mariusghilezan.ro

Au trecut şase luni de guvernare USL, timp în care nu s-a văzut nicio iniţiativă liberală. PNL a reuşit de-a lungul istoriei să industrializeze România, să deschidă porţile spre investiţiile străine. Miniştri ai acestui partid din cabinetul Ponta nu au venit cu nicio soluţie economică viabilă, deşi conduc ministere reprezentative. Fug ca dracu de tămâie de principiile capitalismului. “Când pe lângă bogăţia solului stau munţii noştri încă neexploataţi, când avem la dispoziţia noastră petrolul, când invenţiunile moderne fac din electricitate şi din forţele hidraulice motoare de mâna întâi, chemate să revoluţioneze condiţiile economice şi sociale ale industriei, şi când suntem în asa favorabile situaţiuni, în ceea ce priveşte căile fluviale şi căile maritime – a renunţa pentru totdeauna la dezvoltarea industrială ar fi a ne arăta oameni cu orizonturi scurte şi care nu-şi cunosc menirea în lume…” acesta nu este discursul vreunui liberal actual din Parlament, ci a lui I.C. Brătianu (Cuvântare, Adunarea Deputaţilor, 1905).

Când lanţul arieratelor va gâtui economia naţională, când nu vor mai fi bani de salarii şi pensii, devină vor fi şi miniştrii liberali care nu au ştiut să aplice doctrina lui Kaynes sau a gânditorilor autohtoni care au industrializat România.

Economiile şi investiţiile se realizează de entităţi diferite, în moduri diferite şi cu mijloace diferite. Menţinerea echilibrului dintre venituri şi cheltuieli nu se poate realiza doar prin redimensionarea mărimii veniturilor, nu prin tăierea cheltuielilor. Asta susţine o doctrină liberală sănătoasă.

Dacă socialiştii au rezolvat problema lipsei de venituri prin măriri de taxe, liberalii români, pe stil nou, au ajustat  sursele de finanţare ale bugetelor prin metodele clasice ale capitalismului de aprozar.

Principiile veritabile ale liberalismului:

> deschiderea pieţelor

> retragerea intervenţionismului statului în economie;

> relaxarea fiscală şi stimularea investiţiilor străine;

nu fundamentează doctrinar acţiunile liberalilor de azi din guvern.

Nimic din practicile impuse de gândirea liberală nu se regăseşte în politica guvernului actual. Liberalii lui George Laurenţiu Crin Antonescu sunt ca fânul. Păi, ăsta e blestemul acestei naţiuni, foştii comunişti au trecut în domeniul privat, iar cei care ar fi trebuit să joace roluri de liberali autentici se înghesiue în sinecuri de stat. Mai am prieteni din PNL care îşi cheltuie banii din concediile postnatale pentru a face anticameră la marele dijmuitor de grăunţe din fruntea Senatului. Nu au murit sute de mii de liberali în puşcăriile comuniste pentru ca AZI Dan Radu Ruşanu să fie tartorul Autorităţii pentru Supraveghere Financiară (ASF), un fel Robinson Crusoe fără insulă.

Când slugile au ajuns stăpâni, gândesc şi execută lucrările publice ca nişte simbriaşi. În loc să fie primii care se pronunţă pentru privatizări spectaculoase, pentru deschiderea pieţei energetice, pentru investiţii în minerit şi în exploatarea resurselor, ei preferă să tacă şi să-şi aştepte leafa de la stat. Până în ziua când li se va răsturna masa în cap şi nu vor mai avea de unde să-şi susţină deficitul public.

În perioada interbelică, când PNL era la putere, România ocupa locul întâi în Europa şi al şaselea pe plan mondial la producţia de petrol şi locul doi în Europa la aur şi gaze naturale.

Azi niciun liberal nu se pronunţă în favoarea Proiectului de la Roşia Montană, pentru exploatarea gazelor de şist, pentru aducerea marilor investitori pe platformele marine pentru extragerea gazului subacvatic sau pentru marile relocări de fabrici din Vest, în Est.

Nimeni din guvern nu gândeşte pragmatic, cum s-ar putea scoate România din recesiune. Toţi stau ca mogâldeţele în aşteptarea omului cu şoşonul găurit de la FMI, care va indica noi măsuri de strângere a curelelor, uitând cât dezastru a lăsat Fondul în pseudoeconomiile capitaliste.

Kaynes e în România doar numele  pisicii moarte din dulapul cu schelete al PNL. Sau FSB-ul s-a înfiltrat până sus în partidul Brătienilor ca o cârtiţă?

Sigur că noi nu am ajuns încă nici la faza de dezvoltare a capitalismului de tip Margaret Thatcher care şi-a permis să renunţe la keynesism în favoarea principiilor lui Milton Friedman şi Hayek. Dar despre cei doi, după ce liberalii tip Chiţoiu&Stroe trec clasa.