.

                                         BEBIŢĂ

Să cad fără să le fac nimic. Ce destin tragic mi-a hărăzit viaţa. I-am umplut de bani. Le-am construit imperii. Le-am dat o mână şi vor să-mi ia totul. Mai bine mă proclamam liderul Il Maximo, fără suspin şi fără durere. Aveam soclul de-a gata. Trebuia să zic doar da şi eram ca şi ridicat sus, foarte sus (câteva voci, în surdină “Sus, sus la munte sus..”). De pe piedestal, nu puteam avea exerciţiul dispreţului. Nici să cobor în marea de mâini întinse (Omul cu păr alb continuă monologul tocând ziare). Puteam fi Zeus urcat în Olimp. Acum măsor deziluziile cu paşii. Şlefuitorii îmi pregăteau demult bronzul aurit. Compozitorii se întreceau în crearea odelor (personajul adună grămada de hârtie şi o aruncă în şemineu). Armate de aplaudaci exersau în surdină. Se meştereau carele alegorice. Portretele-mi erau gata de sfinţit. Astrologii îmi şi predestinau viitorul. Toţi aşteptau momentul înălţării. Dar am preferat să mă supun scrutinului, dreptului universal al omului, deciziei aurolacului în unica lui zi din viaţă, când şi el contează. Mama ei de democraţie! Sunt terminat.                                                                               VANDA

Lasă, Bebiţă, că ne refacem noi (soţia omului politic, o femeie durdulie,  îmbrăcată în culori aprinse, intră în pas de dans). Are, mama, fiole puturoase, praf de strănutat şi ouă clocite, destule ca să-i sature să mai protesteze, idioate turme de sclavi. Dar cu vitrina ce-ai avut?                                                                BEBIŢĂ

Urlu, mamă, că mor!

Toţi bojocii mă dor.

De-o zi stau sugrumat,

Fiere am lepădat.

Mi-e gura amară,

Mătuşă Tamară.

Sunt practic o umbră.

Păţania cea sumbră,

Mi-a mâncat din viaţă,

Mă leagăn de-o aţă.

Cheamă, mamă, marea,

Înghiţi-m-ar sarea!

Am atâta venin,

C-omor şi un rechin!

VANDA

Scăpăm noi de vântul care a stârnit mulţimea. Lăsăm avocaţii să dea piept parchetarilor. Ne luăm zborul spre insulele „Ingustizia”. Pornim în zori. Gardă!

BEBIŢĂ

Simt cum îmi plezneşte capul şi mi se farâmă conştiinţa, leoarba de ea!

VANDA

Suge un Chivas, fă ceva! Nu mai dispera ca mătuşa Aglaia, văduva lui Nesferatu, care a pus pe foc valiza de euroi, doar la auzul bocancilor tropăind pe scară.

BEBIŢĂ

Nu mă alarmez! Promit (oftează adânc).

VANDA

Revino-ţi în fire, bursucul meu. Dar garda asta nu mai răspunde la comenzi?

BEBIŢĂ

Atât nedumerirea, cât şi voinţa făceau parte din viaţa mea. Acum, nu mai ştiu în ce stare mă aflu.

VANDA

Nu te lăsa înecat de pesimism, oricum trag năvodul.

BEBIŢĂ

Pază! Unde sunteţi băieţii mei?! (bărbatul se agită pe scenă)

VANDA

Au dispărut. Om fi singuri în faţa rebeliunii?! (femeia devine îngrijorată).

Se aud cântece din stradă.            Acordurile sunt inspirate din furia stadioanele. „Mătuşa Tamara / salvează toată ţara, / Scăpăm de povară / Dulce Tamară!”. „Când vântul nu mai poate bate-n geam/ Şi magii vestesc profeţia / O lume aşteaptă dinspre-ocean / S-aducă Tuşa, bogăţia / Noi nu mai muncim / Noi nu mai gândim / De mâine cu toţii boierim / Tămărim / Tămărim”. 

Un cor cântă “Ne daţi ori nu ne daţi! / Ne daţi, ne daţi!”.

BEBIŢĂ

Eu nu mai suport!

VANDA

O trupă de agitaţie îşi face numărul.

BEBIŢĂ

Cine e în spatele lor? Ce jocuri fac?

VANDA

Totul e să nu te pierzi cu firea.

BEBIŢĂ

Dar ecoul. Ecoul macină casa şi nervii. Ce să le dau?

Telefonul sună.    N-are cine să răspundă. Bebiţă  încalcă regula palatului şi sare să ridice receptorul.

VANDA

Nu fă una ca asta!

După intrarea robotului, un necunoscut anunţă că mulţimea trece la represalii dacă nu iese Tamara, aşa cum s-a anunţat.

BEBIŢĂ

Cine, ce a anunţat? Mătuşa e moartă. Mă ia cu leşin.

VANDA

Aflu, mamă, nu te grăbi! (Ia telefonul mobil şi formează un număr) Alo?! Cine-i acolo? Da? Nu se poate…

BEBIŢĂ

Zi-mi, că mă lasă nervii!

VANDA (vorbind la telefon)

Da. Suntem pe Făgăduinţei paişpe’ (închide şi cade pe gânduri).

BEBIŢĂ

Ce vor? Nu mă lăsa să dau în clocot!

VANDA

Un post de radio a anunţat azi dimineaţă că Mătuşa Tamara deschide pe Făgăduinţei paişpe’ un fond de investiţii. Cine vine cu mia de euroi primeşte de opt ori suma, pe loc.

BEBIŢĂ

Canaliile!

VANDA

E parte din luptă.

BEBIŢĂ

Tămărim! Tămărim! Ce e asta?

VANDA

Nasc folclor. Ce nu ştii că acolo unde se adună mai mult de zece, totul cade în zeflemea?

BEBIŢĂ

Ironia ieftină e mai contagioasă decât ironia sorţii! Nu ştii?

VANDA

Mai bine organizăm o contra-manifestaţie.

BEBIŢĂ

Fii pe pace!

VANDA

Facem apel la slugi. Clara?

CLARA

Da, stăpână!

VANDA

Adună toate fetele din administraţia palatelor şi formaţi opoziţia. Rapid să dăm o ripostă pe măsură, că nu se mai poate.

CLARA

Cum să nu! Se poate să nu apărăm cauza?! Într-o oră suntem gata şi-i luăm cu lopata!

VANDA

Democratic şi fără violenţă.

Afară din casă, atmosferă se radicalizează. Încep fluierături şi huiduieli. Pocnitori.

BEBIŢĂ

Vai, ce mă fac, puişorul meu?! (se ţine de prohab)

VANDA

Să nu faci în galoşi. (zice femeia cu ironie)

                                                BEBIŢĂ

Simt că mi se scurge bărbăţia.

VANDA

Totul devine tragic, când nimic nu a mai rămas comic. Set la gher! Pregătim baricada. Fetelor?

CLARA

Stăpână, suntem gata!

VANDA

Praful de strănutat e aici. Ouăle, le lăsaţi la urmă. Să daţi o luptă bărbătească.

CLARA

Dreaptă şi dârză!

                                                BEBIŢĂ

Dar fă-mă să pricep ce vrea strada?

Bătăile din poartă sporesc.                                “Spargem uşa, dacă nu                                              iese Mătuşa!”, scandează                                                mulţimea.

VANDA

Nu e acasă! (strigă femeia, fără o destinaţie anume)

BEBIŢĂ

Cine?

VANDA

Tamara. (speriată) Taci!

BEBIŢĂ

Să coborâm în buncăr, doar nu ne-or lua din oală?

VANDA

Cred că-i prea târziu. A cedat!

BEBIŢĂ

Ce?

VANDA

Zăvorul.

Trei indivizi din popor dau buzna în salon.

INVESTITORUL 1

Am adus sacul de bani adunaţi de la lume. Vi-i dăm şi cerem restul!

BEBIŢĂ

Aţi greşit adresa.

INVESTITORUL 2

Păi nu-i Făgăduinţei paişpe’ aici?

BEBIŢĂ

Făgăduinţei. Da.

INVESTITORUL 3

Unde e mătuşa Tamara?

INVESTITORUL 1

Pe ea o căutăm.

BEBIŢĂ

A plecat.

INVESTITORUL 2

Unde?

BEBIŢĂ

Dincolo.

INVESTITORUL 1

Bă, băieţi, băgaţi-vă minţile în cap. Nu înghiţim noi din astea!

INVESTITORUL 2

Cine preia tabelul, cu nume, prenume şi semnătură de investitor?

INVESTITORUL 1

(întorcând capul către ceilalţi şi arătând spre Vanda)

Păi cum cine? Doamna…că are meclă de gestionară!

VANDA

Eu sunt soţie de…

INVESTITORUL 3

Lasăăăă-ne! Lasăăăă-ne!

INVESTITORUL 2

Pichetăm clădirea. Aveţi două ore să scoateţi banii sau mătuşa. De nu, atunci trecem la asalt. (cei trei se retrag)

BEBIŢĂ

Bine că am scăpat! (răsuflă uşurat)

VANDA

Iată ca am rămas şi cu un sac de bani!

BEBIŢĂ

Dar nu mai putem pleca.

VANDA

Contează cum organizează fetele rezistenţa. Poporul nu e destul de vigilent. Am eu metoda.

BEBIŢĂ

Care?

VANDA

O să vezi. Avem răgaz de două ore.

BEBIŢĂ

Atunci ne putem pregăti zborul. În linişte şi servitute, demne de cauza nobilă a înălţării.

VANDA

Chem eu şi poliţia!

BEBIŢĂ

Nu mai răspunde la comenzi.

VANDA

Aia privată, mă.

BEBIŢĂ

Atunci ne-am fericit. “Tamară! Tamara! O dulce Tamară!”  (Începe să cânte)

                                                VANDA

Ţi-ai revenit în simţiri. Eşti mai bine, văz!

BEBIŢĂ

Tot nefericit sunt. Am condus patria: Eram deux ex machina. Şi acum să vină, măria sa, Sistemul, grămadă peste mine?

Vuietul din stradă se înteţeşte. Lumea                                                    adunată scandează tot mai puternic:                                                        “Scoateţi mătuşa!”     

VANDA

Ştiu că nu-i drept.

