– Comedie, în trei acte –
Personaje principale
VANDA
IONUŢ (copil)
CLARA
CRISTI (copil)
MĂTUŞA TAMARA
Personaje secundare:
RUSU
DINA VAS
INVESTITORUL 1
INVESTITORUL 2
INVESTITORUL 3
POVESTITORUL
CURATORUL
ACTUL 1
Bebiţă, un om între două vârste, stă pe un scaun aplecat şi toacă ziare în sala mare, cu scară interioară, a palatului familiei. Ia pagini întregi şi mestecă. Niciodată nu i s-a părut mai rece spaţiul său de meditaţie cu tablouri scumpe, statuete de bronz, mobilă stil Ludovic al XV-lea, compus din secreter lucios, masă de şase persoane, comodă şi budoar de cocotă, picior de rândunică. Oglinda veneţiană reflectă toată disperarea omului cu stare, ajuns din om neom, dintr-o biată campaniei de presă pornită împotriva sa, pe tema moştenirii de la mătuşa Tamara, care a murit nu demult. De afară răzbate un strigăt nedesluşit de mulţime. Scandări, cântece, huiduieli. Se ridică nervos. Sparge vitrina cu statueta « cap de copil ». Totul se face ţăndări. Apoi se aud acordurile din Fuga lui Bach, din ce în ce mai puternic, asurzitor.
BEBIŢĂ
Să cad fără să le fac nimic. Ce destin tragic mi-a hărăzit viaţa. I-am umplut de bani. Le-am construit imperii. Le-am dat o mână şi vor să-mi ia totul. Mai bine mă proclamam liderul Il Maximo, fără suspin şi fără durere. Aveam soclul de-a gata. Trebuia să zic doar da şi eram ca şi ridicat sus, foarte sus (câteva voci, în surdină “Sus, sus la munte sus..”). De pe piedestal, nu puteam avea exerciţiul dispreţului. Nici să cobor în marea de mâini întinse (Omul cu păr alb continuă monologul tocând ziare). Puteam fi Zeus urcat în Olimp. Acum măsor deziluziile cu paşii. Şlefuitorii îmi pregăteau demult bronzul aurit. Compozitorii se întreceau în crearea odelor (personajul adună grămada de hârtie şi o aruncă în şemineu). Armate de aplaudaci exersau în surdină. Se meştereau carele alegorice. Portretele-mi erau gata de sfinţit. Astrologii îmi şi predestinau viitorul. Toţi aşteptau momentul înălţării. Dar am preferat să mă supun scrutinului, dreptului universal al omului, deciziei aurolacului în unica lui zi din viaţă, când şi el contează. Mama ei de democraţie! Sunt terminat. VANDA
Lasă, Bebiţă, că ne refacem noi (soţia omului politic, o femeie durdulie, îmbrăcată în culori aprinse, intră în pas de dans). Are, mama, fiole puturoase, praf de strănutat şi ouă clocite, destule ca să-i sature să mai protesteze, idioate turme de sclavi. Dar cu vitrina ce-ai avut? BEBIŢĂ
Urlu, mamă, că mor!
Toţi bojocii mă dor.
De-o zi stau sugrumat,
Fiere am lepădat.
Mi-e gura amară,
Mătuşă Tamară.
Sunt practic o umbră.
Păţania cea sumbră,
Mi-a mâncat din viaţă,
Mă leagăn de-o aţă.
Cheamă, mamă, marea,
Înghiţi-m-ar sarea!
Am atâta venin,
C-omor şi un rechin!
VANDA
Scăpăm noi de vântul care a stârnit mulţimea. Lăsăm avocaţii să dea piept parchetarilor. Ne luăm zborul spre insulele „Ingustizia”. Pornim în zori. Gardă!
BEBIŢĂ
Simt cum îmi plezneşte capul şi mi se farâmă conştiinţa, leoarba de ea!
VANDA
Suge un Chivas, fă ceva! Nu mai dispera ca mătuşa Aglaia, văduva lui Nesferatu, care a pus pe foc valiza de euroi, doar la auzul bocancilor tropăind pe scară.
BEBIŢĂ
Nu mă alarmez! Promit (oftează adânc).
VANDA
Revino-ţi în fire, bursucul meu. Dar garda asta nu mai răspunde la comenzi?
BEBIŢĂ
Atât nedumerirea, cât şi voinţa făceau parte din viaţa mea. Acum, nu mai ştiu în ce stare mă aflu.
VANDA
Nu te lăsa înecat de pesimism, oricum trag năvodul.
BEBIŢĂ
Pază! Unde sunteţi băieţii mei?! (bărbatul se agită pe scenă)
VANDA
Au dispărut. Om fi singuri în faţa rebeliunii?! (femeia devine îngrijorată).
Se aud cântece din stradă. Acordurile sunt inspirate din furia stadioanele. „Mătuşa Tamara / salvează toată ţara, / Scăpăm de povară / Dulce Tamară!”. „Când vântul nu mai poate bate-n geam/ Şi magii vestesc profeţia / O lume aşteaptă dinspre-ocean / S-aducă Tuşa, bogăţia / Noi nu mai muncim / Noi nu mai gândim / De mâine cu toţii boierim / Tămărim / Tămărim”.
Un cor cântă “Ne daţi ori nu ne daţi! / Ne daţi, ne daţi!”.
BEBIŢĂ
Eu nu mai suport!
VANDA
O trupă de agitaţie îşi face numărul.
BEBIŢĂ
Cine e în spatele lor? Ce jocuri fac?
VANDA
Totul e să nu te pierzi cu firea.
BEBIŢĂ
Dar ecoul. Ecoul macină casa şi nervii. Ce să le dau?
Telefonul sună. N-are cine să răspundă. Bebiţă încalcă regula palatului şi sare să ridice receptorul.
VANDA
Nu fă una ca asta!
După intrarea robotului, un necunoscut anunţă că mulţimea trece la represalii dacă nu iese Tamara, aşa cum s-a anunţat.
BEBIŢĂ
Cine, ce a anunţat? Mătuşa e moartă. Mă ia cu leşin.
VANDA
Aflu, mamă, nu te grăbi! (Ia telefonul mobil şi formează un număr) Alo?! Cine-i acolo? Da? Nu se poate…
BEBIŢĂ
Zi-mi, că mă lasă nervii!
VANDA (vorbind la telefon)
Da. Suntem pe Făgăduinţei paişpe’ (închide şi cade pe gânduri).
BEBIŢĂ
Ce vor? Nu mă lăsa să dau în clocot!
VANDA
Un post de radio a anunţat azi dimineaţă că Mătuşa Tamara deschide pe Făgăduinţei paişpe’ un fond de investiţii. Cine vine cu mia de euroi primeşte de opt ori suma, pe loc.
BEBIŢĂ
Canaliile!
VANDA
E parte din luptă.
BEBIŢĂ
Tămărim! Tămărim! Ce e asta?
VANDA
Nasc folclor. Ce nu ştii că acolo unde se adună mai mult de zece, totul cade în zeflemea?
BEBIŢĂ
Ironia ieftină e mai contagioasă decât ironia sorţii! Nu ştii?
VANDA
Mai bine organizăm o contra-manifestaţie.
BEBIŢĂ
Fii pe pace!
VANDA
Facem apel la slugi. Clara?
CLARA
Da, stăpână!
VANDA
Adună toate fetele din administraţia palatelor şi formaţi opoziţia. Rapid să dăm o ripostă pe măsură, că nu se mai poate.
CLARA
Cum să nu! Se poate să nu apărăm cauza?! Într-o oră suntem gata şi-i luăm cu lopata!
VANDA
Democratic şi fără violenţă.
Afară din casă, atmosferă se radicalizează. Încep fluierături şi huiduieli. Pocnitori.
BEBIŢĂ
Vai, ce mă fac, puişorul meu?! (se ţine de prohab)
VANDA
Să nu faci în galoşi. (zice femeia cu ironie)
BEBIŢĂ
Simt că mi se scurge bărbăţia.
VANDA
Totul devine tragic, când nimic nu a mai rămas comic. Set la gher! Pregătim baricada. Fetelor?
CLARA
Stăpână, suntem gata!
VANDA
Praful de strănutat e aici. Ouăle, le lăsaţi la urmă. Să daţi o luptă bărbătească.
CLARA
Dreaptă şi dârză!
BEBIŢĂ
Dar fă-mă să pricep ce vrea strada?
Bătăile din poartă sporesc. “Spargem uşa, dacă nu iese Mătuşa!”, scandează mulţimea.
VANDA
Nu e acasă! (strigă femeia, fără o destinaţie anume)
BEBIŢĂ
Cine?
VANDA
Tamara. (speriată) Taci!
BEBIŢĂ
Să coborâm în buncăr, doar nu ne-or lua din oală?
VANDA
Cred că-i prea târziu. A cedat!
BEBIŢĂ
Ce?
VANDA
Zăvorul.
Trei indivizi din popor dau buzna în salon.
INVESTITORUL 1
Am adus sacul de bani adunaţi de la lume. Vi-i dăm şi cerem restul!
BEBIŢĂ
Aţi greşit adresa.
INVESTITORUL 2
Păi nu-i Făgăduinţei paişpe’ aici?
BEBIŢĂ
Făgăduinţei. Da.
INVESTITORUL 3
Unde e mătuşa Tamara?
INVESTITORUL 1
Pe ea o căutăm.
BEBIŢĂ
A plecat.
INVESTITORUL 2
Unde?
BEBIŢĂ
Dincolo.
INVESTITORUL 1
Bă, băieţi, băgaţi-vă minţile în cap. Nu înghiţim noi din astea!
INVESTITORUL 2
Cine preia tabelul, cu nume, prenume şi semnătură de investitor?
INVESTITORUL 1
(întorcând capul către ceilalţi şi arătând spre Vanda)
Păi cum cine? Doamna…că are meclă de gestionară!
VANDA
Eu sunt soţie de…
INVESTITORUL 3
Lasăăăă-ne! Lasăăăă-ne!
INVESTITORUL 2
Pichetăm clădirea. Aveţi două ore să scoateţi banii sau mătuşa. De nu, atunci trecem la asalt. (cei trei se retrag)
BEBIŢĂ
Bine că am scăpat! (răsuflă uşurat)
VANDA
Iată ca am rămas şi cu un sac de bani!
