mariusghilezan.ro

Glume studenţeşti de altă dată

Marii profesori rămân în Panthenonul unei naţiuni nu numai prin scrierile lor, ci şi prin memoria discipolilor pe care i-au format. Nicolae Iorga organiza la Vălenii de Munte, încă din 1908, o universitate populară de vară, la care participau mai ales ro­mâni din afara graniţelor de atunci ale regatului. Urmărit de siguranţă, încă de tânăr, lecţiile sale au ajuns şi la urechile lui Carol 1 şi astfel l-a trimis pe nepotul său, viitorul rege Carol al ll-lea, să studieze la 120 de km de Palat.

Studenţii sunt puşi mereu pe şotii

La Bucureşti, era considerat dur şi rău de gură. Ieri, o distinsă doamnă în vârstă mi-a povestit întâmplări din apropierea «Bisericii celor 80.000 de glasuri», aşa cum îşi numea marele savant Biblioteca. Ca orice demnitar al statului şi-a instalat un telefon la reşedinţă. Într-una din seri, îmi remomorează vecina mea de peste 80 de ani, un student al său, picat la un examen, l-a sunat seara. “Excelenţa Sa, Profesorul Nicolae Iorga?”a întrebat tânărul de la celălalt capăt al firului. “Însăşi, excelenţa sa la telefon !”, răspunde Iorga. Îi plăcea să fie măgulit şi să i se adreseze precum unui Suveran. “Vreau să vă întreb, distinse domnule profesor, inimagibabil savant român, părinte spiritual al naţiunii române, Excelenţa Voastră doarme cu barba pe plapumă sau sub plapumă?” De nervi, l-a băgat pe năstruşnicul tânăr în “Pi…a măsii!” Şi i-a trântit telefonul.

Matematicianul Grigore Moisil  rămâne cunoscut în istorie nu numai ca părintele informaticii în România, ci şi ca un izvor de vorbe memorabile. În 1957 a asistat instalarea primului computer la Institutul de Fizică Atomică şi i-a încurajat pe studenţii la matematică să înveţe programare, alcătuind primul curs de informatică. Era extrem de hâtru şi de colocvial.

În timpul unui curs la Facultatea de Matematică din Iaşi, în timp ce Moisil scria mare pe tablă şi vorbea încet unul dintre studenţi îi spune:
-Domnule profesor, nu se aude!
-Nu se aude dar se vede…
După ce tabla a devenit tot mai încărcată, Moisil a început să scrie mai mic, dar să vorbească tare, acelasi student îi spune:
-Domnule profesor, nu se vede!
-Nu se vede dar se aude…

Degajat de tenebrele ofticosului regim comunist, cu mare ură pe intelectuali, făcea mereu băşcălie de “oamenii fără minte”. Încercând să-l pună la grea încercare, un tânăr l-a întrebat odată în sala de curs: “Domnule profesor, puteţi să ne descrieţi într-o singură frază comunismul?” “Da. Cel mai scurt drum de la feudalism la comuna primitivă!”

Iuliu Haţieganu, emeritul profesor clujean, considera că nu există boli, ci doar bolnavi. Observaţiile pozitive, plăcute atât pentru pacient şi pentru stagiar, le făcea la patul bolnavului, iar cele negative pe coridor, după ce se închidea uşa salonului. Aceste observaţii erau spuse cu duhul blândeţii părinteşti, lipsite total de vreo doză de brutalitate.

După fiecare întâlnire cu profesorul – aminteşte un discipol de-al său – simţeai că ai devenit cu ceva mai bogat decât ieri, te învăţa cum să te prezinţi în faţa bolnavului, cu faţa senină, plină de blândeţe, cu cuvinte calde, încurajatoare, dătătoare de speranţă. „Cuvântul medicului, figura lui, contează de multe ori mai mult decât medicamentul miraculos“.

Întrebat unde poate fi găsit, răspundea sec: “pe strada ă lui mai mare poet român, cu nota cea mai mare, Mihai Eminescu nr 10.”

După ce comuniştii i-au luat totul, a dormit într-o firidă a spitalului. Fratele său, Emil Haţieganu, membru de frunte al PNŢCD, şi el extrem de hâtru, a fost arestat în 1946 şi torturat de Gheorghe Crăciun, ulterior decorat de Emil Constantinescu, din greşeală. A murit în sediul MAI, în 1957.

Corneliu Coposu avea să ne povestească întâmplări haioase cu Emil Haţieganu. Aflaţi într-o campanie electorală prin satele ardelene, în graba maşinilor au trecut peste nişte purceluşi. Speriat, domnul Coposu a întrebat: “acum ce facem, pierdem alegerile în satul acesta.” La care răspunsul a venit imediat. Ieşit pe geam, Haţieganu a strigat de mai multe ori: “Trăiască Partidul Naţional Liberal, în frunte cu marele Brătianu, care e în maşină!” Când s-au numărat voturile, PNŢ luase în localitatea respectivă majoritatea.