BEBIŢĂ

Fă-mă să înţeleg cum ai învârtit din joben averea Mătuşii Tamara?

VANDA

Inginerie financiară.

Din stradă, tot mai tare: “Noi de aicea nu plecăm / Nu plecăm acasă / Până nu vom câştiga / Bogăţia noastră.”

BEBIŢĂ

Metoda?

VANDA

Suveică.

BEBIŢĂ

Ai rotit capitalul?

VANDA

Ce mai interesează calea. Important e rezultatul.

BEBIŢĂ

M-ai băgat în gura lumii!

VANDA

Tu ai vrut să avem bani albi pentru zorii cei noi!

BEBIŢĂ

Curaţi şi cinstiţi!

VANDA

Tot eu te învăţ cum să ieşi, Bebiţă. Tu să asculţi de mama! promiţi?

BEBIŢĂ

Da. Cuvântul tău a fost întotdeauna ordin pentru mine. Am guvernat după principiul “pentru colegi totul, pentru duşmani nimic, pentru străini legea!” Acum, oamenii mei fac testul sincerităţii. Pentru fiecare rău adus ţării un ac.

VANDA

Pe preşedinte l-au înţepat o dată, pe primul ministru de două ori.

BEBIŢĂ

Pentru mine, pregătesc maşina de cusut. Nu vreau să urc, mamă, pe calul Bălan.

VANDA

Stai dragă, nu da de-ambuşilea la primul obstacol. Portiţa legii e larg deschisă, că de prost ai făcut legi şi apoi norme de aplicare a legii? Am avut eu grijă să vântur peste graniţă agoniseala, centura te păpa dacă nu eram eu!

BEBIŢĂ

L-am sunat de dimineaţă pe un director de ziar care-mi era dator. Am pompat în fiţuica sa miliarde, prin publicitatea de stat. L-am rugat să-mi facă un interviu de reabilitare.

VANDA

Şi ce ţi-a răspuns, amărăşteanul?

BEBIŢĂ

Că vremurile sunt altele şi oricum elogiile muşcă din  tiraj.

VANDA

Guşterul scuipă mâna pe care a sărutat-o!

BEBIŢĂ

Toate au un preţ a lor: răul, omenia şi virtutea. Când răul devoră omenia, virtutea e o scară de incendiu.

VANDA

Fug toţi, scapă cine poate! Când ţi-am zis fereşte-te de prieteni, tu ai spus că nu poţi înfrunta Sistemul. Iată! Nu sare nimeni când ţi-e greu.

BEBIŢĂ

Nu eram de capul meu. Legea, constituţia, partidul. Dar zi-mi de mătuşă.                                                     Din stradă se aud ţipete. Câteva fete                                                      se refugiază în salon. Sunt rănite.  Se                                                          bandajează reciproc.

VANDA (fără să-i pese)

N-ai vrut să asculţi regula nemuritoare a oricăror regimuri care dăinuie: “ucide personalitatea şi apoi promovează omul”.

BEBIŢĂ

Acum, când pe soclul meu se uşurează câinii, degeaba!                                                                     VANDA

Nu ai fi ajuns aici dacă lăsai comanda la mine. Nu ai replică?

BEBIŢĂ

Te ascult.

VANDA

Trebuia să taci atunci, dădeai şi tu impresia de prost, nu să vorbeşti şi să negi, astfel, conştient evidenţa.

BEBIŢĂ

Poporul era de partea mea.

VANDA

Cum ai ajuns la putere ţi-ai îndepărtat oamenii fideli. Te-a halit vanitatea. Ţi-am zis de atâtea ori că nu există muşcătură mai cumplită decât a calului lăsat de pripas.

BEBIŢĂ

Nu puteam călări doar unul, aveam o herghelie.

VANDA

Prea erai făcut pe tine de emoţie când îţi cereau sfaturile de cum să arate lozincile.

BEBIŢĂ

Am schimbat sloganul: “Vocea preşedintelui e tunet”, cu “Gândurile preşedintelui sunt evanghelii”.

VANDA

Te ştiu. Ai crezut că moare agnosticul din tine şi se naşte eroul creştin?

BEBIŢĂ

Aş fi fost mai aproape de oameni, de spiritualitate locului.

VANDA

Feic!… Aş fi ţipat în public.

BEBIŢĂ

Mda…

VANDA

Erai o carte deschisă. Te citeau toţi. Mare prostănac ai fost.

BEBIŢĂ

Asta e!

VANDA

Ai plecat urechile la guşterii din partid care te-au pus pe copcă.

BEBIŢĂ

Un prost cu ciucuri. Asta am fost.

VANDA

Şi zorzonei.

BEBIŢĂ

Cum zici tu, mamă!

VANDA

Nu ţi-ai dat seama că ei te vor ucide prin linguşire? Nu există o crimă mai perfectă decât elogiul colegial, consemnat în stenograme.

                                                BEBIŢĂ

Tu mi-ai spus că Tătucul trebuie să conducă prin agenţi de influenţă, să creeze inspectorate ale fricii, să nu umfle el tot pasivul guvernării. Zi-mi de mătuşă, pliiiiz!

Afară se strigă: « Banii sau viaţa! / Ochii sau mustaţa!»

CLARA (intrând în salon, gâfâind)

Ne-au biruit!

BEBIŢĂ

Vai ce mă fac?!

VANDA

Reiau eu ofensiva.

BEBIŢĂ

Să nu păţeşti ceva, amărâtul de tine.

VANDA

(după ce numără banii din sac, face socoteli şi apoi iese la                                                   fereastră)

Livrăm paralele pentru primii o sută treizeci şi nouă de investitori. Restul, în zori.

De afară se aud urale. “Tamara!”, “Tamara!”, “Tamara!” Dina Vas, administratoarea Fondului, împarte banii, conform listei venite din mulţime.

BEBIŢĂ

Cum ai ştiut tu să le iei faţa, vicleana virtuţii?!

VANDA

Câteva ore avem linişte. Să reluăm discuţia. Ai creat o meritocraţie vasală şi asta a pornit insurecţia.

BEBIŢĂ

Nu aşa era înţelegerea?

VANDA

Trebuia să-i împarţi în grupuleţe, să le dai jucărele şi apoi să le stimulezi nevoia de încăierare.

BEBIŢĂ

Am vrut echilibru. Ce-i rău în asta?

VANDA

Era ca la piaţă. Într-un taler adunai lichelismul născut din oameni, pe care-l echilibrai cu fidelitatea animalului de casă.

BEBIŢĂ

Mi-am făcut piaţă de gross. Am pierdut măsura şi m-au şmenuit la cântar.

VANDA

Te-ai încercuit de panglicari, teribilişti şi farsori. Iată că circul ţi-a căzut în cap!

BEBIŢĂ

Stagiunea e gata. S-a tras cortina. Dresorul a murit. Trăiască menajeria! Hai libi, la dobitoace!

VANDA

Ţi-ai mai venit în simţiri.

BEBIŢĂ

Scapă-mă, mamă, nu mă lăsa,

Că viaţa în puşcărie e grea!

(Bărbatul face haz de necaz. Cântă.)

Bebiţă pleacă spre bar să-şi ia un pahar de whisky, în timp ce Vanda îi urmăreşte paşii cu privirea. Sare să-l ia în braţe în momentul în care se împiedică în galoşii săi, bot de iepure.

BEBIŢĂ

Netot mai sunt!

VANDA

Era să dai cu dinţii de statuie, că nu mi-ai făcut destule, omuleţ mic şi neajutorat!

BEBIŢĂ

Puneam alţii.

VANDA

Unde mai găsesc eu acum o dinţăreasă de încredere…care să nu ciripească taina cipurilor?

BEBIŢĂ

Ce ai spus?

VANDA

Lasă că nu vreau să mai ai încă un stres. Codurile-ţi sunt în gură.

BEBIŢĂ

Nu poci a crede. Riălii?…

VANDA

Soacră-ta a avut grijă de toate.

BEBIŢĂ

Mi-e guriţa amorţită. Simt o durere în barbă.

VANDA

Pân’ la vară-ţi trece!

BEBIŢĂ

Când eram puştan, mama zicea că pupă să nu-l doară pe băiat.

VANDA

Să vină, să te doftoricească, nu te-ai copt de loc la minte!

BEBIŢĂ

Mă rod amintirile. Mi-e dor de fânul cosit, de mirosul ierbii şi de balega ce mi se lipea mereu de opinci. Tata mă ducea cu el. Ţin minte cât de mândru eram că noi aveam cea mai nouă coasă.

VANDA

Erai cu pantalonii rupţi în genunchi, un vai de lume!

BEBIŢĂ

Ce vremi…Şpilhozeni, cum se zicea la voi, la tovarăşi.

BEBIŢĂ

Îţi sărutam picioarele şi tu nu păşeai cu zilele, să nu-mi striveşti aparatul de îndreptat dinţii.

VANDA

Asta era demult, când preţul luptei era altul.

BEBIŢĂ

Te alintam, vorbe mieroase îţi ziceam!

VANDA

Nici bocanci nu aveai.

BEBIŢĂ

Prima pereche am primit-o de la boierul satului, pe la vreo zece ani, că se dădeau cadouri fiilor de slugi la orice sărbătoare.

VANDA

Te-am dus la bal şi te împiedicai în şireturi. Niciodată nu ai ştiut cum să-ţi încalţi pantofii parizieni, aduşi de soacră-ta.

BEBIŢĂ

În conac ni se puneau ciupici, să nu ducem noroiul în casă.

VANDA

De atunci i-ai urât tu pe boieri? Ai jurat vorbe de răzbunare?

BEBIŢĂ

Nu aveam forţă să gândesc. Nu deţineam funcţia planificării iluziilor, acum când gestionarul lor e în vacanţă, pot explora amintirile.

VANDA

Ai mei ţi-au deschis poarta spre lume, ţi-am programat viitorul cu date şi funcţii precise.

BEBIŢĂ

Nu mă-nebuni, nea Nicu?!

VANDA

Păi, el, tatii, nomenclaturistul, cum îl tachinaţi voi, a pus bazele educaţiei şi formării tale. Cadru de nădejde, şerii!