BEBIŢĂ
Dar nu mai putem pleca.
VANDA
Contează cum organizează fetele rezistenţa. Poporul nu e destul de vigilent. Am eu metoda.
BEBIŢĂ
Care?
VANDA
O să vezi. Avem răgaz de două ore.
BEBIŢĂ
Atunci ne putem pregăti zborul. În linişte şi servitute, demne de cauza nobilă a înălţării.
VANDA
Chem eu şi poliţia!
BEBIŢĂ
Nu mai răspunde la comenzi.
VANDA
Aia privată, mă.
BEBIŢĂ
Atunci ne-am fericit. “Tamară! Tamara! O dulce Tamară!” (Începe să cânte)
VANDA
Ţi-ai revenit în simţiri. Eşti mai bine, văz!
BEBIŢĂ
Tot nefericit sunt. Am condus patria: Eram deux ex machina. Şi acum să vină, măria sa, Sistemul, grămadă peste mine?
Vuietul din stradă se înteţeşte. Lumea adunată scandează tot mai puternic: “Scoateţi mătuşa!”
VANDA
Ştiu că nu-i drept.
BEBIŢĂ
Fă-mă să înţeleg cum ai învârtit din joben averea Mătuşii Tamara?
VANDA
Inginerie financiară.
Din stradă, tot mai tare: “Noi de aicea nu plecăm / Nu plecăm acasă / Până nu vom câştiga / Bogăţia noastră.”
BEBIŢĂ
Metoda?
VANDA
Suveică.
BEBIŢĂ
Ai rotit capitalul?
VANDA
Ce mai interesează calea. Important e rezultatul.
BEBIŢĂ
M-ai băgat în gura lumii!
VANDA
Tu ai vrut să avem bani albi pentru zorii cei noi!
BEBIŢĂ
Curaţi şi cinstiţi!
VANDA
Tot eu te învăţ cum să ieşi, Bebiţă. Tu să asculţi de mama! promiţi?
BEBIŢĂ
Da. Cuvântul tău a fost întotdeauna ordin pentru mine. Am guvernat după principiul “pentru colegi totul, pentru duşmani nimic, pentru străini legea!” Acum, oamenii mei fac testul sincerităţii. Pentru fiecare rău adus ţării un ac.
VANDA
Pe preşedinte l-au înţepat o dată, pe primul ministru de două ori.
BEBIŢĂ
Pentru mine, pregătesc maşina de cusut. Nu vreau să urc, mamă, pe calul Bălan.
VANDA
Stai dragă, nu da de-ambuşilea la primul obstacol. Portiţa legii e larg deschisă, că de prost ai făcut legi şi apoi norme de aplicare a legii? Am avut eu grijă să vântur peste graniţă agoniseala, centura te păpa dacă nu eram eu!
BEBIŢĂ
L-am sunat de dimineaţă pe un director de ziar care-mi era dator. Am pompat în fiţuica sa miliarde, prin publicitatea de stat. L-am rugat să-mi facă un interviu de reabilitare.
VANDA
Şi ce ţi-a răspuns, amărăşteanul?
BEBIŢĂ
Că vremurile sunt altele şi oricum elogiile muşcă din tiraj.
VANDA
Guşterul scuipă mâna pe care a sărutat-o!
BEBIŢĂ
Toate au un preţ a lor: răul, omenia şi virtutea. Când răul devoră omenia, virtutea e o scară de incendiu.
VANDA
Fug toţi, scapă cine poate! Când ţi-am zis fereşte-te de prieteni, tu ai spus că nu poţi înfrunta Sistemul. Iată! Nu sare nimeni când ţi-e greu.
BEBIŢĂ
Nu eram de capul meu. Legea, constituţia, partidul. Dar zi-mi de mătuşă. Din stradă se aud ţipete. Câteva fete se refugiază în salon. Sunt rănite. Se bandajează reciproc.
VANDA (fără să-i pese)
N-ai vrut să asculţi regula nemuritoare a oricăror regimuri care dăinuie: “ucide personalitatea şi apoi promovează omul”.
BEBIŢĂ
Acum, când pe soclul meu se uşurează câinii, degeaba! VANDA
Nu ai fi ajuns aici dacă lăsai comanda la mine. Nu ai replică?
BEBIŢĂ
Te ascult.
VANDA
Trebuia să taci atunci, dădeai şi tu impresia de prost, nu să vorbeşti şi să negi, astfel, conştient evidenţa.
BEBIŢĂ
Poporul era de partea mea.
VANDA
Cum ai ajuns la putere ţi-ai îndepărtat oamenii fideli. Te-a halit vanitatea. Ţi-am zis de atâtea ori că nu există muşcătură mai cumplită decât a calului lăsat de pripas.
BEBIŢĂ
Nu puteam călări doar unul, aveam o herghelie.
VANDA
Prea erai făcut pe tine de emoţie când îţi cereau sfaturile de cum să arate lozincile.
BEBIŢĂ
Am schimbat sloganul: “Vocea preşedintelui e tunet”, cu “Gândurile preşedintelui sunt evanghelii”.
VANDA
Te ştiu. Ai crezut că moare agnosticul din tine şi se naşte eroul creştin?
BEBIŢĂ
Aş fi fost mai aproape de oameni, de spiritualitate locului.
VANDA
Feic!… Aş fi ţipat în public.
BEBIŢĂ
Mda…
VANDA
Erai o carte deschisă. Te citeau toţi. Mare prostănac ai fost.
BEBIŢĂ
Asta e!
VANDA
Ai plecat urechile la guşterii din partid care te-au pus pe copcă.
BEBIŢĂ
Un prost cu ciucuri. Asta am fost.
VANDA
Şi zorzonei.
BEBIŢĂ
Cum zici tu, mamă!
VANDA
Nu ţi-ai dat seama că ei te vor ucide prin linguşire? Nu există o crimă mai perfectă decât elogiul colegial, consemnat în stenograme.
BEBIŢĂ
Tu mi-ai spus că Tătucul trebuie să conducă prin agenţi de influenţă, să creeze inspectorate ale fricii, să nu umfle el tot pasivul guvernării. Zi-mi de mătuşă, pliiiiz!
Afară se strigă: « Banii sau viaţa! / Ochii sau mustaţa!»
CLARA (intrând în salon, gâfâind)
Ne-au biruit!
BEBIŢĂ
Vai ce mă fac?!
VANDA
Reiau eu ofensiva.
BEBIŢĂ
Să nu păţeşti ceva, amărâtul de tine.
VANDA
(după ce numără banii din sac, face socoteli şi apoi iese la fereastră)
Livrăm paralele pentru primii o sută treizeci şi nouă de investitori. Restul, în zori.
De afară se aud urale. “Tamara!”, “Tamara!”, “Tamara!” Dina Vas, administratoarea Fondului, împarte banii, conform listei venite din mulţime.
BEBIŢĂ
Cum ai ştiut tu să le iei faţa, vicleana virtuţii?!
VANDA
Câteva ore avem linişte. Să reluăm discuţia. Ai creat o meritocraţie vasală şi asta a pornit insurecţia.
BEBIŢĂ
Nu aşa era înţelegerea?
VANDA
Trebuia să-i împarţi în grupuleţe, să le dai jucărele şi apoi să le stimulezi nevoia de încăierare.
BEBIŢĂ
Am vrut echilibru. Ce-i rău în asta?
VANDA
Era ca la piaţă. Într-un taler adunai lichelismul născut din oameni, pe care-l echilibrai cu fidelitatea animalului de casă.
BEBIŢĂ
Mi-am făcut piaţă de gross. Am pierdut măsura şi m-au şmenuit la cântar.
VANDA
Te-ai încercuit de panglicari, teribilişti şi farsori. Iată că circul ţi-a căzut în cap!
BEBIŢĂ
Stagiunea e gata. S-a tras cortina. Dresorul a murit. Trăiască menajeria! Hai libi, la dobitoace!
VANDA
Ţi-ai mai venit în simţiri.
BEBIŢĂ
Scapă-mă, mamă, nu mă lăsa,
Că viaţa în puşcărie e grea!
(Bărbatul face haz de necaz. Cântă.)
Bebiţă pleacă spre bar să-şi ia un pahar de whisky, în timp ce Vanda îi urmăreşte paşii cu privirea. Sare să-l ia în braţe în momentul în care se împiedică în galoşii săi, bot de iepure.
BEBIŢĂ
Netot mai sunt!
VANDA
Era să dai cu dinţii de statuie, că nu mi-ai făcut destule, omuleţ mic şi neajutorat!
BEBIŢĂ
Puneam alţii.
VANDA
Unde mai găsesc eu acum o dinţăreasă de încredere…care să nu ciripească taina cipurilor?
BEBIŢĂ
Ce ai spus?
VANDA
Lasă că nu vreau să mai ai încă un stres. Codurile-ţi sunt în gură.
BEBIŢĂ
Nu poci a crede. Riălii?…
VANDA
Soacră-ta a avut grijă de toate.
BEBIŢĂ
Mi-e guriţa amorţită. Simt o durere în barbă.
VANDA
Pân’ la vară-ţi trece!
BEBIŢĂ
Când eram puştan, mama zicea că pupă să nu-l doară pe băiat.
VANDA
Să vină, să te doftoricească, nu te-ai copt de loc la minte!
BEBIŢĂ
Mă rod amintirile. Mi-e dor de fânul cosit, de mirosul ierbii şi de balega ce mi se lipea mereu de opinci. Tata mă ducea cu el. Ţin minte cât de mândru eram că noi aveam cea mai nouă coasă.
VANDA
Erai cu pantalonii rupţi în genunchi, un vai de lume!
BEBIŢĂ
Ce vremi…Şpilhozeni, cum se zicea la voi, la tovarăşi.
BEBIŢĂ
Îţi sărutam picioarele şi tu nu păşeai cu zilele, să nu-mi striveşti aparatul de îndreptat dinţii.
VANDA
Asta era demult, când preţul luptei era altul.
BEBIŢĂ
Te alintam, vorbe mieroase îţi ziceam!
VANDA
Nici bocanci nu aveai.
BEBIŢĂ
Prima pereche am primit-o de la boierul satului, pe la vreo zece ani, că se dădeau cadouri fiilor de slugi la orice sărbătoare.
