Un american la Bibioteca Regală. Trick and track? Parcarea de lângă BCU, plină ochi de jocuri de popularizare a sportului. Parchez sus pe o bordură. Teamă de “ridicători”, dar şi grabă. Larry Watts cuvântă în Aula BCU. Nu pot întârzia. Dau să intru. Peluze de cărţi groase, ceasloave despre regimul Ceauşescu. Se lansează cartea 

Cei dintâi vor fi cei din urmă. România şi sfârşitul Războiului Rece

Pe parte stângă,fete zâmbind. Pe dreapta vin de la Davino. Dar vin după. Sala plină ochi. Ovidiu Enculescu, şeful de la RAO, zâmbeşte. Satisfăcut. Dinu Giurescu vorbeşte despre meritul cercetătorului american pentru că a deschis un capitol cu totul nou în istoriografia noastră: “o sinteză cuprinzătoare a ceea ce înseamnă serviciile de informaţii dintr-o ţară aliată sau dintr-o ţară adversară”. În faţa mea Ioan Coja zâmbitor. Pe scaun, căzut în admiraţie. În dreapta puhoi de generali. Niculae Spiroiu, fostul ministru fesenist, flancat de două blonde. Puţini tineri. O sumedenie de foşti.

Am venit curios să aflu cum caută afară, vorba bănăţeană, foştii ţuţeri ai lui Ceauşescu sau mă rog cei care l-au trădat. Totuna. Lumea mea o ştiu. Pe ei nu-i cunosc. Victor Roncea filmează. Îmi arată loja din stânga. Virgil Măgureanu stingher. Precum un far ascuns de propria-i lumină. “Şarpele cu ochelari” veghează. De sus. Jos, o mulţime tăcută dar împlinită. La corp şi la ţinută. Probabil cu pensii grase. Eu, Victor, Mihai Gălăţeanu, Ovidiu Enculescu eram cei mai tineri. Generaţia lor, a celor de 80 de ani sau mai mult. Nostalgică? Încerc să pricep. Trag cu urechea.  Gen. lt. prof. univ. Teodor Frunzetti apreciază că volumul poate reprezenta “un act de diplomaţie pentru statul român”.Vax albina. Nu cred, până nu citesc. Prof. univ. dr. Mihai Retegan vorbeşte contra celor care critică cercetarea istoricului american. Zice că face pe avocatul diavolului. Nu ne prea lămureşte despre conţinutul cărţii. Ioan Coja se întreabă dacă o fi fost bine sau nu cu schimbarea lui Ceauşescu. Doamne, iartă-l!

Sandra Pralong, singura ţărănistă din adunare, pare stânjenită că am surprins-o la adunarea de militari, în care cel mai amărât era un bătrân colonel.

Răsfoind tomul de documente, în pripă, realizez că e vorba despre opinia separată a statului român în Pactul de la Varşovia, opusul NATO. Istorie, citate, puţine opinii. E o artă de a nu te da cu părerea în cercetare. Aici e as Larry Watts.

În aplauzele nostalgicilor, veniţi fără fireturi, doar cu burţile din dotare şi cu părul alb, autorul pare mai tânăr decât leatul socrului mic. Pe Iulian Vlad, tatăl nevestei, nu-l găsesc cu privirea. Recunosc că nici nu-l ştiu la figură, doar din isprăvile de luptă contra noastră, a celor mulţi care căutam în vremurile acelea libertatea.

“În anii de atunci cea mai sexy era reprimare poporului român…”

Larry Watts povesteşte cum a stat din ’81 până în ’84 în România. Era nepoliticos să scap întrebarea: la cine? Mi-am pus-o doar în gând. Tresar la afirmaţia “în anii de atunci cea mai sexy era reprimare poporului român, dar nu despre asta vreau să vorbesc.” Ce era pentru el sexy, pentru noi era gulag. Chestie de interpretări diferite. El cu libertatea, noi cu opresiunea. Nu consideră, acum după două decenii, că merită apreciată coada la adidaşi. Are oricum o altă misiune şi o altă dimensiune. Scrie, al dracului de analitic, de distant, dar apocrif, despre lucruri ştiute de noi. Nu cred că cel de-al doilea volum va avea acelaşi succes, dar mai ştii? Poate capitolul despre relaţia tensionată cu Budapesta. Lehliul e mereu vigilent ca nu care cumva hunta maghiară să descalece a treia oară.

Autorul recunoaşte că nu ştie despre sărăcia internă, doar spune că “merge pe linia România, actor internaţional. Mare combatant al Moscovei în Pactul de la Varşovia.”

“România a urmărit trei teme în timpul sesiunilor Pactului de la Varşovia: medierea internaţională, democratizarea în cadrul Pactului, dezangajare militară.” La chestia cu democratizarea mi se resfiră adidaşii. Continuă despre opoziţia diplomaţiei militare. Cei din sală aplaudă. Eu privesc. Bliţurile îşi fac parada. Militarii sunt în adormire. Trăiesc din pensie. Şi ies la sindrofii.

De ce nu scrie despre Revoluţie? “Situaţia este complexă. Existau trei Moscove, atunci. Cea a GRU şi a KGB, cea lui Gorbaciov şi cea Biroului Politic. Ce s-a întâmplat în 1991 (lovitura de stat) mai trebuie cercetat,” spune istoricul.

Ies să iau aer. Consilierul lui Traian Băsescu, Iulian Fota, nu mă lămureşte dacă a citit “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic cu România“. E grăbit. Dă să se împiedice. Şi nu e limba engleză obstacol pe bitum. Nu prea are chef de vorbă. Mai precis să mă bage în seamă. Asta e vina mea că i-am dat prea politicos atenţia pe vremea când era un Zombi al lui Dudu Ionescu la PNŢCD şi el eşuat. Dar mulţi avansează. Şi gradele o iau înainte. Sus, tot mai sus. Doar jos rămâne stingheră măsura, onoarea şi sărmana fidelitate faţă de principii. Dar pentru asta, o altă postare.

Mă întorc la un pahar de vorbă. Constat că generalii nu prea cumpără cartea. Preţ 69,99 Lei. Se poate cumpăra aici. O fi prea scumpă pentru pensiile lor de 7000-8000 de lei?