BEBIŢĂ

Asta ştiu. Recunoştinţa nu e în codul genetic al nemuritorilor, al lumii grele de unde ai coborât tu. Aşa că nu-mi cere să mă opintesc în politeţuri.

VANDA

Nu fii obraznic, că te dau la ros mulţimii!

BEBIŢĂ

Păi dacă nu aveam eu gena ţărănească, talpa de noroi şi mirosul de balegă în traistă, mai eram eu feciorul acela neprihănit dorit de sistem?

VANDA

Stai liniştit. A fost o selecţie de oferte de la birourile regionale.

BEBIŢĂ

Poftim?

VANDA

Păi în protipendadă nu putea ajunge oricine.

BEBIŢĂ

Acum îmi spui?

VANDA

Te-au verificat pân’ la sămânţă.

BEBIŢĂ

Şi a dat rod bun?

VANDA

Întreabă Parlamentul!

BEBIŢĂ

Am avut o bază. Dacă am putut distinge sfaturile bune de cele rele, atunci înseamnă că nu aveam nevoie de sfaturi.

VANDA

Vrei să fii şmecherul german care ia frişca, dar nu eşti decât cel balcanic care umflă tot. Vezi ce ai păţit?!

BEBIŢĂ

Eşti urâcioasă şi rea!

VANDA

Olueizzz, păstorul tău, că de nu aş fi eu…

BEBIŢĂ

Centura mă mânca. Ştiu, Vando, placa…

VANDA

Irealitate, grăiesc?

BEBIŢĂ

                                      (mergând spre geam)

Privesc spre turma asta de vântură lume. Ce vor ei de la viaţă? Le-am dat lefuri pentru nemuncă, compensate, sporuri…

VANDA

Înţelegi ce vezi sau doar vezi?

BEBIŢĂ

Mă uit doar şi disting mutre smotocite de ură, pe rândurile din faţă, pentru ca mai apoi să zăresc grămada de scutieri şi mult în spate trădătorii…

VANDA

Nimic special?

BEBIŢĂ

Trădătorii!

VANDA

Dă-i, încolo! Noi i-am învăţat să iasă în stradă, să înghită broaşte dacă le cerem sau să planteze flori pe mormintele ‘telectualilor. Dar totuşi nu-ţi sare nimic în ochi?

BEBIŢĂ

Cât de fericiţi pot fi în prostia lor! Doar atât.

VANDA

Ura din priviri le trădează invidia. Citeşte-i şi vezi toată hidoşenia pământului, numită “Om nou”. Voi l-aţi creat pe la APACA, prin pieţe, când îi puneaţi să aclame: “Nu ne vindem ţara!” Râdeaţi atunci. “O prăduim noi”, parcă aşa ripostaţi ironic. Tot te mai chinui cu privitul?

BEBIŢĂ

Studiez gramatica discursurilor…

VANDA

Vociferări. Circumstanţiale de timp şi de loc.

BEBIŢĂ

Cuvintele ţipate nu pot compune fraze.

VANDA

Ţi-au prins bine lecţiile despre dispreţul public.

BEBIŢĂ

Până să te cunosc pe tine şi înainte de a intra-n augusta-ţi ta familie, mai preţuiam norocul ageamiului de a ajunge cineva.

VANDA

Ipochimene, fără creiere!

BEBIŢĂ

Am pierdut, cu tine, sinodul moralităţii.

VANDA

Păi la câţi episcopi le-ai dat cu flit, cred şi eu!

BEBIŢĂ

Vezi albinosul de lângă stâlp? Dar mutra aia de mardeiaş, cap de turelă? Aşezarea lor în triunghi?

VANDA

Zăreşti punctul G?

BEBIŢĂ

Sunt oamenii diviziei a şasea.

VANDA

Ce boscorodeşti, acolo?

BEBIŢĂ

Ni s-a întors sistemul împotrivă sau o fi supărarea mătuşii? Semn rău. Trebuie să fugim!

VANDA

Nu pricep. Oricum plecăm. Nimeni nu ne are de grijă în insula noastră fermecată. Indulgenţele se cumpără la tarabă, vinovăţiile stau agăţate pe gulere, precum virtuţile militare, binecuvântările sunt opiu, la colţ de stradă. Ai mai văzut Paradis fiscal fără bani? Ăla e numai al nostru.

BEBIŢĂ

Nu vreau să fug! Partidul mă doreşte!

VANDA

Potoleşte-te! Acolo apărările se fac cu pliciul, te ocrotesc de muşte, iar condamnările sunt pentru bastarzi.

BEBIŢĂ

Nu-ţi face griji, iubita mea! M-am întors în singurul port din care nu pot fi izgonit: familia mea.

VANDA

Care te iubeşte.

BEBIŢĂ

Nu e nici un triumf, nici o înfrângere. Mă dădăceşti pentru că merit. Sunt un părinte, învins de prejudecăţi, umilit de certitudini, dar cu inimă de copil.

Servitoarea Clara fuge după cei doi copii care au dat buzna în salon. Nu-i mai poate prinde.

CRISTI

Nu daţi banii pe prostii! Luaţi merţane la copii!

IONUŢ

Cristi a bulit Harleiul şi s-a julit la genunchi.

CRISTI

Mi-ai promis, mamii, că-mi faci pista de carting!

IONUŢ

Mie să-mi schimbi menajeria! Nu mai pot călări mârţoaga engleză. Vreau calu’ persan. Am văzut Alexandru cel Mare cum a cucerit Babilonul. E vreau Europa, bazarul să fie al meu.

CRISTI

Să-mi schimb, oare, îngerul?

IONUŢ

Hm, doresc să-mi parchez rabla în rai.

CRISTI

Zi-i lui tata să dea un ordin, o poruncă, o hotărâre de urgenţă!

IONUŢ

De ce, mamii, nu mai răspunde îngerul la comenzi?

CRISTI

Poate l-ai setat prost. Ţi-am zis eu cum să faci! De ce nu asculţi, piază rea?

VANDA

Rezolvă mătuşa, fiţi pe pace, odoraşii mei scumpi. Lăsaţi-ne singuri!(Slujnica scoate odraslele din salon)

Dintr-o dată porneşte radioul. Se aud ştirile.

“Coruptul numărul unu al sistemului, liderul partidului îmbogăţiţilor, ticălosul cu terenuri şi vile, traficantul de testamente, este supus anchetei justiţiei în cazul moştenirilor ilegale din partea Mătuşii Tamara. În faţa casei din Făgăduinţei paişpe, domiciliul său, s-au adunat peste zece mii de manifestanţi. Revenim cu amănunte”. Omul cu părul alb dă cu pumnul în aparatul de radio.

BEBIŢĂ

Nu mai suport!

VANDA

Disperarea când vine, scoate furia din tine!

BEBIŢĂ

Aş vrea să pot a mă dispreţui, dar nu am stare.

VANDA

Mai bine ţipă să scoţi răul din tine.

BEBIŢĂ

Am atâta venin, c-omor şi un rechin!

VANDA

Potoleşte-te şi revino-ţi în fire!

BEBIŢĂ

Aş vrea să mă sinucid, dar nu vreau să fac o dramă. Cum mi-ar sta în pielea unui personaj de teatru. Câtă absurditate, dezgust şi disperare!

VANDA

Fii calm, Beibi! Familia nu te lasă la greu. E singura destinaţie în care nu trebuie să primeşti bilete de indulgenţă.

BEBIŢĂ

Decât să mă dea politicienii la câini, mai bine îmi fac harakiri.

VANDA

Eşti, Bebiţă al nostru, cel încălţat cu botoşei şi firav la mânie.

BEBIŢĂ

I-am scos din puşcării să facă bani pentru partid. Le-am dat conacele boierilor, în proprietate. S-au auto-proclamat baroni.

VANDA

Dacă nu m-ai ascultat. Aveam notariate, case de avocatură. Toate trebuiau să fie ale tale şi să te doară-n paişpe!

BEBIŢĂ

Am deschis academii de moravuri şi tot pe ei i-am pus lectori. Prostituatelor partidului le-am dat titluri, bastarzilor, pedigree, ciripitorilor regimului, fabrici de produs colivii. Şi să mai zică cineva că asta nu mai e împlinire.

VANDA

Şi ce ai câştigat?

BEBIŢĂ

Vânzătorilor de valută le-am pus industria în braţe. Oamenii de bine sunt senatori.

VANDA

Şi acum îţi râd în nas.

BEBIŢĂ

(arătând cu degetul spre geam)

Un înger bate la fereastră.

VANDA

Te-ai ţicnit?

BEBIŢĂ

Nu vezi?

VANDA

O fi vreo fantomă!

BEBIŢĂ

Aia nu umblă pe lumină.

VANDA

De ce nu intră pe uşă?

BEBIŢĂ

Pe ciobani i-am făcut latifundiari.

VANDA

Investitori strategici, nu zici?

BEBIŢĂ

Croitoreselor le-am creat case de modă. Birjarilor lui tata le-am deschis farmacii cu acte în regulă, producătorii de chipie sunt astăzi baştani de supermarket-uri.

VANDA

Şi acum toţi vin şi spun că tu eşti măsura corupţiei!

BEBIŢĂ

Fiilor nomenclaturii le-am pus averea ţării pe tavă.

VANDA

Te-ar mânca fript!

BEBIŢĂ

Zeloţilor partidului, conturile din străinătate. Pe săraci i-am făcut bogaţi. Neamurile de slugi sunt azi stăpâni. Le-am dat la toţi, să fie, de la fiecare după posibilitate, fiecăruia după nevoi, pe linia partidului, mamă, tată, frate!

VANDA

Mătuşă, nu zici?!

BEBIŢĂ

Asta e specialitatea ta!

VANDA

Dar Curtea Supremă a rămas în Cartea mea funciară, că de mă lăsam după tine acum erai în boxa acuzaţilor!

BEBIŢĂ

Judecătorii sunt inamovibili.

VANDA

Aşa spui tu la fraţi de gineri de soră ai tătânelui meu?

BEBIŢĂ

Nu mă mai cunoaşte nimeni, nici portarul de la palat.

VANDA

Magistraţi-mi ciugulesc din palmă. Am ştiut să le dau cu măsură. Să fie mereu flămânzi.

BEBIŢĂ

Degeaba! Sunt independenţi.