VANDA
Te-am dus la bal şi te împiedicai în şireturi. Niciodată nu ai ştiut cum să-ţi încalţi pantofii parizieni, aduşi de soacră-ta.
BEBIŢĂ
În conac ni se puneau ciupici, să nu ducem noroiul în casă.
VANDA
De atunci i-ai urât tu pe boieri? Ai jurat vorbe de răzbunare?
BEBIŢĂ
Nu aveam forţă să gândesc. Nu deţineam funcţia planificării iluziilor, acum când gestionarul lor e în vacanţă, pot explora amintirile.
VANDA
Ai mei ţi-au deschis poarta spre lume, ţi-am programat viitorul cu date şi funcţii precise.
BEBIŢĂ
Nu mă-nebuni, nea Nicu?!
VANDA
Păi, el, tatii, nomenclaturistul, cum îl tachinaţi voi, a pus bazele educaţiei şi formării tale. Cadru de nădejde, şerii!
BEBIŢĂ
Asta ştiu. Recunoştinţa nu e în codul genetic al nemuritorilor, al lumii grele de unde ai coborât tu. Aşa că nu-mi cere să mă opintesc în politeţuri.
VANDA
Nu fii obraznic, că te dau la ros mulţimii!
BEBIŢĂ
Păi dacă nu aveam eu gena ţărănească, talpa de noroi şi mirosul de balegă în traistă, mai eram eu feciorul acela neprihănit dorit de sistem?
VANDA
Stai liniştit. A fost o selecţie de oferte de la birourile regionale.
BEBIŢĂ
Poftim?
VANDA
Păi în protipendadă nu putea ajunge oricine.
BEBIŢĂ
Acum îmi spui?
VANDA
Te-au verificat pân’ la sămânţă.
BEBIŢĂ
Şi a dat rod bun?
VANDA
Întreabă Parlamentul!
BEBIŢĂ
Am avut o bază. Dacă am putut distinge sfaturile bune de cele rele, atunci înseamnă că nu aveam nevoie de sfaturi.
VANDA
Vrei să fii şmecherul german care ia frişca, dar nu eşti decât cel balcanic care umflă tot. Vezi ce ai păţit?!
BEBIŢĂ
Eşti urâcioasă şi rea!
VANDA
Olueizzz, păstorul tău, că de nu aş fi eu…
BEBIŢĂ
Centura mă mânca. Ştiu, Vando, placa…
VANDA
Irealitate, grăiesc?
BEBIŢĂ
(mergând spre geam)
Privesc spre turma asta de vântură lume. Ce vor ei de la viaţă? Le-am dat lefuri pentru nemuncă, compensate, sporuri…
VANDA
Înţelegi ce vezi sau doar vezi?
BEBIŢĂ
Mă uit doar şi disting mutre smotocite de ură, pe rândurile din faţă, pentru ca mai apoi să zăresc grămada de scutieri şi mult în spate trădătorii…
VANDA
Nimic special?
BEBIŢĂ
Trădătorii!
VANDA
Dă-i, încolo! Noi i-am învăţat să iasă în stradă, să înghită broaşte dacă le cerem sau să planteze flori pe mormintele ‘telectualilor. Dar totuşi nu-ţi sare nimic în ochi?
BEBIŢĂ
Cât de fericiţi pot fi în prostia lor! Doar atât.
VANDA
Ura din priviri le trădează invidia. Citeşte-i şi vezi toată hidoşenia pământului, numită “Om nou”. Voi l-aţi creat pe la APACA, prin pieţe, când îi puneaţi să aclame: “Nu ne vindem ţara!” Râdeaţi atunci. “O prăduim noi”, parcă aşa ripostaţi ironic. Tot te mai chinui cu privitul?
BEBIŢĂ
Studiez gramatica discursurilor…
VANDA
Vociferări. Circumstanţiale de timp şi de loc.
BEBIŢĂ
Cuvintele ţipate nu pot compune fraze.
VANDA
Ţi-au prins bine lecţiile despre dispreţul public.
BEBIŢĂ
Până să te cunosc pe tine şi înainte de a intra-n augusta-ţi ta familie, mai preţuiam norocul ageamiului de a ajunge cineva.
VANDA
Ipochimene, fără creiere!
BEBIŢĂ
Am pierdut, cu tine, sinodul moralităţii.
VANDA
Păi la câţi episcopi le-ai dat cu flit, cred şi eu!
BEBIŢĂ
Vezi albinosul de lângă stâlp? Dar mutra aia de mardeiaş, cap de turelă? Aşezarea lor în triunghi?
VANDA
Zăreşti punctul G?
BEBIŢĂ
Sunt oamenii diviziei a şasea.
VANDA
Ce boscorodeşti, acolo?
BEBIŢĂ
Ni s-a întors sistemul împotrivă sau o fi supărarea mătuşii? Semn rău. Trebuie să fugim!
VANDA
Nu pricep. Oricum plecăm. Nimeni nu ne are de grijă în insula noastră fermecată. Indulgenţele se cumpără la tarabă, vinovăţiile stau agăţate pe gulere, precum virtuţile militare, binecuvântările sunt opiu, la colţ de stradă. Ai mai văzut Paradis fiscal fără bani? Ăla e numai al nostru.
BEBIŢĂ
Nu vreau să fug! Partidul mă doreşte!
VANDA
Potoleşte-te! Acolo apărările se fac cu pliciul, te ocrotesc de muşte, iar condamnările sunt pentru bastarzi.
BEBIŢĂ
Nu-ţi face griji, iubita mea! M-am întors în singurul port din care nu pot fi izgonit: familia mea.
VANDA
Care te iubeşte.
BEBIŢĂ
Nu e nici un triumf, nici o înfrângere. Mă dădăceşti pentru că merit. Sunt un părinte, învins de prejudecăţi, umilit de certitudini, dar cu inimă de copil.
Servitoarea Clara fuge după cei doi copii care au dat buzna în salon. Nu-i mai poate prinde.
CRISTI
Nu daţi banii pe prostii! Luaţi merţane la copii!
IONUŢ
Cristi a bulit Harleiul şi s-a julit la genunchi.
CRISTI
Mi-ai promis, mamii, că-mi faci pista de carting!
IONUŢ
Mie să-mi schimbi menajeria! Nu mai pot călări mârţoaga engleză. Vreau calu’ persan. Am văzut Alexandru cel Mare cum a cucerit Babilonul. E vreau Europa, bazarul să fie al meu.
CRISTI
Să-mi schimb, oare, îngerul?
IONUŢ
Hm, doresc să-mi parchez rabla în rai.
CRISTI
Zi-i lui tata să dea un ordin, o poruncă, o hotărâre de urgenţă!
IONUŢ
De ce, mamii, nu mai răspunde îngerul la comenzi?
CRISTI
Poate l-ai setat prost. Ţi-am zis eu cum să faci! De ce nu asculţi, piază rea?
VANDA
Rezolvă mătuşa, fiţi pe pace, odoraşii mei scumpi. Lăsaţi-ne singuri!(Slujnica scoate odraslele din salon)
Dintr-o dată porneşte radioul. Se aud ştirile.
“Coruptul numărul unu al sistemului, liderul partidului îmbogăţiţilor, ticălosul cu terenuri şi vile, traficantul de testamente, este supus anchetei justiţiei în cazul moştenirilor ilegale din partea Mătuşii Tamara. În faţa casei din Făgăduinţei paişpe, domiciliul său, s-au adunat peste zece mii de manifestanţi. Revenim cu amănunte”. Omul cu părul alb dă cu pumnul în aparatul de radio.
BEBIŢĂ
Nu mai suport!
VANDA
Disperarea când vine, scoate furia din tine!
BEBIŢĂ
Aş vrea să pot a mă dispreţui, dar nu am stare.
VANDA
Mai bine ţipă să scoţi răul din tine.
BEBIŢĂ
Am atâta venin, c-omor şi un rechin!
VANDA
Potoleşte-te şi revino-ţi în fire!
BEBIŢĂ
Aş vrea să mă sinucid, dar nu vreau să fac o dramă. Cum mi-ar sta în pielea unui personaj de teatru. Câtă absurditate, dezgust şi disperare!
VANDA
Fii calm, Beibi! Familia nu te lasă la greu. E singura destinaţie în care nu trebuie să primeşti bilete de indulgenţă.
BEBIŢĂ
Decât să mă dea politicienii la câini, mai bine îmi fac harakiri.
VANDA
Eşti, Bebiţă al nostru, cel încălţat cu botoşei şi firav la mânie.
BEBIŢĂ
I-am scos din puşcării să facă bani pentru partid. Le-am dat conacele boierilor, în proprietate. S-au auto-proclamat baroni.
VANDA
Dacă nu m-ai ascultat. Aveam notariate, case de avocatură. Toate trebuiau să fie ale tale şi să te doară-n paişpe!
BEBIŢĂ
Am deschis academii de moravuri şi tot pe ei i-am pus lectori. Prostituatelor partidului le-am dat titluri, bastarzilor, pedigree, ciripitorilor regimului, fabrici de produs colivii. Şi să mai zică cineva că asta nu mai e împlinire.
VANDA
Şi ce ai câştigat?
BEBIŢĂ
Vânzătorilor de valută le-am pus industria în braţe. Oamenii de bine sunt senatori.
VANDA
Şi acum îţi râd în nas.
BEBIŢĂ
(arătând cu degetul spre geam)
Un înger bate la fereastră.
VANDA
Te-ai ţicnit?
BEBIŢĂ
Nu vezi?
VANDA
O fi vreo fantomă!
BEBIŢĂ
Aia nu umblă pe lumină.
VANDA
De ce nu intră pe uşă?
BEBIŢĂ
Pe ciobani i-am făcut latifundiari.
VANDA
Investitori strategici, nu zici?
BEBIŢĂ
Croitoreselor le-am creat case de modă. Birjarilor lui tata le-am deschis farmacii cu acte în regulă, producătorii de chipie sunt astăzi baştani de supermarket-uri.
VANDA
Şi acum toţi vin şi spun că tu eşti măsura corupţiei!
BEBIŢĂ
Fiilor nomenclaturii le-am pus averea ţării pe tavă.
VANDA
Te-ar mânca fript!
