Lansare de carte. “Trei şefi de stat şi politicile lor antiliberale” (sau cum au încercat Carol ll, Nicolae Ceauşescu şi Traian Băsescu să folosească şi să distrugă Partidul Naţional Liberal). Îi mulţumesc amicului meu librar, Lucreţiu Tudoroiu, autorul care de ziua sa, mi-a dăruit prilejul să constat încă o dată că PNL are trecut, viitor, dar nu are prezent. La restaurantul Sangria, am avut cinstea de a fi alături de vechea gardă: Radu Câmpeanu şi Dinu Zamfirescu, dar şi de cea nouă, reprezentată de entuziaştii: Alexandru Marin, Bogdan Duca, Daniel Gheorghe, Tudor Mihăescu.
Pentru cei care nu-l cunosc pe Lucreţiu, el este omul care a făcut din PNL singurul partid cu intrare din bibliotecă.
Ce am discutat cu Seniorii partidului? Simplu despre trecut, prezent şi viitor. Atât Dinu, cât şi domnul Câmpeanu consideră USL-ul, o cale greşită, la fel ca şi mine şi că Antonescu nu are vocaţie de conducător.
Celor din sală, printre care i-am remarcat pe Doru Braia şi Toader Peleologu, pe de o parte, Lilick Aufakt, Vasi Băescu, Marius Oprea, pe de altă, le-am formulat răspunsul meu la obsesiva întrebare formulată de neomarxişti UNDE SUNT LIBERALII?
Peste tot. Printre oamenii normali, în guvern, în antreprenoriatul plătitor de taxe, în intelectualitate. Problema este că ne lipsesc conducătorii charismatici. România are nevoie de o guvernare liberală.
O prezenţă tot mai plăcută este cea a lui Toader Paleologu. Vorbind despre Carol al ll-lea i-a lăudat acestuia calităţile de susţinător al culturii, ce actual preşedinte nu le are. Fermecător ca deobicei şi mereu cu vorba bună, l-a scuzat pe Carol ll pentru acţiunile sale: “avea probleme la fermoar.” Puţini din sală au înţeles aluzia sa legată de priapismul Regelui.
Pe naţional-liberalii, o cronică secvenţială a serii.
Celor prezenţi le-am povestit despre cum am plecat la Florica (locul de odihnă al Brătienilor) cu Dinu Patriciu şi Horia Rusu, în maşină şi de ce m-am întors cu alta, a lui Corneliu Coposu,după înmormântarea lui Vintilică Brătianu.
În 1993, PNL era în afara Parlamentului, graţie încăpăţânării conducerii de atunci de a merge singură în alegeri, în afara CDR. Partidul era divizat în fel de fel de aripioare. Seniorul m-a rugat să-l conving pe Vintilică Brătianu, unul dintre urmaşii fruntaşilor liberali, să se reîntoarcă de la Paris la Bucureşti. Era un om pâinea lui Dumnezeu, dar de-o naivitate angelică. Locuia pe lângă Biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, la un prieten de-al său comandorul Anghelache. Rolul său era să convingă grupările să se unească sub acelaşi steag şi să se întoarcă în Opoziţia unită. Nu l-au prea luat în serios. Nici nu a trăit prea mult. La scurt timp s-a prăpădit. La fel de visător. Şi de eliberat de prejudecăţi.
Dinu şi Horia făceau opinie separată faţă de CDR. Coborâţi în criptă aveau figuri mohorâte, dar grandioase. La apariţia lui Corneliu Coposu s-au retras amândoi într-un colţ. Când preotul a terminat slujba, Seniorul a spus un Adio în stilu-i caracteristic: “Închin steagul ţărănist în cinstea ilustrei familii, fără de care nu s-ar fi putut realiza România modernă. Rămâi cu bine, Vintilică dragă!”
În maşină, pe tot timpul drumului, mi-a povestit despre cât de puternici au fost brătienii. La despărţire mi-a urat să am în viaţă numai adversari de talia lor.
Domnul Corneliu Coposu avea o vorbă: “Brătienii au fost cunoscuţi pentru ce au făcut, Iuliu Maniu pentru ce ar fi putut să facă.”
În campania electorală din 1946, toţi liberalii au înţeles să nu risipească voturile şi au votat cu partidul lui Iuliu Maniu. Dar puterea comunistă a inversat scorul electoral. România era sub ocupaţia tancurilor sovietice.
Tinerii liberali au o doctrină, au modele, ce le mai trebuie doar apăsatul pe pedala ACTION.
Combustie internă, fraţilor!
Taguri: 3 martie 2012, Alexandru Marin, cripta florica, Daniel Gheorghe, horia rusu, restaurant sangria, Trei şefi de stat şi politicile lor antiliberale, Tudor Mihăescu.
Comentariu (1)
Mar 4, 2012
Lilick
Iti multumesc ca m-ai pus de partea lui Marius Oprea si nu de cea a lui Paleologu sau, Doamne fereste, a lui Doru Braia. 🙂