VANDA

Când te-am luat din băncile şcolii, ţi-am spus că te duc sus, numai să taci şi să asculţi de mine. Tu te-ai înălţat, ţi-ai zis că ţi se cuvine. Trufia e patimă, puterea e mijloc, nu un scop în sine, bărbătuşul meu.

BEBIŢĂ

Întotdeauna te-am ascultat, Vando!

VANDA

Atunci, puneţi şoşonii şi şterge-te la nas. Există oameni care spun adevărul, fiinţe care recunosc că mint şi a treia categorie e a celor care nu recunosc niciodată.

BEBIŢĂ

Neiertătoare e soarta. Nimeni nu mai dă un telefon (omul sare să formeze un număr).

VANDA

Nu fă prostii!

BEBIŢĂ

Vreau să sun la partid. Să rog să adune analiştii.

VANDA

Revino-ţi în fire!

BEBIŢĂ

Am împărţit blazoane, certificate de legitimitate, favoruri.

VANDA

Da. Nu vezi că “Meritul infracţional” a ajuns adeverinţă de intrat in Top?

BEBIŢĂ

Doar pentru gloria sistemului şi veşnica lui propăşire, ferecat-am arhivele?

VANDA

Nici măcar statuie nu eşti!

BEBIŢĂ

Ştiu ce fac. Fac ce ştiu. Dar fac.

VANDA

Pe cine? Acum? Mai poţi cu atâta supărare?

BEBIŢĂ

Ştie poporul că pot mult.

VANDA

Fac tura când îmi vine!

BEBIŢĂ

Eu mă gândeam la casele de licitaţii, că doar nu o să las Parchetului să isprăvească bunătate de colecţii.

VANDA

Păi ai şi tu o grijă.

BEBIŢĂ

(formând un număr de telefon)

Să vie custodele de la muzeu. Îl aştept pe Făgăduinţei paisprezece. Să aibă grijă cum trece prin mulţime.

VANDA

Ce-ţi mai coace piticul?

BEBIŢĂ

O să vezi.

VANDA

Fără mine nu mişti un degeţel, înţelesu-m-ai?

BEBIŢĂ

E job-ul meu.

VANDA

Să-ţi aduc registrul de casă?

BEBIŢĂ

Mai bine registrul tactic.

VANDA

Acela e la mine în cap, drăguţă.

BEBIŢĂ

Vreau să nu las cerberilor să se înfrupte din agoniseala mea.

VANDA

Aici e singurul loc unde tu decizi. Chestia cu arta e jucăria ta.

BEBIŢĂ

Dar dacă mă încurc la hârţoage?

VANDA

Mai trebuie să înveţi să te mai descurci şi singur. Oricum ce ai prin case de licitaţii e mizilic.

BEBIŢĂ

Aşa zici tu la milion?

VANDA

La mai mare.

BEBIŢĂ

Păi numai vine omul?

VANDA

Cine?

BEBIŢĂ

Custodele!

VANDA

Care custode?

BEBIŢĂ

Omul pe care-l aştept să vină.

VANDA

Ai siiiiii!

BEBIŢĂ

Văd că nu-ţi pasă.

VANDA

De el nu, de tine da!

BEBIŢĂ

Să mai sun o dată?!

VANDA

Unde?

BEBIŢĂ

La muzeu.

VANDA

De ce?

BEBIŢĂ

Să-mi număr piesele.

VANDA

Pentru ce?

BEBIŢĂ

Să tranzacţionez.

VANDA

Principiile?

BEBIŢĂ

Tablourile.

VANDA

Bine.

BEBIŢĂ

Nu mă asişti?

VANDA

La ce?

BEBIŢĂ

La descărcările de gestiune.

VANDA

Dacă sunt grele nu mă bag. Nu ridic un ac.

BEBIŢĂ

Cu mintea, nu cu braţele vânjoase.

VANDA

“La  trecutu-ţi mare / mare viitor!”

BEBIŢĂ

Bate!

VANDA

Cine?

BEBIŢĂ

Custodele!

VANDA

E la Louvru.

BEBIŢĂ

Poftim?

VANDA

Custodele!

BEBIŢĂ

Păi am poruncit să vină.

VANDA

Cui?

BEBIŢĂ

Directorului.

VANDA

Clara! Deschide, instalatorului.

BEBIŢĂ

Simt că mă lasă nervii.

VANDA

Ţine-i în corsaj.

BEBIŢĂ

Pe nervi sau pe negustorii de artă?

VANDA

Pe nervi.

BEBIŢĂ

Îţi râzi de mine?

VANDA

Fabrici şi uzine!

BEBIŢĂ

Să-mi număr colecţiile risipite prin depozite şi prin casele de licitaţii.

VANDA

Bine. Socoteşte. Să-ţi aduc abacul?

BEBIŢĂ

Da.

VANDA

Două la deal, trei la vale, una la iarmaroc.

BEBIŢĂ

Ascunzi ceva?

VANDA

Iluziile. Dispreţul e la vedere.

BEBIŢĂ

Asta se vede din lună.

VANDA

Eu sunt sfârcul şi buricul pământului.

BEBIŢĂ

Eu, ce aş fi?

VANDA

Nimeni.

BEBIŢĂ

De când, asta?

VANDA

Din totdeauna.

BEBIŢĂ

Mă înţeapă inima, vai mă prăpădesc (personajul pune mâna la inimă şi cade în genunchi). Simt o gheară. Au, nu pot a respira, mă ia cu năduşeli, chemaţi ambulanţa!

VANDA

Aoeleo ! Bebiţă ! Nu ne face tu una ca asta!

În cameră dau buzna cei doi copii şi Clara. Îl iau toţi patru pe sus şi-l duc spre ieşirea secretă.

CLARA

Să nu se fi pricopsit şefu’ cu vreo angină din aia ppp..electorală!

Salonul e invadat de manifestanţi. Totul este vandalizat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ACTUL ll

Personajul masculin e căzut într-un somn prelung. Din cadru se remarcă patul cu noptiere, pereţii albi, un tablou, pictură în ulei şi oglinda veneţiană. Pe un balansoar, o matrioşcă îmbrăcată în alb, ce poartă pe cap o pălărie cu boruri mari, de aceiaşi culoare, se leagănă, fumând ţigară de la ţigară. Doar panglica neagră face contrastul.

BEBIŢĂ

Uau, Tamara! Am murit deja?! (dă să se pipăie)

FANTOMA

Dasfidania! Niet, Biebiâţî! Ia fantomskaia!

BEBIŢĂ

Fugi să nu te vadă cineva!

FANTOMA

Statura mea depăşeşte lumea trupească. Sunt vizibilă doar pentru cei care nu au avut ochi să mă vadă. Cum ai fost !

BEBIŢĂ

Eram mereu ocupat.

                                                FANTOMA

Acum sunt cu tâni (un rânjet supra-natural îl înfioară pe bolnav). Nu mai scapi de mini!

                                                BEBIŢĂ

Dar eu, nu te doresc!

FANTOMA

Umenia tetia dlia sahar!

BEBIŢĂ

Să te mănânce Iadul!

FANTOMA

O să mă vrei, de acum încolo, Biebiâţî! (dă să se bage în pat alături de personajul cuprins de disperare)

                                                BEBIŢĂ

(respingând-o dizgraţios, dar şi speriat în acelaşi timp)

Nu! Văleu. Nu ai carne pe tine. Eşti imaterială. Diavol curat.

FANTOMA

Poftim?! Sunt uocen crasnâi, foc, spirit şi umbră luminoasă.

BEBIŢĂ

Aprinde-mi lumina!

                                                FANTOMA

Cac? Tavarişcii au stins demult lampocica. Ia venit să pişulesc contorul. Nu poci trudi cu obiectele materiale, nu pricepi?

BEBIŢĂ

Ce vrei de la mine?

FANTOMA (cu râs mefistofelic)

Totul!

BEBIŢĂ

Sunt vânătorul propriei mele singurătăţi. De ce îmi alungi prada? Nu ţin minte să te fii căutat.

FANTOMA

M-ai făcut o starletă. Tî priciom?

BEBIŢĂ

Nu ai fost decât un matador aruncat în arena fiscului. O rudă care şi-a arvunit dreptul de semnătură pentru doi colaci de Paşti şi un bax de ţigări.

FANTOMA

Şi o dulamă. Ai uitat. Dar acum sunt celebră. Tac ocen haraşo!

                                                BEBIŢĂ

Ai ieşit din viaţa noastră. Ce tot insişti?

FANTOMA

Te-ai picălit.

BEBIŢĂ

Du-te!

FANTOMA

Gde?

BEBIŢĂ

În tăcere. Şi nu mai fuma aici!

FANTOMA

Nu poci! Nu mai sunt mujică! Nu vezi cum cântă lumea afară pentru mine?

Se aud în surdină acordurile cântecelelor: „Mătuşa Tamara / salvează toată ţara, / Scăpăm de povară / Dulce Tamară!”. „Când vântul nu mai poate bate-n geam/ Şi magii vestesc profeţia / O lume aşteaptă dinspre-ocean / S-aducă Tuşa, bogăţia / Noi nu mai muncim / Noi nu mai gândim / De mâine cu toţii boierim / Tămărim / Tămărim”.

BEBIŢĂ

Ai marcat banu’! Ce vrei? Nu ajungeai aşa zdrahoană din pensia ta.

                                                FANTOMA

Nu fă pe niznaiu’! Tămăresc! (zâmbeşte ironic)

BEBIŢĂ

Le avem pe ale noastre, du-te învârtindu-te şi vino când te vom chema noi!

FANTOMA

Sunt parte din familie. Am drepturi, concrietnâi.

BEBIŢĂ

Ai avut. Acum, eşti doar amintire.

FANTOMA

Şi-n pârvâi raion la jurnale. Tot narodu gavareşte numai despre menia. M-am gruzit ce cotă de târg are umbra mea. Am balşoi slavă.

BEBIŢĂ

Măcar te pomeneşte lumea. Da’, devii cicălitoare. Ţi-ai trăit traiu’, ţi-ai mâncat mălaiu’!

FANTOMA

Mi-aţi ars trupul ca pe raskolnici din spirit creştin sau din dispreţ faţă de religie?