BEBIŢĂ
Zeloţilor partidului, conturile din străinătate. Pe săraci i-am făcut bogaţi. Neamurile de slugi sunt azi stăpâni. Le-am dat la toţi, să fie, de la fiecare după posibilitate, fiecăruia după nevoi, pe linia partidului, mamă, tată, frate!
VANDA
Mătuşă, nu zici?!
BEBIŢĂ
Asta e specialitatea ta!
VANDA
Dar Curtea Supremă a rămas în Cartea mea funciară, că de mă lăsam după tine acum erai în boxa acuzaţilor!
BEBIŢĂ
Judecătorii sunt inamovibili.
VANDA
Aşa spui tu la fraţi de gineri de soră ai tătânelui meu?
BEBIŢĂ
Nu mă mai cunoaşte nimeni, nici portarul de la palat.
VANDA
Magistraţi-mi ciugulesc din palmă. Am ştiut să le dau cu măsură. Să fie mereu flămânzi.
BEBIŢĂ
Degeaba! Sunt independenţi.
VANDA
Când te-am luat din băncile şcolii, ţi-am spus că te duc sus, numai să taci şi să asculţi de mine. Tu te-ai înălţat, ţi-ai zis că ţi se cuvine. Trufia e patimă, puterea e mijloc, nu un scop în sine, bărbătuşul meu.
BEBIŢĂ
Întotdeauna te-am ascultat, Vando!
VANDA
Atunci, puneţi şoşonii şi şterge-te la nas. Există oameni care spun adevărul, fiinţe care recunosc că mint şi a treia categorie e a celor care nu recunosc niciodată.
BEBIŢĂ
Neiertătoare e soarta. Nimeni nu mai dă un telefon (omul sare să formeze un număr).
VANDA
Nu fă prostii!
BEBIŢĂ
Vreau să sun la partid. Să rog să adune analiştii.
VANDA
Revino-ţi în fire!
BEBIŢĂ
Am împărţit blazoane, certificate de legitimitate, favoruri.
VANDA
Da. Nu vezi că “Meritul infracţional” a ajuns adeverinţă de intrat in Top?
BEBIŢĂ
Doar pentru gloria sistemului şi veşnica lui propăşire, ferecat-am arhivele?
VANDA
Nici măcar statuie nu eşti!
BEBIŢĂ
Ştiu ce fac. Fac ce ştiu. Dar fac.
VANDA
Pe cine? Acum? Mai poţi cu atâta supărare?
BEBIŢĂ
Ştie poporul că pot mult.
VANDA
Fac tura când îmi vine!
BEBIŢĂ
Eu mă gândeam la casele de licitaţii, că doar nu o să las Parchetului să isprăvească bunătate de colecţii.
VANDA
Păi ai şi tu o grijă.
BEBIŢĂ
(formând un număr de telefon)
Să vie custodele de la muzeu. Îl aştept pe Făgăduinţei paisprezece. Să aibă grijă cum trece prin mulţime.
VANDA
Ce-ţi mai coace piticul?
BEBIŢĂ
O să vezi.
VANDA
Fără mine nu mişti un degeţel, înţelesu-m-ai?
BEBIŢĂ
E job-ul meu.
VANDA
Să-ţi aduc registrul de casă?
BEBIŢĂ
Mai bine registrul tactic.
VANDA
Acela e la mine în cap, drăguţă.
BEBIŢĂ
Vreau să nu las cerberilor să se înfrupte din agoniseala mea.
VANDA
Aici e singurul loc unde tu decizi. Chestia cu arta e jucăria ta.
BEBIŢĂ
Dar dacă mă încurc la hârţoage?
VANDA
Mai trebuie să înveţi să te mai descurci şi singur. Oricum ce ai prin case de licitaţii e mizilic.
BEBIŢĂ
Aşa zici tu la milion?
VANDA
La mai mare.
BEBIŢĂ
Păi numai vine omul?
VANDA
Cine?
BEBIŢĂ
Custodele!
VANDA
Care custode?
BEBIŢĂ
Omul pe care-l aştept să vină.
VANDA
Ai siiiiii!
BEBIŢĂ
Văd că nu-ţi pasă.
VANDA
De el nu, de tine da!
BEBIŢĂ
Să mai sun o dată?!
VANDA
Unde?
BEBIŢĂ
La muzeu.
VANDA
De ce?
BEBIŢĂ
Să-mi număr piesele.
VANDA
Pentru ce?
BEBIŢĂ
Să tranzacţionez.
VANDA
Principiile?
BEBIŢĂ
Tablourile.
VANDA
Bine.
BEBIŢĂ
Nu mă asişti?
VANDA
La ce?
BEBIŢĂ
La descărcările de gestiune.
VANDA
Dacă sunt grele nu mă bag. Nu ridic un ac.
BEBIŢĂ
Cu mintea, nu cu braţele vânjoase.
VANDA
“La trecutu-ţi mare / mare viitor!”
BEBIŢĂ
Bate!
VANDA
Cine?
BEBIŢĂ
Custodele!
VANDA
E la Louvru.
BEBIŢĂ
Poftim?
VANDA
Custodele!
BEBIŢĂ
Păi am poruncit să vină.
VANDA
Cui?
BEBIŢĂ
Directorului.
VANDA
Clara! Deschide, instalatorului.
BEBIŢĂ
Simt că mă lasă nervii.
VANDA
Ţine-i în corsaj.
BEBIŢĂ
Pe nervi sau pe negustorii de artă?
VANDA
Pe nervi.
BEBIŢĂ
Îţi râzi de mine?
VANDA
Fabrici şi uzine!
BEBIŢĂ
Să-mi număr colecţiile risipite prin depozite şi prin casele de licitaţii.
VANDA
Bine. Socoteşte. Să-ţi aduc abacul?
BEBIŢĂ
Da.
VANDA
Două la deal, trei la vale, una la iarmaroc.
BEBIŢĂ
Ascunzi ceva?
VANDA
Iluziile. Dispreţul e la vedere.
BEBIŢĂ
Asta se vede din lună.
VANDA
Eu sunt sfârcul şi buricul pământului.
BEBIŢĂ
Eu, ce aş fi?
VANDA
Nimeni.
BEBIŢĂ
De când, asta?
VANDA
Din totdeauna.
BEBIŢĂ
Mă înţeapă inima, vai mă prăpădesc (personajul pune mâna la inimă şi cade în genunchi). Simt o gheară. Au, nu pot a respira, mă ia cu năduşeli, chemaţi ambulanţa!
VANDA
Aoeleo ! Bebiţă ! Nu ne face tu una ca asta!
În cameră dau buzna cei doi copii şi Clara. Îl iau toţi patru pe sus şi-l duc spre ieşirea secretă.
CLARA
Să nu se fi pricopsit şefu’ cu vreo angină din aia ppp..electorală!
Salonul e invadat de manifestanţi. Totul este vandalizat.
ACTUL ll
Personajul masculin e căzut într-un somn prelung. Din cadru se remarcă patul cu noptiere, pereţii albi, un tablou, pictură în ulei şi oglinda veneţiană. Pe un balansoar, o matrioşcă îmbrăcată în alb, ce poartă pe cap o pălărie cu boruri mari, de aceiaşi culoare, se leagănă, fumând ţigară de la ţigară. Doar panglica neagră face contrastul.
BEBIŢĂ
Uau, Tamara! Am murit deja?! (dă să se pipăie)
FANTOMA
Dasfidania! Niet, Biebiâţî! Ia fantomskaia!
BEBIŢĂ
Fugi să nu te vadă cineva!
FANTOMA
Statura mea depăşeşte lumea trupească. Sunt vizibilă doar pentru cei care nu au avut ochi să mă vadă. Cum ai fost tî!
BEBIŢĂ
Eram mereu ocupat.
FANTOMA
Acum sunt cu tâni (un rânjet supra-natural îl înfioară pe bolnav). Nu mai scapi de mini!
BEBIŢĂ
Dar eu, nu te doresc!
FANTOMA
Umenia tetia dlia sahar!
BEBIŢĂ
Să te mănânce Iadul!
FANTOMA
O să mă vrei, de acum încolo, Biebiâţî! (dă să se bage în pat alături de personajul cuprins de disperare)
BEBIŢĂ
(respingând-o dizgraţios, dar şi speriat în acelaşi timp)
Nu! Văleu. Nu ai carne pe tine. Eşti imaterială. Diavol curat.
FANTOMA
Poftim?! Sunt uocen crasnâi, foc, spirit şi umbră luminoasă.
BEBIŢĂ
Aprinde-mi lumina!
FANTOMA
Cac? Tavarişcii au stins demult lampocica. Ia venit să pişulesc contorul. Nu poci trudi cu obiectele materiale, nu pricepi?
BEBIŢĂ
Ce vrei de la mine?
FANTOMA (cu râs mefistofelic)
Totul!
BEBIŢĂ
Sunt vânătorul propriei mele singurătăţi. De ce îmi alungi prada? Nu ţin minte să te fii căutat.
FANTOMA
M-ai făcut o starletă. Tî priciom?
BEBIŢĂ
Nu ai fost decât un matador aruncat în arena fiscului. O rudă care şi-a arvunit dreptul de semnătură pentru doi colaci de Paşti şi un bax de ţigări.
FANTOMA
Şi o dulamă. Ai uitat. Dar acum sunt celebră. Tac ocen haraşo!
BEBIŢĂ
Ai ieşit din viaţa noastră. Ce tot insişti?
FANTOMA
Te-ai picălit.
BEBIŢĂ
Du-te!
FANTOMA
Gde?
BEBIŢĂ
În tăcere. Şi nu mai fuma aici!
FANTOMA
Nu poci! Nu mai sunt mujică! Nu vezi cum cântă lumea afară pentru mine?
Se aud în surdină acordurile cântecelelor: „Mătuşa Tamara / salvează toată ţara, / Scăpăm de povară / Dulce Tamară!”. „Când vântul nu mai poate bate-n geam/ Şi magii vestesc profeţia / O lume aşteaptă dinspre-ocean / S-aducă Tuşa, bogăţia / Noi nu mai muncim / Noi nu mai gândim / De mâine cu toţii boierim / Tămărim / Tămărim”.
BEBIŢĂ
Ai marcat banu’! Ce vrei? Nu ajungeai aşa zdrahoană din pensia ta.
FANTOMA
Nu fă pe niznaiu’! Tămăresc! (zâmbeşte ironic)
BEBIŢĂ
Le avem pe ale noastre, du-te învârtindu-te şi vino când te vom chema noi!
