Balcicul Reginei Maria rămâne un tărâm pastelat cu flori. Merg în fiecare vară de cel puţin trei ori, de fiecare dată cu un alt grup, pentru a explica la cât mai mulţi români Măreţia unei Regine care nu a ajuns Împărăteasă a Bizanţului, dar a depăşit cu mult spiritualitatea poporului său. În Cuibul său liniştit s-au întâmplat multe. Nu le povestesc despre sfinţenia Sa, Doamne fereşte, ci de amanţii săi celebri, că doar om era. Merg regulat pentru a-mi îndeplinesc şi eu, ca simplu muritor, misiunea de ghid regal în Republica Orbilor, de peste Dunăre.
Balcic, inima mea…
,,…am avut ca o simtire ca locul acesta ori mă aşteptase de totdeauna pe mine, ori că eu trăisem totdeauna în aşteptarea lui. Nu mi se pare că aş fi venit aici pentru întâia oară.“ (Regina Maria)
N-am ajuns niciodată la mormântul turcoaicei Sherika, ce-şi aştepta de fiecare dată “Sultana” -aşa i se spunea Reginei la Balcic – de fiecare dată cu flori şi baclavale, si o sorbea în tihnă în timp ce scria sau citea. Priviţi, pătuţul ei şi cămăruţa de zi şi comparaţi-le cu cele ale preşedinţilor. 
Pentru cei care nu ştiu, Sherika era o femeie săracă, de care regina i-a purtat de grijă şi a ocrotit-o. Maria era iubită de întreaga comunitate. Se plimba singură printre oameni mâncând sarailii în case modeste şi împărtăşea pofta de viaţă. Când a aflat de moartea ei, în 1938, Ali, copilul turc cu care umbla deseori de mână prin Balcic, aproape şi-a pierdut mintile. Nu-i venea sa creadă că Sultana, pe care o socotea nemuritoare, nu mai e pe lume.
Inima Reginei s-a întors în România, dar sufletul ei precis planează prin sau pe aripile pescăruşilor, la fel de albi ca mantia sa domnească.
Cinste lor, bulgarilor, pentru modul exemplar prin care întreţin Palatul celei mai iubite regine române. 
La Banloc, castelul Principesei Elisabeta, ruină totală. Şi ministrul Daniel Barbu umblă cu Parcurile Naţionale de Arheologie, în căutarea Dacului de 20 de metri înălţime…
Taguri: balcic, banloc, Regina Maria