BEBIŢĂ

Din igienă. Dar pleacă o dată, nu mă mai stresa! Mă tai la angină cu supărarea!

FANTOMA

Păi am prins gustul bişniţei.

BEBIŢĂ

Şi ce vrei de la mine?

FANTOMA

Să mă lansezi pe orbită. Nu vezi ce castium am? (se ridică din balansoar şi face o piruetă)

                                                BEBIŢĂ

Bag samă că te-au izgonit din cer. Ai fugit de cazanul cu smoală?

                                                FANTOMA

Pacemu? Menia? (mirându-se) Am cărat pentru voi pricină de putere. Păi dacă nu coboram noi, matrioştile, cu flamurile roşii, de pe tancurile sovietice, ai mai fi fost te bia mare dregător?

BEBIŢĂ

Ştiu. Davai ceas, davai palton… Haraşo tovărăşie!

FANTOMA

Păi sunt eu degeaba fantoma comunismului?

BEBIŢĂ

Eşti expirată. Acum suntem pe alt trend. Vreau să cad în somn.

FANTOMA

Mai bine cazi la mine în braţe, Biebiâţî al meu!

BEBIŢĂ

Nu-mi plac matrioştile!

FANTOMA

Dar banii mei ţi-au prins bine, ocen haraşo?

BEBIŢĂ

Nu ţi-e ruşine?! Ai fost doar o identitate închiriată, mătuşă folosită, o spălătoreasă de bani. Atât.

FANTOMA

Dar am prins gustul, Biebiâţî. Doljen, panimaiu, vreau să mă prăduieşti ca pe o târfă în târgul presarilor.

                                                BEBIŢĂ

Adică? (Îşi şterge sudoare de pe frunte) Iar să leşin? Asta-mi trebuie la boala mea?

FANTOMA

Târguim. Ia haciu să angajez la tini, ca aghent dî imajine.

BEBIŢĂ

Păi eşti o nălucă, vai m-ai năucit! Pierd şi bruma de luciditate.

FANTOMA

Fă bani cu mine, nu fii idiotskaia!

                                                BEBIŢĂ

(la mirosul banilor se lasă înduplecat)

Bine. Mă bag. Dar facem pe de trei. Vanda va da cărţi dacă cerem.

FANTOMA

Acum nu mai merg la cacealma. Intru servită în joc. Na mesto!

BEBIŢĂ

Care e planul?

FANTOMA

Sluşati. Eu, ca orfelina evadată a cerului, voi conduce acţiunea.

BEBIŢĂ

Şi în căruţă şi-n teleguţă?

FANTOMA

U menia discrietnâi. Nu mai poci a apărea în vidiri. Te prezinţi cu imajinea mea. Cu slava mea balşoi tu vei roboti să faci ruble.

BEBIŢĂ

Euroi, vrei să zici. Asta-i muzica ce-mi place. Să fac bani, bani şi iar bani.

FANTOMA

Vei avea mult de muncit. Pricina nu va fi uşoară. Va trebui să trudeşti un proiect mai neobişnuit, dumiritu-a-i? Imajinea unei jenski, ce nu există trupeşte. Tu vei fi un evanghelist al noii mele doctrine economice.

BEBIŢĂ

Agent de propagandă, vrei să zici.

FANTOMA

Ajent. Cum gavareşti tî.

BEBIŢĂ

Păi să mă înveţe Vanda cum să fac. Eu nu prea ştiu. Am avut specialişti, promotori, advaizări, tot baletul din lumea comunicării mi se închina.

FANTOMA

Maia pocitanie!

BEBIŢĂ

Poftim?

FANTOMA

Omajiile mele, aşa gavarit-am!

BEBIŢĂ

Tre’ să dorm!

FANTOMA

Ne punem la trudă, că nu-i vreme de izmenit!

BEBIŢĂ

Nu ştiu cum să încep!

FANTOMA

Sluşati (Aduce din altă cameră un flip-chart). Mă desenezi pe mine cum îţi dictovat eu.

BEBIŢĂ

“Dicta”, poate! Nici acum nu ai învăţat limba ţării.

FANTOMA

Unde ai mai văzut colonizatori care să uciti vorba celor ocupaţi?

BEBIŢĂ

Lasă gargara! Cum să te pictez? (se apropie de tablă)

FANTOMA

Ia carandaşul şi fă-mă crasivâi. (Se ridică din balansoar, scoate o casetă din buzunar, o pune în aparat, dă muzica tare şi începe să fredoneze o piesă rusească şi să danseze: “Oci ciornâie…, oci jurie….oci straşnâie i precrasnâie…Cac liubliu ia vas…Cac doius ia vas…Zvac, ne vî debrîi ceas…Uvidal ia vas! “)

BEBIŢĂ

Mai încet!

FANTOMA

Aici, acum eu dau ucazul! Panimaiu?

BEBIŢĂ

N-am mai făcut o fantomă!

FANTOMA

O să o faci! (râde mefistofelic) Până de utrenie mă desenezi ca pe o prinţesă bielâi, pe fond ciornâi. Iemblema să fie o pălărie.

                                              BEBIŢĂ

Păi asta e treabă de ucenic. Eu sunt profesor cu titluri, academii din lume mă recunosc, numai Nobelu’ mi-a scăpat … Banii au ajuns prea târziu în fundaţia scandinavă (vădit supărat).

FANTOMA

Roboteşte la partriet şi nu mai istorisi !

BEBIŢĂ

Da. Fac cum zici tu.

FANTOMA

Ceva speţialnâi, dar bâstro. Nu uita brasliet, broş, să fiu ocien crasivaia. (continuă dansul pe fond muzical. Din stradă se aude murmurul mulţimii care preia pasaje: “Oci ciornâie…, oci jurie….oci straşnâie i precrasnâie…Cac liubliu ia vas…Cac doius ia vas…Zvac, ne vî debrîi ceas…Uvidal ia vas! “)

                                             BEBIŢĂ

Averea trebuie să spargă ochiul?

FANTOMA

Trudeşte nepoate! Nu mai da din plisc! Sluşati muzica.

BEBIŢĂ

Aşa e bine? (Îi arată lucrarea, foarte sigur pe el)

FANTOMA

Necac. Arăt doar pricopsită, nu şi crasnâi. Scoate ridurile bătrâneţii din partriet şi fă-mă de patruzeci de ani, ne oceni!

BEBIŢĂ

De ce ţipi?! Vrei să mă ia la inimă?

FANTOMA

Poci a deschide ocnele?  Se aude ceva de afară.

BEBIŢĂ

Ce? Nu ţi-a trecut stalinita?

FANTOMA

Ferestrele, bă!

BEBIŢĂ

Aha! Eu am şcoli la Paris, Viena, nu sunt cu Lomonosov-ul la bază, precum alţii.

                                           FANTOMA

Ce vremuri?… Câtă slavă…   “Oci ciornâie…, oci jurie….oci straşnâie i precrasnâie…Cac liubliu ia vas…Cac doius ia vas…Zvac, ne vî debrîi ceas…Uvidal ia vas! “)

BEBIŢĂ

Curve zvetiţe!…Haide muciaţe! Iuuuuuuurriiii!

FANTOMA

Asta-i de la sârbu’ Goran.

BEBIŢĂ

Nepreţuit tablou! (admirându-şi opera)

FANTOMA

Vezi cum sunt ceasurile vremii… Ieri gherţog, azi păpuşă la mătuşă! (Un râs mefistofelic îl înfioară pe bărbatul tot mai obosit şi cu chef de somn)                                             BEBIŢĂ

Gata!

FANTOMA

Dama ne sluşcam balşoi!

BEBIŢĂ

Iar mă iei în limba lu’…

FANTOMA

Adică, jenska nu e grasă! Asta am spus. “Ocen hudaia!”

                                            BEBIŢĂ

Foarte slabă…

FANTOMA

Vezi că mai ştii ceva de la socri.

BEBIŢĂ

Cad de somn!

FANTOMA

Mai ai de făcut bizniz-planul.

BEBIŢĂ

Mă lasă nervii!

FANTOMA

Nu te opinti! Nimic nu-i fără rosta.

BEBIŢĂ

Şi cum fac?

FANTOMA

Păi chiar aşa de prost eşti? Ai dijmuit ieconomia ca un patri…huoţ şi nu ştii cum se scot ruble din imajinea mea?

BEBIŢĂ

O să-l chem dimineaţă pe Sârbu şi o să mă consult cu el.

FANTOMA

Poţi să-l aduci şi pe Rusu de la Cernomoreţ, dar tre’ să ştii ce să ceri.

BEBIŢĂ

Un milion!

FANTOMA

Cac?

BEBIŢĂ

Atunci cât?

FANTOMA

Orice oligarh înstăpânit peste strană poate scoate de opt ori suma. Obligatnâi!

BEBIŢĂ

Opt milioane?!

FANTOMA

Păi nu te gândeşti la narodul din stradă? Vrei să fie luat dvoreţu cu asalt de investitori? Razumeşi?

BEBIŢĂ

Înţeleg planul. Să dăm bani prostimii să tacă!

FANTOMA

Până să vă luaţi zborul spre “Ingustizia” trebuie să aveţi linişte, netot mai eşti!

BEBIŢĂ

Vanda decide!

FANTOMA

Tu eşti fiu’ ploii?

BEBIŢĂ

Pot să zici: “azilant în spaţiul de interese al familiei”.

FANTOMA

Tot o lungeşti. Vreau bizniz-planul. Gde mă prăduieşti, cac mă prezinţi, co(n)go mă dai?

                                                  BEBIŢĂ

Dacă ramuri bat în geam / Şi se cutremur plopii / Pe Făgăduinţei am adus un neam/ De fraieri să mă aproprii!

FANTOMA

Înduioşător! Dar ai deviat de la subiect. Dactrina mea?

BEBIŢĂ

Păi e simplă. Oul scoate opt pui dacă are găina bună.

FANTOMA

Dar sleduşcie… Uite ce rubaşcă am!

                                                  BEBIŢĂ

Faci caterincă! Dar dacă nu e cocoş…

FANTOMA

Injineria financiarî trebuie daviedită narodului. De aia e dactrina…programul…razumeşi?