FANTOMA
Sunt parte din familie. Am drepturi, concrietnâi.
BEBIŢĂ
Ai avut. Acum, eşti doar amintire.
FANTOMA
Şi-n pârvâi raion la jurnale. Tot narodu’ gavareşte numai despre menia. M-am gruzit ce cotă de târg are umbra mea. Am balşoi slavă.
BEBIŢĂ
Măcar te pomeneşte lumea. Da’, devii cicălitoare. Ţi-ai trăit traiu’, ţi-ai mâncat mălaiu’!
FANTOMA
Mi-aţi ars trupul ca pe raskolnici din spirit creştin sau din dispreţ faţă de religie?
BEBIŢĂ
Din igienă. Dar pleacă o dată, nu mă mai stresa! Mă tai la angină cu supărarea!
FANTOMA
Păi am prins gustul bişniţei.
BEBIŢĂ
Şi ce vrei de la mine?
FANTOMA
Să mă lansezi pe orbită. Nu vezi ce castium am? (se ridică din balansoar şi face o piruetă)
BEBIŢĂ
Bag samă că te-au izgonit din cer. Ai fugit de cazanul cu smoală?
FANTOMA
Pacemu? Menia? (mirându-se) Am cărat pentru voi pricină de putere. Păi dacă nu coboram noi, matrioştile, cu flamurile roşii, de pe tancurile sovietice, ai mai fi fost te bia mare dregător?
BEBIŢĂ
Ştiu. Davai ceas, davai palton… Haraşo tovărăşie!
FANTOMA
Păi sunt eu degeaba fantoma comunismului?
BEBIŢĂ
Eşti expirată. Acum suntem pe alt trend. Vreau să cad în somn.
FANTOMA
Mai bine cazi la mine în braţe, Biebiâţî al meu!
BEBIŢĂ
Nu-mi plac matrioştile!
FANTOMA
Dar banii mei ţi-au prins bine, ocen haraşo?
BEBIŢĂ
Nu ţi-e ruşine?! Ai fost doar o identitate închiriată, mătuşă folosită, o spălătoreasă de bani. Atât.
FANTOMA
Dar am prins gustul, Biebiâţî. Doljen, panimaiu, vreau să mă prăduieşti ca pe o târfă în târgul presarilor.
BEBIŢĂ
Adică? (Îşi şterge sudoare de pe frunte) Iar să leşin? Asta-mi trebuie la boala mea?
FANTOMA
Târguim. Ia haciu să angajez la tini, ca aghent dî imajine.
BEBIŢĂ
Păi eşti o nălucă, vai m-ai năucit! Pierd şi bruma de luciditate.
FANTOMA
Fă bani cu mine, nu fii idiotskaia!
BEBIŢĂ
(la mirosul banilor se lasă înduplecat)
Bine. Mă bag. Dar facem pe de trei. Vanda va da cărţi dacă cerem.
FANTOMA
Acum nu mai merg la cacealma. Intru servită în joc. Na mesto!
BEBIŢĂ
Care e planul?
FANTOMA
Sluşati. Eu, ca orfelina evadată a cerului, voi conduce acţiunea.
BEBIŢĂ
Şi în căruţă şi-n teleguţă?
FANTOMA
U menia discrietnâi. Nu mai poci a apărea în vidiri. Te prezinţi cu imajinea mea. Cu slava mea balşoi tu vei roboti să faci ruble.
BEBIŢĂ
Euroi, vrei să zici. Asta-i muzica ce-mi place. Să fac bani, bani şi iar bani.
FANTOMA
Vei avea mult de muncit. Pricina nu va fi uşoară. Va trebui să trudeşti un proiect mai neobişnuit, dumiritu-a-i? Imajinea unei jenski, ce nu există trupeşte. Tu vei fi un evanghelist al noii mele doctrine economice.
BEBIŢĂ
Agent de propagandă, vrei să zici.
FANTOMA
Ajent. Cum gavareşti tî.
BEBIŢĂ
Păi să mă înveţe Vanda cum să fac. Eu nu prea ştiu. Am avut specialişti, promotori, advaizări, tot baletul din lumea comunicării mi se închina.
FANTOMA
Maia pocitanie!
BEBIŢĂ
Poftim?
FANTOMA
Omajiile mele, aşa gavarit-am!
BEBIŢĂ
Tre’ să dorm!
FANTOMA
Ne punem la trudă, că nu-i vreme de izmenit!
BEBIŢĂ
Nu ştiu cum să încep!
FANTOMA
Sluşati (Aduce din altă cameră un flip-chart). Mă desenezi pe mine cum îţi dictovat eu.
BEBIŢĂ
“Dicta”, poate! Nici acum nu ai învăţat limba ţării.
FANTOMA
Unde ai mai văzut colonizatori care să uciti vorba celor ocupaţi?
BEBIŢĂ
Lasă gargara! Cum să te pictez? (se apropie de tablă)
FANTOMA
Ia carandaşul şi fă-mă crasivâi. (Se ridică din balansoar, scoate o casetă din buzunar, o pune în aparat, dă muzica tare şi începe să fredoneze o piesă rusească şi să danseze: “Oci ciornâie…, oci jurie….oci straşnâie i precrasnâie…Cac liubliu ia vas…Cac doius ia vas…Zvac, ne vî debrîi ceas…Uvidal ia vas! “)
BEBIŢĂ
Mai încet!
FANTOMA
Aici, acum eu dau ucazul! Panimaiu?
BEBIŢĂ
N-am mai făcut o fantomă!
FANTOMA
O să o faci! (râde mefistofelic) Până de utrenie mă desenezi ca pe o prinţesă bielâi, pe fond ciornâi. Iemblema să fie o pălărie.
BEBIŢĂ
Păi asta e treabă de ucenic. Eu sunt profesor cu titluri, academii din lume mă recunosc, numai Nobelu’ mi-a scăpat … Banii au ajuns prea târziu în fundaţia scandinavă (vădit supărat).
FANTOMA
Roboteşte la partriet şi nu mai istorisi !
BEBIŢĂ
Da. Fac cum zici tu.
FANTOMA
Ceva speţialnâi, dar bâstro. Nu uita brasliet, broş, să fiu ocien crasivaia. (continuă dansul pe fond muzical. Din stradă se aude murmurul mulţimii care preia pasaje: “Oci ciornâie…, oci jurie….oci straşnâie i precrasnâie…Cac liubliu ia vas…Cac doius ia vas…Zvac, ne vî debrîi ceas…Uvidal ia vas! “)
BEBIŢĂ
Averea trebuie să spargă ochiul?
FANTOMA
Trudeşte nepoate! Nu mai da din plisc! Sluşati muzica.
BEBIŢĂ
Aşa e bine? (Îi arată lucrarea, foarte sigur pe el)
FANTOMA
Necac. Arăt doar pricopsită, nu şi crasnâi. Scoate ridurile bătrâneţii din partriet şi fă-mă de patruzeci de ani, ne oceni!
BEBIŢĂ
De ce ţipi?! Vrei să mă ia la inimă?
FANTOMA
Poci a deschide ocnele? Se aude ceva de afară.
BEBIŢĂ
Ce? Nu ţi-a trecut stalinita?
FANTOMA
Ferestrele, bă!
BEBIŢĂ
Aha! Eu am şcoli la Paris, Viena, nu sunt cu Lomonosov-ul la bază, precum alţii.
FANTOMA
Ce vremuri?… Câtă slavă… “Oci ciornâie…, oci jurie….oci straşnâie i precrasnâie…Cac liubliu ia vas…Cac doius ia vas…Zvac, ne vî debrîi ceas…Uvidal ia vas! “)
BEBIŢĂ
Curve zvetiţe!…Haide muciaţe! Iuuuuuuurriiii!
FANTOMA
Asta-i de la sârbu’ Goran.
BEBIŢĂ
Nepreţuit tablou! (admirându-şi opera)
FANTOMA
Vezi cum sunt ceasurile vremii… Ieri gherţog, azi păpuşă la mătuşă! (Un râs mefistofelic îl înfioară pe bărbatul tot mai obosit şi cu chef de somn) BEBIŢĂ
Gata!
FANTOMA
Dama ne sluşcam balşoi!
BEBIŢĂ
Iar mă iei în limba lu’…
FANTOMA
Adică, jenska nu e grasă! Asta am spus. “Ocen hudaia!”
BEBIŢĂ
Foarte slabă…
FANTOMA
Vezi că mai ştii ceva de la socri.
BEBIŢĂ
Cad de somn!
FANTOMA
Mai ai de făcut bizniz-planul.
BEBIŢĂ
Mă lasă nervii!
FANTOMA
Nu te opinti! Nimic nu-i fără rosta.
BEBIŢĂ
Şi cum fac?
FANTOMA
Păi chiar aşa de prost eşti? Ai dijmuit ieconomia ca un patri…huoţ şi nu ştii cum se scot ruble din imajinea mea?
BEBIŢĂ
O să-l chem dimineaţă pe Sârbu şi o să mă consult cu el.
FANTOMA
Poţi să-l aduci şi pe Rusu de la Cernomoreţ, dar tre’ să ştii ce să ceri.
BEBIŢĂ
Un milion!
FANTOMA
Cac?
BEBIŢĂ
Atunci cât?
FANTOMA
Orice oligarh înstăpânit peste strană poate scoate de opt ori suma. Obligatnâi!
BEBIŢĂ
Opt milioane?!
FANTOMA
Păi nu te gândeşti la narodul din stradă? Vrei să fie luat dvoreţu‘ cu asalt de investitori? Razumeşi?
BEBIŢĂ
Înţeleg planul. Să dăm bani prostimii să tacă!
FANTOMA
Până să vă luaţi zborul spre “Ingustizia” trebuie să aveţi linişte, netot mai eşti!
BEBIŢĂ
Vanda decide!
FANTOMA
Tu eşti fiu’ ploii?
BEBIŢĂ
Pot să zici: “azilant în spaţiul de interese al familiei”.
FANTOMA
Tot o lungeşti. Vreau bizniz-planul. Gde mă prăduieşti, cac mă prezinţi, co(n)go mă dai?
BEBIŢĂ
Dacă ramuri bat în geam / Şi se cutremur plopii / Pe Făgăduinţei am adus un neam/ De fraieri să mă aproprii!
FANTOMA
Înduioşător! Dar ai deviat de la subiect. Dactrina mea?
BEBIŢĂ
Păi e simplă. Oul scoate opt pui dacă are găina bună.
FANTOMA
Dar sleduşcie… Uite ce rubaşcă am!
BEBIŢĂ
Faci caterincă! Dar dacă nu e cocoş…
FANTOMA
Injineria financiarî trebuie daviedită narodului. De aia e dactrina…programul…razumeşi?
BEBIŢĂ
Să mă consult cu colegii mei, academicienii.
FANTOMA
Necac! Garanţiile îs simple. Banii vin la partiafelu’ babei şi mulţimea cade leşinată. Vezi cum se aude de afară: „Mătuşa Tamara / salvează toată ţara, / Scăpăm de povară, / Dulce Tamară!”
BEBIŢĂ
Lumea e în delir.
FANTOMA
Tot noi cu aparatul am creat magia.
BEBIŢĂ
Ai pile şi în cer?
FANTOMA
Tare idiotskaia eşti! Structurile noastre sunt veşnice, atât pe pământ cât şi în lumea de dincolo. Dactrina, dactrina e cât în lună şi-n stele.
BEBIŢĂ
Dar banii, banii cum vin?
FANTOMA
Pentru ideile novâi, pentru gândurile straşnâi, în memoria îngrijitorilor de de robi, omorâţi după ce şi-au făcut datoria, vrednicii gospodari, merită să prăduim.
BEBIŢĂ
Cum?
FANTOMA
Din concesionarea imajinii mele către producătorii culturali. Ei vor fabrica stacane, rubaşte, campiotnâi, chipie, castiume, cu toate cu partrietele mele.
BEBIŢĂ
Asta e o industrie.
FANTOMA
Dacă narodul cere…
BEBIŢĂ
În capitalism totul e de vânzare.
FANTOMA
Prăduim tot. Opiu popoarelor, nu gavareşti aşa?
BEBIŢĂ
Nu furăm!
FANTOMA
Vindem, asta înţelege narodu eliberator prin prăduială.
BEBIŢĂ
Feriţi-vă de burghezia roşie!
FANTOMA
Lasă-i pi aşiiiia! Imajinea mea…asta punem pe tarabă.
BEBIŢĂ
De ce?
FANTOMA
Ca să facem parale.
BEBIŢĂ
Pentru ce?
FANTOMA
Să aveţi cale liberă spre “Injustizia”.
BEBIŢĂ
De ce?
FANTOMA
Să vă tămăriţi!
BEBIŢĂ
Te pui pe snoave?
FANTOMA
Te eliberez şi eu devin jenski de slavă. Biruim pe dva frontî.
BEBIŢĂ
Cad de somn!
FANTOMA
Dormi oleacă! Eu te veghez. Tot nu mă primeşti lângă tine?
BEBIŢĂ
Niet! Să nu amestecăm borcanele. Afacerile sunt afaceri…
FANTOMA
Pravila o fac eu! (Femeia se aruncă în pat peste bărbat)
Tamarei i se cântă de afară o odă. Bebiţă adoarme acoperit de mângâierile mieroase ale fantomei.
ACTUL lll
Salonul vandalizat de taberele de afară, aflate în conflict, se reface. O echipă de lucrători schimbă destinaţia casei. Câţiva tineri ţin portrete ale Tamarei în mâini, cu spatele la perete. Spaţiul este umplut cu pălării, obiectul asociat ‘mărcii’ Fondului de renaştere. Câteva ghişee, abacuri, o casă de bani sunt aduse pentru a crea ambient. Bebiţă stă într-un fotoliu, căzut pe gânduri. Într-un colţ, copiii iau micul dejun. Agitaţia se termină rapid.
IONUŢ
Mamii, mi s-a băgat azi noapte un înger pe geam!
CRISTI
Mie, o fantomă!
VANDA
Mâncaţi mai repede că începe acţiunea!
IONUŢ
Care e diferenţa dintre un înger şi o fantomă?
CRISTI
Primului, natura i-a dat aripi şi pene să zboare, iar a doua moare de ciudă că n-are!
VANDA
Bebiţă, vino de lămureşte copiii!
BEBIŢĂ
(trezit parcă din somn)
Ce să spui? Cine? Cum? Ce?
FANTOMA
(invizibilă pentru cei din salon, şopteşte bărbatului căzut pe gânduri)
Fă o descriere elegantă! Ia haciu vidiet!
BEBIŢĂ
Îngerii sunt nişte închipuiri ce vin pe rând sau în haită…
CRISTI
Cu figuri zâmbăreţe, drăgălaşe fiind!
BEBIŢĂ
…pe când fantomele au formă şi trup şi sunt întrupările celor care se întorc din moarte pentru că nu au rezolvat toate problemele celor dragi.
FANTOMA
Brava (bate din palme)!
CRISTI
Dar de ce fantoma are cearşaf pe cap?
BEBIŢĂ
Ca să îi păstrezi memoria feţei, de atunci de când era în viaţă.
CRISTI
M-am liniştit. Nu era Mătuşa Tamara! N-am cunoscut-o!
BEBIŢĂ
( întoarce capul în spre perete, adresându-se fantomei)
Netoată mai eşti! Te-ai dus în camera copilului, după ce am adormit?
FANTOMA
Am dreptul să-mi văd nepoţelul, măcar acum. Şi am mai fost plecată, poco….
BEBIŢĂ
Unde? Să nu faci vreo prostie.
FANTOMA
La un cumătru de partid. Are şi el nevoie de oare ce hăcuit de bani.
BEBIŢĂ
Eşti nebună de legat!
FANTOMA
Ei spanac! Îmi intru în rol.
IONUŢ
Mamii, tatii dă din cap şi vorbeşte singur!
VANDA
Taci şi termină de mâncat!
Muncitorii scot din instalaţia de aerisire un săculeţ, pe care-l deschid. Vanda sare să-l ia.
BEBIŢĂ
Ce te-ai aruncat aşa?
VANDA
(numărând verzişorii)
Am şi uitat de ei.
BEBIŢĂ
Ce sunt?
VANDA
Marafeţi din căzături.
BEBIŢĂ
Din ce?
VANDA
Din căzături. Resturi…
IONUŢ
Uau! Lovele pentru cămile.
CRISTI (fredonând muzica din căşti)
“Mai Boni iz ovăr di oşăn, / Mai boni iz over ză si, / Mai Boni iz ovăr ză oşăn, / Oh, bring bec mai Boni tu mi!”. COR
(Vanda, Bebiţă, Clara, Ionuţ, Cristi, ţinându-se de mână)
„Bring bec, bring bec, / Oh, bring bec mai Boni tu mi, / tu mi, /
Bring bec, / bring bec, / Oh, bring bec mai Boni tu mi!”
FANTOMA
(un huruit şi apoi un strigăt auzit de toţi)
Blasfiemiâi!
BEBIŢĂ
(întorcându-se spre peretele din spate)
Sperii copiii! Taci!
IONUŢ
Uau! Saundul e ca-n Gostbastărz!
CRISTI
Să luăm ectoplasmele şi să scăpăm oraşul de stafii.
IONUŢ
Leţgău! (Copiii scot iataganele din dulăpiorul cu jucării. Taie perdele, spre disperarea Clarei care fuge după ei. Muncitorii ciocănesc, din stradă se aud scandări, casa e într-o agitaţie de nedescris)
FANTOMA
(se apropie de Bebiţă)
M-am săturat de atâtea perversiuni în dvoreţul ăsta. Băgaţi-vă minţile în cap şi nu mai spurcaţi amintirea comandamentelor de diadi i teti! Razumeşi?
BEBIŢĂ
(dă din cap)
Mda…
FANTOMA
Ţâ-i ruşâni dî familia noastră?
BEBIŢĂ
Pst!…(punând degetul la buze)
FANTOMA
Tăt te mai izmeneşti?!
BEBIŢĂ
Îhî…
FANTOMA
Tablourile (arătând către picturile cu potretele în ulei ale mătuşii, ţinute în mâini de tineri) te urmăresc. Chipurile nu pot sta blege să-ţi contemple neputinţa. Dau doar un semn şi se cutremur’ tavanul.
BEBIŢĂ
Nu fii urâcioasă.
FANTOMA
Idite vî la pragramskaia!
BEBIŢĂ
Bisnis-planul!
VANDA
Ce plan, drăguţă? (mirată, dar şi îngrijorată)
BEBIŢĂ
Nimic. Vorbeam de unul singur.
VANDA
Să nu ai febră, să te tragă iar la inimă!
BEBIŢĂ
Nu, mămică! Sunt tare.
VANDA
…ca fularul! Mă duc să dau primele la oameni. Clara, cheam-o pe Dina Vas, jupâna Fondului. Să plătească următorii şase sute şaizeci şi şase de investitori.
CLARA
Să intre primii zece!
Pentru că timpul achitărilor, al întocmirii tabelelor ar fi durat prea mult, ghişeele se mută în stradă. Lumea fredonează: „Mătuşa Tamara / salvează toată ţara, / Scăpăm de povară / Dulce Tamară!”. „Când vântul nu mai poate bate-n geam/ Şi magii vestesc profeţia / O lume aşteaptă dinspre-ocean / S-aducă Tuşa, bogăţia / Noi nu mai muncim / Noi nu mai gândim / De mâine cu toţii boierim / Tămărim / Tămărim”.
BEBIŢĂ
Clara, formează-mi şi tu numărul lui Rusu! Cere-l pentru mine.
CLARA
Da, stăpâne! Imediat.
BEBIŢĂ
( vorbind cu cel de la capătul firului )
Am o afacere pentru tine. Te aştept în Făgăduinţei paişpe. Nu Biruinţei, Făgăduinţei, nu auzi? Ai şi uitat deja unde e casa mea? Te aştept să batem palma. E o afacere grasă. Am marfă ţâţă de mâţă! Ca pe timpuri, şerii!
VANDA
Ce pui la cale? Tu eşti un om bolnav.
BEBIŢĂ
Riăli?
VANDA
Bolnav pentru justiţie. Mama a scos certificat pentru Bebiţă al ei.
BEBIŢĂ
(bătând din picior)
Nu vreau să fiu făcut nebun cu acte!