                                                 BEBIŢĂ

Să mă consult cu colegii mei, academicienii.

FANTOMA

Necac! Garanţiile îs simple. Banii vin la partiafelu’ babei şi mulţimea cade leşinată. Vezi cum se aude de afară: „Mătuşa Tamara / salvează toată ţara, / Scăpăm de povară, / Dulce Tamară!”

                                                BEBIŢĂ

Lumea e în delir.

FANTOMA

Tot noi cu aparatul am creat magia.

BEBIŢĂ

Ai pile şi în cer?

FANTOMA

Tare idiotskaia eşti! Structurile noastre sunt veşnice, atât pe pământ cât şi în lumea de dincolo. Dactrina, dactrina  e cât în lună şi-n stele.

BEBIŢĂ

Dar banii, banii cum vin?

FANTOMA

Pentru ideile novâi, pentru gândurile straşnâi, în memoria îngrijitorilor de de robi, omorâţi după ce şi-au făcut datoria, vrednicii gospodari, merită să prăduim.

BEBIŢĂ

Cum?

FANTOMA

Din concesionarea imajinii mele către producătorii culturali. Ei vor fabrica stacane, rubaşte, campiotnâi, chipie, castiume, cu toate cu partrietele mele.

BEBIŢĂ

Asta e o industrie.

FANTOMA

Dacă narodul cere…

BEBIŢĂ

În capitalism totul e de vânzare.

FANTOMA

Prăduim tot. Opiu popoarelor, nu gavareşti aşa?

BEBIŢĂ

Nu furăm!

FANTOMA

Vindem, asta înţelege narodu eliberator prin prăduială.

                                                BEBIŢĂ

Feriţi-vă de burghezia roşie!

                                                FANTOMA

Lasă-i pi aşiiiia! Imajinea mea…asta punem pe tarabă.

BEBIŢĂ

De ce?

FANTOMA

Ca să facem parale.

BEBIŢĂ

Pentru ce?

FANTOMA

Să aveţi cale liberă spre “Injustizia”.

BEBIŢĂ

De ce?

FANTOMA

Să vă tămăriţi!

BEBIŢĂ

Te pui pe snoave?

FANTOMA

Te eliberez şi eu devin jenski de slavă. Biruim pe dva frontî.

BEBIŢĂ

Cad de somn!

FANTOMA

Dormi oleacă! Eu te veghez. Tot nu mă primeşti lângă tine?

BEBIŢĂ

Niet! Să nu amestecăm borcanele. Afacerile sunt afaceri…

FANTOMA

Pravila o fac eu! (Femeia se aruncă în pat peste bărbat)

Tamarei i se cântă de                                                                               afară o odă. Bebiţă                                                                                   adoarme acoperit de                                                                                 mângâierile mieroase ale                                                                         fantomei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ACTUL lll

Salonul vandalizat de taberele de afară, aflate în conflict, se reface. O echipă de lucrători schimbă destinaţia casei. Câţiva tineri ţin portrete ale Tamarei în mâini, cu spatele la perete. Spaţiul este umplut cu pălării, obiectul asociat ‘mărcii’ Fondului de renaştere. Câteva ghişee, abacuri, o casă de bani sunt aduse pentru a crea ambient. Bebiţă stă într-un fotoliu, căzut pe gânduri. Într-un colţ, copiii iau micul dejun. Agitaţia se termină rapid.

IONUŢ

Mamii, mi s-a băgat azi noapte un înger pe geam!

CRISTI

Mie, o fantomă!

VANDA

Mâncaţi mai repede că începe acţiunea!

IONUŢ

Care e diferenţa dintre un înger şi o fantomă?

CRISTI

Primului, natura i-a dat aripi şi pene să zboare, iar a doua moare de ciudă că n-are!

VANDA

Bebiţă, vino de lămureşte copiii!

BEBIŢĂ

(trezit parcă din somn)

Ce să spui? Cine? Cum? Ce?

FANTOMA

          (invizibilă pentru cei din salon, şopteşte bărbatului căzut pe gânduri)

Fă o descriere elegantă! Ia haciu vidiet!                          

BEBIŢĂ

Îngerii sunt nişte închipuiri ce vin pe rând sau în haită…

CRISTI

Cu figuri zâmbăreţe, drăgălaşe fiind!

BEBIŢĂ

…pe când fantomele au formă şi trup şi sunt întrupările celor care se întorc din moarte pentru că nu au rezolvat toate problemele celor dragi.

FANTOMA

Brava (bate din palme)!

                                                CRISTI

Dar de ce fantoma are cearşaf pe cap?

BEBIŢĂ

Ca să îi păstrezi memoria feţei, de atunci de când era în viaţă.

CRISTI

M-am liniştit. Nu era Mătuşa Tamara! N-am cunoscut-o!

BEBIŢĂ

                ( întoarce capul în spre perete, adresându-se fantomei)

Netoată mai eşti! Te-ai dus în camera copilului, după ce am adormit?

FANTOMA

Am dreptul să-mi văd nepoţelul, măcar acum. Şi am mai fost plecată, poco….

BEBIŢĂ

Unde? Să nu faci vreo prostie.

FANTOMA

La un cumătru de partid. Are şi el nevoie de oare ce hăcuit de bani.

BEBIŢĂ

Eşti nebună de legat!

FANTOMA

Ei spanac! Îmi intru în rol.

IONUŢ

Mamii, tatii dă din cap şi vorbeşte singur!

VANDA

Taci şi termină de mâncat!

Muncitorii scot din instalaţia de aerisire un săculeţ, pe care-l deschid. Vanda sare să-l ia.

BEBIŢĂ

Ce te-ai aruncat aşa?

VANDA

(numărând verzişorii)

Am şi uitat de ei.

BEBIŢĂ

Ce sunt?

VANDA

Marafeţi din căzături.

BEBIŢĂ

Din ce?

VANDA

Din căzături. Resturi…

IONUŢ

Uau! Lovele pentru cămile.

CRISTI (fredonând muzica din căşti)

Mai Boni iz ovăr di oşăn, / Mai boni iz over ză si, / Mai Boni iz ovăr ză oşăn, / Oh, bring bec mai Boni tu mi!.                                                                                                   COR

                   (Vanda, Bebiţă, Clara, Ionuţ, Cristi, ţinându-se de mână)

„Bring bec, bring bec, / Oh, bring bec mai Boni tu mi, / tu mi, /

Bring bec, / bring bec, / Oh, bring bec mai Boni tu mi!”

FANTOMA

(un huruit şi apoi un strigăt auzit de toţi)

Blasfiemiâi!

BEBIŢĂ

          (întorcându-se spre peretele din spate)

Sperii copiii! Taci!

                                                IONUŢ

Uau! Saundul e ca-n Gostbastărz!

CRISTI

Să luăm ectoplasmele şi să scăpăm oraşul de stafii.

IONUŢ

Leţgău! (Copiii scot iataganele din dulăpiorul cu jucării. Taie perdele, spre disperarea Clarei care fuge după ei. Muncitorii ciocănesc, din stradă se aud scandări, casa e într-o agitaţie de nedescris)

                                                FANTOMA

(se apropie de Bebiţă)

M-am săturat de atâtea perversiuni în dvoreţul ăsta.  Băgaţi-vă minţile în cap şi nu mai spurcaţi amintirea comandamentelor de diadi i teti! Razumeşi?

                                                BEBIŢĂ

(dă din cap)

Mda…

FANTOMA

Ţâ-i ruşâni dî familia noastră?

BEBIŢĂ

Pst!…(punând degetul la buze)

                                                FANTOMA

Tăt te mai izmeneşti?!

BEBIŢĂ

Îhî…

FANTOMA

Tablourile (arătând către picturile cu potretele în ulei ale mătuşii, ţinute în mâini de tineri) te urmăresc. Chipurile nu pot sta blege să-ţi contemple neputinţa. Dau doar un semn şi se cutremur’ tavanul.

BEBIŢĂ

Nu fii urâcioasă.

FANTOMA

Idite vî la pragramskaia!

BEBIŢĂ

Bisnis-planul!

VANDA

Ce plan, drăguţă? (mirată, dar şi îngrijorată)

BEBIŢĂ

Nimic. Vorbeam de unul singur.

VANDA

Să nu ai febră, să te tragă iar la inimă!

BEBIŢĂ

Nu, mămică! Sunt tare.

VANDA

…ca fularul! Mă duc să dau primele la oameni. Clara, cheam-o pe Dina Vas, jupâna Fondului. Să plătească următorii şase sute şaizeci şi şase de investitori.

CLARA

Să intre primii zece!

Pentru că timpul achitărilor, al întocmirii tabelelor ar fi durat prea mult, ghişeele se mută în stradă. Lumea fredonează: „Mătuşa Tamara / salvează toată ţara, / Scăpăm de povară / Dulce Tamară!”. „Când vântul nu mai poate bate-n geam/ Şi magii vestesc profeţia / O lume aşteaptă dinspre-ocean / S-aducă Tuşa, bogăţia / Noi nu mai muncim / Noi nu mai gândim / De mâine cu toţii boierim / Tămărim / Tămărim”. 

BEBIŢĂ

Clara, formează-mi şi tu numărul lui Rusu! Cere-l pentru mine.

CLARA

Da, stăpâne! Imediat.

BEBIŢĂ

( vorbind cu cel de la capătul firului )

Am o afacere pentru tine. Te aştept în Făgăduinţei paişpe. Nu Biruinţei, Făgăduinţei, nu auzi? Ai şi uitat deja unde e casa mea? Te aştept să batem palma. E o afacere grasă. Am marfă ţâţă de mâţă! Ca pe timpuri, şerii!

VANDA

Ce pui la cale? Tu eşti un om bolnav.

BEBIŢĂ

Riăli?

VANDA

Bolnav pentru justiţie. Mama a scos certificat pentru Bebiţă al ei.

BEBIŢĂ

(bătând din picior)

Nu vreau să fiu făcut nebun cu acte!

VANDA

Ce? Preferi să zaci prin penitenciare cu borfaşii de drept comun? Nici n-ai fi coleg cu posesorii “meritului infracţional”. Pe ăia oricum i-ar salva sistemul.