VANDA
Ce? Preferi să zaci prin penitenciare cu borfaşii de drept comun? Nici n-ai fi coleg cu posesorii “meritului infracţional”. Pe ăia oricum i-ar salva sistemul.
BEBIŢĂ
Eu râvnesc să-mi fac castium Tamara, să port rubaşcă crasnâi, să-mi pun gât legău “kremlinskaia” şi să fiu ocien moşnâi.
VANDA
Te-ai dilit de tot?
FANTOMA
Dă-te în spectacol! Mergi până la capăt. E bine, măh?
BEBIŢĂ
(cântă)
“Oci ciornâie…, oci jurie….oci straşnâie i precrasnâie…Cac liubliu ia vas…Cac doius ia vas…Zvac, ne vî debrîi ceas…Uvidal ia vas! “
IONUŢ
Ce bagă, tatii, din top?
VANDA
Din repertoriul familiei. (Mama copiilor preia refrenul) “Cac doius ia vas…Zvac, ne vî debrîi ceas…Uvidal ia vas”
Sună soneria. Apare personajul cu numele de Rusu. Bebiţă îl înghesuie într-un colţ şi-i vorbeşte la ureche.
RUSU
Greu am mai trecut de mulţime.
BEBIŢĂ
Într-o lume a făgăduinţei există visare, entuziasm dar şi prostie. Cine ştie să stârnească entuziasmul poate scoate scrisori de interese din prostia umană.
RUSU
Bilete la ordin!
BEBIŢĂ
Chiar şi cecuri fără acoperire.
RUSU
Să trecem la treburi concrete!
BEBIŢĂ
E vorba de imaginea Tamarei…
RUSU
Eşti Sfântul Petre?
BEBIŢĂ
Doar agentul ei de piar.
RUSU
Corect. Nici nu credeam altfel. Şi ce diluim?
BEBIŢĂ
Brenduim numele ei. Pălăriile pe care le vezi sunt părţi din identitatea dumneaei.
RUSU
Să fiu eu producătorul?
BEBIŢĂ
Investitorul, mâncacias!
RUSU
Intră brendu’ în proprietatea mea?
BEBIŢĂ
Exact.
RUSU
Pe moacă şi ne înţelegem noi pe “Ingustizia”?
BEBIŢĂ
Acum am nevoie de peşcheş.
RUSU
Cât?
BEBIŢĂ
Nu mai mult decât sumele pe care ţi le-am şters la bugetul de stat.
RUSU
Două, trei?
BEBIŢĂ
Ai uitat?
RUSU
Ce ?
BEBIŢĂ
Datoria.
RUSU
Care?
BEBIŢĂ
Comisionul.
RUSU
De ce?
BEBIŢĂ
Ţi-am anulat arieratele.
RUSU
Când?
BEBIŢĂ
Anul trecut, nu mai ştii?
RUSU
Cine te-a pus?
BEBIŢĂ
Apartenenţa la clan.
RUSU
Bravo!
BEBIŢĂ
Deci?
RUSU
Nu ştiu ce pot să fac.
BEBIŢĂ
Să cumperi imaginea Tamarei.
RUSU
For uat?
BEBIŢĂ
Să faci bani!
RUSU
Bine.
BEBIŢĂ
Ce bine?
RUSU
Mă gândesc.
BEBIŢĂ
Decizi, acum!
RUSU
Trebuie să-mi consult insulele.
BEBIŢĂ
Ce?
RUSU
Acţionarii.
BEBIŢĂ
Mă lasă nervii!
RUSU
Pe onoarea mea şi pe vechea legătură dintre familii, îngădui!
BEBIŢĂ
Ce?
RUSU
Să fac prinsoarea fără Consiliu de Administraţie.
VANDA
Ce tot şuşotiţi acolo? Eu sunt cu deciziile în casa asta.
RUSU
Nu semnăm deci nimic? (adresându-se bărbatului).
De afară se aud scandări: „Mătuşa Tamara / salvează toată ţara, / Scăpăm de povară / Dulce Tamară!”.
BEBIŢĂ
Suntem pe trend, eşti nebun?
RUSU
Dacă e să mă înduioşez la cutiuţa cu amintiri, fără să caut neapărat o nişă de piaţă, mă învoiesc!
BEBIŢĂ
Semnezi sau te dau dracu’?
RUSU
Vrei să strici totul la final?
BEBIŢĂ
Am şi eu o batoză de orgoliu pe care n-o duc la moară.
RUSU
Onoare să avem, că resturile…e mizilic!
BEBIŢĂ
Adreeane, am ştiut eu că nu mă laşi la greu.
RUSU
Pentru sistem primesc, pe jurământul fratern mă ostoiesc, sunt de principiu, întocmai, de acord.
BEBIŢĂ
În trei ore vreau banii.
RUSU
Cât?
BEBIŢĂ
Patru milioane, plus redevenţa…politeţuri, şerii!
RUSU
Iţ ă big dil!
BEBIŢĂ
Ni’ca toată!
RUSU
Scorul total, zi-mi-l!
BEBIŢĂ
Opt bucăţi.
RUSU
Să fie primit!
BEBIŢĂ
Şi produci cât vrei?
RUSU
Mai mult decât înghite poporul?
BEBIŢĂ
Cestiune de management. Nu mă bag în prăvălia ta! Batem palma?
RUSU
Da. Ca pe timpuri…
BEBIŢĂ
Cum le ştii tu pe toate (îl îmbrăţişează pe producător).
RUSU
La un pătrat de ceas, trecut de timpul amiezii, vine duba şi aduce mangoţii.
BEBIŢĂ
Să-ţi dau logoul.
RUSU
Meştere, să nu omorâm creaţia cu detaliul! Slugile se ocupă de mărunţişuri, se poate?
BEBIŢĂ
Ţi-am pus comoara în braţe…urmăreşte profitul şi doar profitul, Rusule!
RUSU
Nu învăţa rechinul cum să înghită plevuşca! Treabă de temperament.
Producătorul cultural dă să iasă, fără a saluta pe nimeni.
BEBIŢĂ
Şi mai e ceva… Dacă o sărmăleşti şi la alţii… facem fifti-fifti din profit.
FANTOMA
( îşi freacă palmele)
Pricopsită treabă. Negoţ de mnogo slavă.
BEBIŢĂ
Ştie băiatul să-şi pună neuroii la produs.
FANTOMA
Acum merită să mă iei la dans.
BEBIŢĂ
Ne vede lumea.
FANTOMA
Ia fantomskaia doar pentru oamenii care n-au avut stare să mă videască în viaţă. Sunt spirit şi duh, abur sau fum, miezul din gând, contul din bancă, o mătuşă săracă de toţi adulată…. Să vie narodul să se prosterneze la măria sa, Monumentul de om, Mătuşa Tamara.
BEBIŢĂ
Acum poţi să pleci.
FANTOMA
Nu ai un pic de suflet. Mi-ai luat iar banii şi mă arunci ca pe o pravilă mulţimii? Vrei să mă ucizi a doua oară?
BEBIŢĂ
Stai că sună cineva (Dă să ridice receptorul).
CLARA
Se poate, şefu?! Eu răspund.
BEBIŢĂ
Păi nu a mai sunat nimeni demult.
CLARA
(lividă la faţă, pune mâna pe microfon)
E preşedintele!
BEBIŢĂ
(se repede şi ia receptorul)
Câtă onoare, ce supriză!… Da. Am reluat activitatea….Sigur. Învârtim că doar nu o să ne lăsăm învinşi de Mioara de la Cremenal sau de Mariţa din spatele Curţii şi aia Supreme…Nu ne lăsăm… Încurajările domniei voastre sunt lănci pentru turnir…Ştiu…Parrrrrchetul…Da…E pus de ochii lumii… Mersi de telefon. A bien tu!!
VANDA
Eşti salvat!
BEBIŢĂ
Nu mă lasă tovarăşii la greu!
VANDA
O fii vărsat băieţii informaţii despre Fondul de renaştere. Ştiu toţi cât suntem de dotaţi (râsete ironice).
CLARA
Un alt telefon.
BEBIŢĂ
Da domnule prim ministru. Se poate…Cumsecădenia nu e doar franşiza lui politicălii corect. Da… Ştiu… Stăm pe aproape. Frontul…Sigur…Să ne ţinem de neamuri! Vorba primului ministru e ordin… Supărările lui sunt tunet…Da! Talpa…sărutul, dat ţării. Era să şi uit! Vâna lui adună tot Sengralul, născător de lume. Dacă… vreau să mai zic…da, ascult…dacă absolutul nu ar fi îngrădit …sigur…în determinări şi stări, primul ministru era demult nemuritor. Zău cu spun ce am pe suflet.
VANDA
Dar sună telefoanele ăstea mai rău ca la centrală.
BEBIŢĂ
Altul. Răspund eu!
CLARA
Să nu fie cine cred eu!
BEBIŢĂ
Da. O echipă germană?… Ih…şprehen doici… can comen!
VANDA
Cine? Ce vrea.
BEBIŢĂ
Televiziunile de afară vin să facă reportaje şi interviuri.
VANDA
Fondul de renaştere se internaţionalizează. Asta-i bine.
FANTOMA
Trebuie să mă iei, Biebiâţî, la dans.
BEBIŢĂ
N-ai plecat încă. Marş.
O echipă de sunetişti montează staţia de amplificare pentru mulţimea de afară şi toate conexiunile pentru ecranul cu plasmă, unde se vor proiecta cotaţiile unităţilor de fond, dar şi video-clipuri care să asigure antrenul, entuziasmul şi încrederea masei de investitori. Din firida în care s-a montat aparatura, din cauza ciocănitului tehnicienilor, cad lingouri de aur şi diamante.
VANDA
Of! Mica mea rezervă.
BEBIŢĂ
Mă uimeşti cât de strângătoare eşti!
VANDA
Valori albe pentru zile negre.
DINA VAS
(jupâneasa Fondului, intrând obosită şi agitată)
Am încheiat cele şase sute şaizeci şi şase de restituiri. S-au depus încă opt mii de cereri de intrare în Fond. E un vacarm de nedescris. Lumea se calcă în picioare, numai să ajungă să depună bani.
VANDA
Cred că nu ne mai luăm azi zborul spre “Ingustizia”.
BEBIŢĂ
Rămân cu poporul meu…investitor.
CLARA
(răspunde la telefon)
Au venit primele seturi de pălării.
VANDA
Dar cine le-a făcut?
BEBIŢĂ
Şi mai vin şi bani (râzând)
VANDA
(punând mâna pe o pălărie)
Să le dăm mulţimii! (Deschide fereastra şi începe să le arunce ca pe talerele de joacă ale copiilor. Mulţimea e în extaz. Se cântă şi se dansează pe acordurile cântecelor intrate deja în folclorul popular.)
FANTOMA
Mă iei, Biebiâţî, la dans sau?… Ia vâhaju deliaiu declaraţii narodului! (merge spre staţia de amplificare. Toată lumea din casă se uită afară şi e dezinteresată de ce se întâmplă în interior)
BEBIŢĂ
Nu fă una ca asta! Fantomele nu vorbesc mulţimii. Trebuie să fie învăluite în aura de mister, nu pot fi în rând cu lumea, ele nu sunt muritoare!
FANTOMA
M-am săturat de spatele scenei. Vreau să mă arunc în braţele bărbaţilor, să fiu purtată cu slavă şi cinste, batalioane să-mi dea onorul…să ajung şi eu, măcar acum, Prinţesa din stepă…aleasă democratnâi, sluşati!
BEBIŢĂ
Ce ai de gând să faci? Răstorni toate cutumele. Nu poţi apărea în carne şi oase! Eşti o biată fantomă.
FANTOMA
În întreaga viaţă am vrut să mă dedic prastimii. Am adus revoluţia. Eu tre’ s-o închei!
BEBIŢĂ
Cred că ai evadat din ospiciul ceresc.
FANTOMA
Mă proclam sau las poporul să decidă? Tî decizi. Ieşti ajentul menea dî imajine.
BEBIŢĂ
( încercând să tragă de timp)
Trebuie să-ţi fac o simbrie. Nu poţi apărea oricum.
FANTOMA
Ia blazatskaia?!
BEBIŢĂ
Blazon, se zice.
FANTOMA
Ai zvonit specialiştii în antichităţi?
BEBIŢĂ
(formează un număr)
Acum. Să vii! Gata!
FANTOMA
Fă-mă un dans!
BEBIŢĂ
După ce vine Curatorul, o să-ţi satisfac şi poftele ăstea!
Fantoma pune la staţie piesa rusească. Nimeni nu protestează. Dimpotrivă, acordurile din “Oci crasnâi…” himnotizeaza pe cei din casă şi din afară. Bebiţă este luat în cele din urmă în braţe.
VANDA
(întorcându-se brusc)
Acum sunt sigură că tu eşti un om bolnav. Te îmbrăţişezi singur? Treci la pat!
Bebiţă ascultă şi pleacă. În salon rămâne Vanda şi cu Dina Vas să facă socotelile.
DINA VAS
Avem investitori de peste mări şi ţări. Fondul de renaştere e în creştere. Brocării dau prognoze halucinante.
VANDA
Să nu cădem în păcatul trufiei.
DINA VAS
Întocmai.
VANDA
Poporul e convins de forţa financiară a Babei.
DINA VAS
Alimentăm bine conturile şi pregătim evaporarea (râde forţat).
VANDA
Tu rămâi să stingi lumina în caz de dezastru, înţelegi?
DINA VAS
În ritmul ăsta de creştere nu există riscuri, doar trebuie să avem viziune.
VANDA
O să rămâi în istoria umanităţii.
DINA VAS
Nu eu. Mătuşa!”
VANDA
Câtă forţă, ce viziune a avut Bebiţă cu brenduirea ei.
DINA VAS
Şi nici nu ţi-a cerut părerea.
VANDA
Mă şi întreb, cum de i-a venit ideea. El fără mine era doar un copil pizmaş, nu ştiu cum de s-a luminat.
DINA VAS
Păi, noi femeile, tot timpul subapreciem valoarea minţii bărbăteşti.
VANDA
Să mergem la o saună, că mi-a secat evlavia !
Cele două femei îşi lovesc, precum şcolarii, mâinile în semn de victorie, pronunţând un puternic: « Yes !» Anunţat de Clara, Bebiţă coboară pentru a discuta cu CURATORUL.
BEBIŢĂ
Vorbim direct. Am nevoie de un trecut glorios, strămoşi cât mai de marcă pentru Mătuşa noastră.
CURATORUL
La noi e ca la croitor. Comanzi şi primeşti!
BEBIŢĂ
Hai, ne ştim de-o viaţă, maestre!
CURATORUL
Păi se poate să nu servim mişuleşte clientela?
BEBIŢĂ
Mişu, parcă te cheamă, nu?
CURATORUL
De când tot am diluit prin intermediul brocărilor, m-ai uitat.
BEBIŢĂ
Aşa e, când conduci ţara. Mai pierzi din vedere baştina.
CURATORUL
Ce profil nobil doreşti?
BEBIŢĂ
Aş vrea o viţă domnească rusă, ceva din arborele genealogic al suveranilor Iveriei, Kartaliniei, Kabardinei, provinciilor Armeneşti, în cel mai rău caz, caută prin ucazuri simboluri ale familiilor prinţilor Montani şi Circasieni.
CURATORUL
Mai din neamurile cantacuzinilor, cantemirilor nu vrei?
BEBIŢĂ
Se poate şi asta. Dar am nevoie de ceva foarte credibil.
CURATORUL
Bine, boierule, facem să fie marfă ţais!
BEBIŢĂ
Nu uita de portrete de bărboşi şi cucoane dichisite, pe lângă pravilele cadastrale ale Imperiului. Era să uit! Bijuterii şi diamante vechi.
CURATORUL
Fii fără grijă, cum le potriveşte Mişulică, mai va!… Pe curând.
FANTOMA
Mi-ai promis dansul…
BEBIŢĂ
Of! Nu mă slăbeşti nici o clipă din chingi, matrioşko!
FANTOMA
Hai să te pup. (Începe să cânte: “Oci ciornâie…, oci jurie….oci straşnâie i precrasnâie…Cac liubliu ia vas…Cac doius ia vas…Zvac, ne vî debrîi ceas…Uvidal ia vas! Amândoi ciocnesc o cupă de şampanie şi se mişcă în ritmul muzicii”)
VANDA
(Femeia speriată îl găseşte dansând de unul singur pe muzică rusească)
Tu eşti un om bolnav! Te duc sus la pat. Vrei să fii terminat? Mai şi bei, purcică bătrână.
BEBIŢĂ
Cinstesc samavolnicia!
Bebiţă urcă în dormitor ţinând fantoma de umeri.
VANDA
De ce ţii mâna aşa? Te ia de la inimă?
Fantoma pune şi alte piese ruseşti, timp în care îşi pregăteşte discursul public. Apare şi CURATORUL care lasă un plic pe masă. Discret, Tamara îl desface şi-şi caută tacticos ascendenţa dinastică.
FANTOMA
(Ia o poziţie solemnă, ca şi cum ar fi pe scenă)
Distinsâi tavaraşci. A venit mamientul să vă spui soliemnâi pacemu ia inviestâi în Fond. Sunt o prinţesă rusă, cu petro-dolari, vinită să aduc prinos de bine narodului meu. Ia jivo în Fondul de Renaştere. Din eto mesto, proclam că tăt aurul din lume şi întreaga mea bagaţie o pun la bătuşală pentru binele narodului, cu drag şi suflet deschis.
BEBIŢĂ
(coborând scările în fugă)
Dar nu eşti nebună să te etalezi mulţimii!
FANTOMA
Pacemu şto? Sluşati, cum cântă narodul. ( Se aude în şoaptă şlagărul zilei: „Mătuşa Tamara / salvează toată ţara, / Scăpăm de povară / Dulce Tamară!”. „Când vântul nu mai poate bate-n geam/ Şi magii vestesc profeţia / O lume aşteaptă dinspre-ocean / S-aducă Tuşa, bogăţia / Noi nu mai muncim / Noi nu mai gândim / De mâine cu toţii boierim / Tămărim / Tămărim”)
BEBIŢĂ
Ai dat în paranoia! Puterea ţi s-a urcat la cap. Nu uita că eşti doar o fantomă, nu ne fă de mirul pământului, te rog!
FANTOMA
(În ciuda protestelor şi opoziţiei nepotului, Mătuşa Tamara ia microfonul şi se adresează mulţimii)
Prin slava şi luminăţia cerului, în acord cu năzuinţele neamului meu, declar solemn deschiderea Fondului Internaţional de Renaştere Mondială cu sediul în strada… ce se va chema de acum Biruinţei…( în acest moment VANDA întrerupe staţia. De afară se aud urale. Se strigă: Tamara! Tamara ! Un vacarm de nedescris)
VANDA
Ce se întâmplă? A intrat Necuratu’ pe fir?
BEBIŢĂ
Nu am putut să o opresc!
VANDA
Pe cine? Bruiajul? Tu eşti un om bolnav! Te internez, acum şi imediat.
BEBIŢĂ
(smulgându-se din mâinile Vandei, se duce spre staţie şi ia microfonul)
Trăiască suveranitatea Fondului! Trăiască Mătuşa Tamara! Trăiască…
FANTOMA
(invitând publicul din sală să cânte “Oci crasnâi”)
Haideţi, după mine! Toată lumea!… Mai tare… Mai apăsat (în cazul în care nu există o empatie, actorul va alege varianta de rezervă: “Dacă nu puteţi voi, sunt alţii mai zdraveni …care ştiu să o facă” şi pune o bandă magnetică cu melodii din repertoriul rusesc.)
Mulţimea invadează salonul şi dansează. În final apare şi povestitorul.
POVESTITORUL
(de undeva din spatele publicului)
Această piesă s-ar putea juca la nesfârşit. Dacă tupeul politicienilor rămâne nemăsurat, prostia mulţimii e fără margini. Dacă n-ar veni cineva să citească ceasul contorului am putea juca o lună, un an sau un secol. Doar când poporul va fi suveran pe mintea şi priceperea sa, atunci teatrul îşi va închide stagiunea. Dar până fi-vor aduse acele vremi, veniţi alături de noi şi repetaţi după mine: “Dacă nu le putem face nimic, măcar să ne râdem de ei!”
Taguri: Bebit[, comedie politica, Matusa tamara, pies[ de teatru, Vanda