BEBIŢĂ

Eu râvnesc să-mi fac castium Tamara, să port rubaşcă crasnâi, să-mi pun gât legău “kremlinskaia” şi să fiu ocien moşnâi.

VANDA

Te-ai dilit de tot?

FANTOMA

Dă-te în spectacol! Mergi până la capăt. E bine, măh?

BEBIŢĂ

(cântă)

“Oci ciornâie…, oci jurie….oci straşnâie i precrasnâie…Cac liubliu ia vas…Cac doius ia vas…Zvac, ne vî debrîi ceas…Uvidal ia vas! “

IONUŢ

Ce bagă, tatii, din top?

VANDA

Din repertoriul familiei. (Mama copiilor preia refrenul) Cac doius ia vas…Zvac, ne vî debrîi ceas…Uvidal ia vas”

Sună soneria. Apare personajul cu numele de Rusu. Bebiţă îl înghesuie într-un colţ şi-i vorbeşte la ureche.

RUSU

Greu am mai trecut de mulţime.

BEBIŢĂ

Într-o lume a făgăduinţei există visare, entuziasm dar şi prostie. Cine ştie să stârnească entuziasmul poate scoate scrisori de interese din prostia umană.

RUSU

Bilete la ordin!

BEBIŢĂ

Chiar şi cecuri fără acoperire.

RUSU

Să trecem la treburi concrete!

BEBIŢĂ

E vorba de imaginea Tamarei…

RUSU

Eşti Sfântul Petre?

BEBIŢĂ

Doar agentul ei de piar.

RUSU

Corect. Nici nu credeam altfel. Şi ce diluim?

BEBIŢĂ

Brenduim numele ei. Pălăriile pe care le vezi sunt părţi din identitatea dumneaei.

RUSU

Să fiu eu producătorul?

BEBIŢĂ

Investitorul, mâncacias!

RUSU

Intră brendu’ în proprietatea mea?

BEBIŢĂ

Exact.

RUSU

Pe moacă şi ne înţelegem noi pe “Ingustizia”?

BEBIŢĂ

Acum am nevoie de peşcheş.

                                                RUSU

Cât?

BEBIŢĂ

Nu mai mult decât sumele pe care ţi le-am şters la bugetul de stat.

RUSU

Două, trei?

BEBIŢĂ

Ai uitat?

RUSU

Ce ?

BEBIŢĂ

Datoria.

RUSU

Care?

BEBIŢĂ

Comisionul.

RUSU

De ce?

BEBIŢĂ

Ţi-am anulat arieratele.

RUSU

Când?

BEBIŢĂ

Anul trecut, nu mai ştii?

RUSU

Cine te-a pus?

BEBIŢĂ

Apartenenţa la clan.

RUSU

Bravo!

BEBIŢĂ

Deci?

RUSU

Nu ştiu ce pot să fac.

BEBIŢĂ

Să cumperi imaginea Tamarei.

RUSU

For uat?

BEBIŢĂ

Să faci bani!

RUSU

Bine.

BEBIŢĂ

Ce bine?

RUSU

Mă gândesc.

BEBIŢĂ

Decizi, acum!

RUSU

Trebuie să-mi consult insulele.

BEBIŢĂ

Ce?

RUSU

Acţionarii.

BEBIŢĂ

Mă lasă nervii!

RUSU

Pe onoarea mea şi pe vechea legătură dintre familii, îngădui!

BEBIŢĂ

Ce?

RUSU

Să fac prinsoarea fără Consiliu de Administraţie.

VANDA

Ce tot şuşotiţi acolo? Eu sunt cu deciziile în casa asta.

RUSU

Nu semnăm deci nimic? (adresându-se bărbatului).

De afară se aud scandări: „Mătuşa Tamara / salvează toată ţara, / Scăpăm de povară / Dulce Tamară!”.

BEBIŢĂ

Suntem pe trend, eşti nebun?

                                                RUSU

Dacă e să mă înduioşez la cutiuţa cu amintiri, fără să caut neapărat o nişă de piaţă, mă învoiesc!

BEBIŢĂ

Semnezi sau te dau dracu’?

RUSU

Vrei să strici totul la final?

BEBIŢĂ

Am şi eu o batoză de orgoliu pe care n-o duc la moară.

RUSU

Onoare să avem, că resturile…e mizilic!

BEBIŢĂ

Adreeane, am ştiut eu că nu mă laşi la greu.

RUSU

Pentru sistem primesc, pe jurământul fratern mă ostoiesc, sunt de principiu, întocmai, de acord.

BEBIŢĂ

În trei ore vreau banii.

RUSU

Cât?

BEBIŢĂ

Patru milioane, plus redevenţa…politeţuri, şerii!

RUSU

Iţ ă big dil!

                                                BEBIŢĂ

Ni’ca toată!

RUSU

Scorul total, zi-mi-l!

BEBIŢĂ

Opt bucăţi.

RUSU

Să fie primit!

BEBIŢĂ

Şi produci cât vrei?

RUSU

Mai mult decât înghite poporul?

BEBIŢĂ

Cestiune de management. Nu mă bag în prăvălia ta! Batem palma?

                                                RUSU

Da. Ca pe timpuri…

BEBIŢĂ

Cum le ştii tu pe toate (îl îmbrăţişează pe producător).

RUSU

La un pătrat de ceas, trecut de timpul amiezii, vine duba şi aduce mangoţii.

BEBIŢĂ

Să-ţi dau logoul.

RUSU

Meştere, să nu omorâm creaţia cu detaliul! Slugile se ocupă de mărunţişuri, se poate?

BEBIŢĂ

Ţi-am pus comoara în braţe…urmăreşte profitul şi doar profitul, Rusule!

RUSU

Nu învăţa rechinul cum să înghită plevuşca!    Treabă de temperament.

Producătorul cultural dă să iasă, fără a saluta pe nimeni.

BEBIŢĂ

Şi mai e ceva… Dacă o sărmăleşti şi la alţii… facem fifti-fifti din profit.

FANTOMA

( îşi freacă palmele)

Pricopsită treabă. Negoţ de mnogo slavă.

BEBIŢĂ

Ştie băiatul să-şi pună neuroii la produs.

FANTOMA

Acum merită să mă iei la dans.

BEBIŢĂ

Ne vede lumea.

FANTOMA

Ia fantomskaia doar pentru oamenii care n-au avut stare să mă videască în viaţă. Sunt spirit şi duh, abur sau fum, miezul din gând, contul din bancă, o mătuşă săracă de toţi adulată…. Să vie narodul să se prosterneze la măria sa, Monumentul de om, Mătuşa Tamara.

BEBIŢĂ

Acum poţi să pleci.

FANTOMA

Nu ai un pic de suflet. Mi-ai luat iar banii şi mă arunci ca pe o pravilă mulţimii? Vrei să mă ucizi a doua oară?

                                                BEBIŢĂ

Stai că sună cineva (Dă să ridice receptorul).

CLARA

Se poate, şefu?! Eu răspund.

BEBIŢĂ

Păi nu a mai sunat nimeni demult.

CLARA

(lividă la faţă, pune mâna pe microfon)

E preşedintele!

BEBIŢĂ

(se repede şi ia receptorul)

Câtă onoare, ce supriză!… Da. Am reluat activitatea….Sigur. Învârtim că doar nu o să ne lăsăm învinşi de Mioara de la Cremenal sau de Mariţa din spatele Curţii şi aia Supreme…Nu ne lăsăm… Încurajările domniei voastre sunt lănci pentru turnir…Ştiu…Parrrrrchetul…Da…E pus de ochii lumii… Mersi de telefon. A bien tu!!

                                                VANDA

Eşti salvat!

BEBIŢĂ

Nu mă lasă tovarăşii la greu!

VANDA

O fii vărsat băieţii informaţii despre Fondul de renaştere. Ştiu toţi cât suntem de dotaţi (râsete ironice).

CLARA

Un alt telefon.

BEBIŢĂ

Da domnule prim ministru. Se poate…Cumsecădenia nu e doar franşiza lui politicălii corect. Da… Ştiu… Stăm pe aproape. Frontul…Sigur…Să ne ţinem de neamuri! Vorba primului ministru e ordin… Supărările lui sunt tunet…Da! Talpa…sărutul, dat ţării. Era să şi uit! Vâna lui adună tot Sengralul, născător de lume. Dacă… vreau să mai zic…da, ascult…dacă absolutul nu ar fi îngrădit …sigur…în determinări şi stări, primul ministru era demult nemuritor. Zău cu spun ce am pe suflet.

VANDA

Dar sună telefoanele ăstea mai rău ca la centrală.

BEBIŢĂ

Altul. Răspund eu!

CLARA

Să nu fie cine cred eu!

BEBIŢĂ

Da. O echipă germană?…    Ih…şprehen doici… can comen!

VANDA

Cine? Ce vrea.

BEBIŢĂ

Televiziunile de afară vin să facă reportaje şi interviuri.

VANDA

Fondul de renaştere se internaţionalizează. Asta-i bine.

FANTOMA

Trebuie să mă iei, Biebiâţî, la dans.

BEBIŢĂ

N-ai plecat încă. Marş.

O echipă de sunetişti montează staţia de amplificare pentru mulţimea de afară şi toate conexiunile pentru ecranul cu plasmă, unde se vor proiecta cotaţiile unităţilor de fond, dar şi video-clipuri care să asigure antrenul, entuziasmul şi încrederea masei de investitori. Din firida în care s-a montat aparatura, din cauza ciocănitului tehnicienilor, cad lingouri de aur şi diamante.

VANDA

Of! Mica mea rezervă.

BEBIŢĂ

Mă uimeşti cât de strângătoare eşti!

VANDA

Valori albe pentru zile negre.

DINA VAS

(jupâneasa Fondului, intrând obosită şi agitată)

Am încheiat cele şase sute şaizeci şi şase de restituiri. S-au depus încă opt mii de cereri de intrare în Fond. E un vacarm de nedescris. Lumea se calcă în picioare, numai să ajungă să depună bani.

VANDA

Cred că nu ne mai luăm azi zborul spre “Ingustizia”.

BEBIŢĂ

Rămân cu poporul meu…investitor.

CLARA

(răspunde la telefon)

Au venit primele seturi de pălării.

                                                VANDA

Dar cine le-a făcut?

BEBIŢĂ

Şi mai vin şi bani (râzând)

VANDA

(punând mâna pe o pălărie)

Să le dăm mulţimii! (Deschide fereastra şi începe să le arunce ca pe talerele de joacă ale copiilor. Mulţimea e în extaz. Se cântă şi se dansează pe acordurile cântecelor intrate deja în folclorul popular.)

                                                 FANTOMA

Mă iei, Biebiâţî, la dans sau?… Ia vâhaju deliaiu declaraţii narodului! (merge spre staţia de amplificare. Toată lumea din casă se uită afară şi e dezinteresată de ce se întâmplă în interior)

BEBIŢĂ

Nu fă una ca asta! Fantomele nu vorbesc mulţimii. Trebuie să fie învăluite în aura de mister, nu pot fi în rând cu lumea, ele nu sunt muritoare!

FANTOMA

M-am săturat de spatele scenei. Vreau să mă arunc în braţele bărbaţilor, să fiu purtată cu slavă şi cinste, batalioane să-mi dea onorul…să ajung şi eu, măcar acum, Prinţesa din stepă…aleasă democratnâi, sluşati!

BEBIŢĂ

Ce ai de gând să faci? Răstorni toate cutumele. Nu poţi apărea în carne şi oase! Eşti o biată fantomă.

FANTOMA

În întreaga viaţă am vrut să mă dedic prastimii. Am adus revoluţia. Eu tre’ s-o închei!

BEBIŢĂ

Cred că ai evadat din ospiciul ceresc.

FANTOMA

Mă proclam sau las poporul să decidă? Tî decizi. Ieşti ajentul menea dî imajine.

                                                  BEBIŢĂ

( încercând să tragă de timp)

Trebuie să-ţi fac o simbrie. Nu poţi apărea oricum.

FANTOMA

Ia blazatskaia?!

BEBIŢĂ

Blazon, se zice.

                                                 FANTOMA

Ai zvonit specialiştii în antichităţi?

BEBIŢĂ

(formează un număr)

Acum. Să vii! Gata!

FANTOMA

Fă-mă un dans!

BEBIŢĂ

După ce vine Curatorul, o să-ţi satisfac şi poftele ăstea!

Fantoma pune la staţie piesa rusească. Nimeni nu protestează. Dimpotrivă, acordurile din “Oci crasnâi…” himnotizeaza pe cei din casă şi din afară. Bebiţă este luat în cele din urmă în braţe.

VANDA

(întorcându-se brusc)

Acum sunt sigură că tu eşti un om bolnav. Te îmbrăţişezi singur? Treci la pat!

Bebiţă ascultă şi pleacă. În salon rămâne Vanda şi cu Dina Vas să facă socotelile.

DINA VAS

Avem investitori de peste mări şi ţări. Fondul de renaştere e în creştere. Brocării dau prognoze halucinante.

VANDA

Să nu cădem în păcatul trufiei.

DINA VAS

Întocmai.

VANDA

Poporul e convins de forţa financiară a Babei.

DINA VAS

Alimentăm bine conturile şi pregătim evaporarea (râde forţat).

                                                VANDA

Tu rămâi să stingi lumina în caz de dezastru, înţelegi?

DINA VAS

În ritmul ăsta de creştere nu există riscuri, doar trebuie să avem viziune.

VANDA

O să rămâi în istoria umanităţii.

DINA VAS

Nu eu. Mătuşa!”

VANDA

Câtă forţă, ce viziune a avut Bebiţă cu brenduirea ei.

DINA VAS

Şi nici nu ţi-a cerut părerea.

VANDA

Mă şi întreb, cum de i-a venit ideea. El fără mine era doar un copil pizmaş, nu ştiu cum de s-a luminat.

DINA VAS

Păi, noi femeile, tot timpul subapreciem valoarea minţii bărbăteşti.

VANDA

Să mergem la o saună, că mi-a secat evlavia !

Cele două femei îşi lovesc, precum şcolarii, mâinile în semn de victorie, pronunţând un puternic: « Yes !» Anunţat de Clara, Bebiţă coboară pentru a discuta cu CURATORUL.

BEBIŢĂ

Vorbim direct. Am nevoie de un trecut glorios, strămoşi cât mai de marcă pentru Mătuşa noastră.

CURATORUL

La noi e ca la croitor. Comanzi şi primeşti!

BEBIŢĂ

Hai, ne ştim de-o viaţă, maestre!

CURATORUL

Păi se poate să nu servim mişuleşte clientela?

BEBIŢĂ

Mişu, parcă te cheamă, nu?

CURATORUL

De când tot am diluit prin intermediul brocărilor, m-ai uitat.

BEBIŢĂ

Aşa e, când conduci ţara. Mai pierzi din vedere baştina.

CURATORUL

Ce profil nobil doreşti?

BEBIŢĂ

Aş vrea o viţă domnească rusă, ceva din arborele genealogic al suveranilor Iveriei, Kartaliniei, Kabardinei, provinciilor Armeneşti, în cel mai rău caz, caută prin ucazuri simboluri ale familiilor prinţilor Montani şi Circasieni.

CURATORUL

Mai din neamurile cantacuzinilor, cantemirilor nu vrei?

BEBIŢĂ

Se poate şi asta. Dar am nevoie de ceva foarte credibil.

CURATORUL

Bine, boierule, facem să fie marfă ţais!

BEBIŢĂ

Nu uita de portrete de bărboşi şi cucoane dichisite, pe lângă pravilele cadastrale ale Imperiului. Era să uit! Bijuterii şi diamante vechi.

CURATORUL

Fii fără grijă, cum le potriveşte Mişulică, mai va!… Pe curând.

FANTOMA

Mi-ai promis dansul…

BEBIŢĂ

Of! Nu mă slăbeşti nici o clipă din chingi, matrioşko!

FANTOMA

Hai să te pup. (Începe să cânte: “Oci ciornâie…, oci jurie….oci straşnâie i precrasnâie…Cac liubliu ia vas…Cac doius ia vas…Zvac, ne vî debrîi ceas…Uvidal ia vas! Amândoi ciocnesc o cupă de şampanie şi se mişcă în ritmul muzicii”)

VANDA

(Femeia speriată îl găseşte dansând de unul singur pe muzică rusească)

Tu eşti un om bolnav! Te duc sus la pat. Vrei să fii terminat? Mai şi bei, purcică bătrână.

BEBIŢĂ

Cinstesc samavolnicia!

Bebiţă urcă în dormitor ţinând fantoma de umeri.

VANDA

De ce ţii mâna aşa? Te ia de la inimă?

Fantoma pune şi alte piese ruseşti, timp în care îşi pregăteşte discursul public. Apare şi CURATORUL care lasă un plic pe masă. Discret, Tamara îl desface şi-şi caută tacticos ascendenţa dinastică.

FANTOMA

(Ia o poziţie solemnă, ca şi cum ar fi pe scenă)

Distinsâi tavaraşci. A venit mamientul să vă spui soliemnâi pacemu ia inviestâi în Fond. Sunt o prinţesă rusă, cu petro-dolari, vinită să aduc prinos de bine narodului meu. Ia jivo în Fondul de Renaştere. Din eto mesto, proclam că tăt aurul din lume şi întreaga mea bagaţie o pun la bătuşală pentru binele narodului, cu drag şi suflet deschis.

BEBIŢĂ

(coborând scările în fugă)

Dar nu eşti nebună să te etalezi mulţimii!

FANTOMA

Pacemu şto? Sluşati, cum cântă narodul. ( Se aude în şoaptă şlagărul zilei: „Mătuşa Tamara / salvează toată ţara, / Scăpăm de povară / Dulce Tamară!”. „Când vântul nu mai poate bate-n geam/ Şi magii vestesc profeţia / O lume aşteaptă dinspre-ocean / S-aducă Tuşa, bogăţia / Noi nu mai muncim / Noi nu mai gândim / De mâine cu toţii boierim / Tămărim / Tămărim”)

BEBIŢĂ

Ai dat în paranoia! Puterea ţi s-a urcat la cap. Nu uita că eşti doar o fantomă, nu ne fă de mirul pământului, te rog!

FANTOMA

(În ciuda protestelor şi opoziţiei nepotului, Mătuşa Tamara ia microfonul şi se adresează mulţimii)

Prin slava şi luminăţia cerului, în acord cu năzuinţele neamului meu, declar solemn deschiderea Fondului Internaţional de Renaştere Mondială cu sediul în strada… ce se va chema de acum Biruinţei…( în acest moment VANDA întrerupe staţia. De afară se aud urale. Se strigă: Tamara! Tamara ! Un vacarm de nedescris)

VANDA

Ce se întâmplă? A intrat Necuratu’ pe fir?

BEBIŢĂ

Nu am putut să o opresc!

VANDA

Pe cine? Bruiajul? Tu eşti un om bolnav! Te internez, acum şi imediat.

BEBIŢĂ

(smulgându-se din mâinile Vandei, se duce spre staţie şi ia microfonul)

Trăiască suveranitatea Fondului! Trăiască Mătuşa Tamara! Trăiască…

FANTOMA

(invitând publicul din sală să cânte “Oci crasnâi”)

Haideţi, după mine! Toată lumea!… Mai tare… Mai apăsat (în cazul în care nu există o empatie, actorul va alege varianta de rezervă: “Dacă nu puteţi voi, sunt alţii mai zdraveni …care ştiu să o facă” şi pune o bandă magnetică cu melodii din repertoriul rusesc.)

Mulţimea invadează salonul şi        dansează. În final apare şi                        povestitorul.

POVESTITORUL

(de undeva din spatele publicului)

Această piesă s-ar putea juca la nesfârşit. Dacă tupeul politicienilor rămâne nemăsurat, prostia mulţimii e fără margini. Dacă n-ar veni cineva să citească ceasul contorului am putea juca o lună, un an sau un secol. Doar când poporul va fi suveran pe mintea şi priceperea sa, atunci teatrul îşi va închide stagiunea. Dar până fi-vor aduse acele vremi, veniţi alături de noi şi repetaţi după mine: “Dacă nu le putem face nimic, măcar să ne râdem de ei!”

Taguri: , , , ,

Articole asemanatoare

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.